A.T. Jones către E. G. White

A.T. Jones către E. G. White

Autor: Alonzo Trévier Jones
Revista: Resurse diverse
Data publicarii: 08.10.1892

Mankato, Minnesota
8 octombrie  1892

 

Dragă soră White,

Scrisoarea dumneavoastră care cuprinde cuvântul pentru fratele Smith a ajuns la mine acum trei zile. Răspund cât mai curând posibil pentru a trimite scrisoarea cu vaporul care se întoarce. Am înțeles că pleacă pe data de 14. 

Vă asigur că mi-a părut doar mai puțin rău decât dumneavoastră să văd poziția luată de fratele Smith în Review. Într-adevăr mă întristează foarte mult să-l văd că tipărește în mod deschis poziția opusă, cu atât mai mult după ce mi-a tipărit predicile, astfel ridicând Review împotriva ei însăși. Ar fi fost mult mai bine dacă ar fi refuzat să publice predicile decât să le publice și apoi să se opună acestora în aceleași revistele în care au fost tipărite. 

Toate aceste lucruri s-au desfășurat în felul următor: a fost pronunțată decizia Curții Supreme, care a declarat că națiunea noastră este „o națiune creștină” și care a aprobat legi duminicale și întregul cerc al relelor bisericești și statale. Am obținut o copie oficială pe care am folosit-o în lucrarea mea din Kansas City, Denver, și în alte locuri, atrăgând atenția publicului, precum și a fraților noștri, asupra pericolele care se află în această decizie și cât de mult a oferit aceasta Partidului Național de Reformă toată munca lor din acești ani. Când m-am întors la Battle Creek, mi s-a cerut să predic în Sabat și, presupunând că Biserica ar fi interesată de acest lucru, am vorbit despre acest subiect. Fără ca eu să știu, doi frați din sală au stenografiat predica,. Predica a mișcat biserica atât de mult încât mai mulți frați s-au dus la fratele Colcord și l-au întrebat dacă va fi tipărită deoarece ar dori să o trimită prietenilor lor și misionarilor, precum și să o citească pentru ei. Fratele Colcord m-a întrebat dacă sunt de acord să fie tipărită. I-am spus că dacă frații doresc să fie tipărită, să facă acest lucru și predica să fie transcrisă. Însă, înainte de a fi transcrisă, în următorul Sabat au fost adresate multe întrebări pe acest subiect și am vorbit din nou despre acest lucru, iar această predică a fost notată. Apoi, fratele Colcord a dus prima predică la birourile editoriale ale revistei Review and Herald și l-a întrebat pe fratelui Smith dacă ar vrea să o tipărească în Review, întrucât mulți frații au cerut acest lucru, iar el a crezut că acest subiect interesează pe toată lumea.

Fratele Smith a luat manuscrisul, a analizat subiectul timp de două zile, s-a consultat cu editorii asociați, iar împreună au fost de acord să-l tipărească. Și așa au și făcut. După toate acestea, vă asigur că am fost foarte surprins să văd că editorialul său nu s-a opus acestui subiect. Când el și colectivul de redacție au avut în discuție manuscrisul timp de două zile, au decis să-l tipărească din proprie inițiativă, fără un singur cuvânt din partea mea. Apoi, după ce a fost tipărit în aceeași revistă în care i s-au opus, mi-a părut mai rău decât vă pot spune. Dacă el ar fi refuzat să tipărească predica mea, n-ar fi trebuie să spus niciun cuvânt, așa cum nu am spus nimic ca să o tipărească și nu am avut nicio așteptare să fie tipărită atunci când am predicat. Dar am știut că niciun editor nu își poate permite să tipărească articole și apoi să li se opună în propria revistă, deoarece acest lucru distruge puterea și influența revistei. Mult mai bine ar fi fost pentru Review să nu fi tipărit deloc acest subiect, decât să-l tipărească și apoi se i se opună.

Mulți frați din întreaga țară au fost foarte afectați de acest lucru. Fratele Smith a primit scrisori din partea fraților care și-au exprimat întristarea față de acest lucru. Am primit niște scrisori care exprimă părere de rău pentru aceasta. M-am decis să merg la fratele Smith și să discut între patru ochi cu el despre această situație. Însă, într-o zi, am fost în biroul fratelui Eldridge și el a abordat acest subiect. Am avut o discuție bună despre aceasta și i-am spus cât de rău îmi pare că s-a întâmplat așa și că, dacă fratele Smith și-ar fi făcut timp să vorbească cu mine câteva cuvinte cu privire la acest subiect, nu ar fi fost nevoie să ia poziția pe care a luat-o, deoarece a fost o înțelegere cu totul greșită a cuvintelor mele, așa cum le-a tipărit el. După discuția noastră, fratele Eldridge a văzut lucrurile într-o lumină mai bună. Și când i-am spus că am decis să merg la fratele Smith și să vorbesc cu el, fratele Eldridge a spus că ar vrea să fie adunați mai mulți frați laolaltă, care să vorbească împreună despre aceasta și că îi va cere fratelui Olen să-i cheme împreună ca să putem înțelege mai bine aceste lucruri.

I-am spus atunci că voi aștepta și nu voi merge la fratele Smith chiar atunci. Însă, dintr-un motiv oarecare, întâlnirea nu a fost convocată imediat, iar eu a trebuit să plec în scurt timp pentru întâlnirile de tabără. Și de atunci am fost implicat în întâlniri și astfel nu am avut nicio șansă să vorbesc cu fratele Smith. Am sperat foarte mult că el va fi la întâlnirea de tabără din Michigan și că acolo va avea ocazia de a se familiariza mai bine cu lucrarea, așa cum înaintează acum, și că acolo vom avea șansa de a ne ruga împreună și de a discuta despre aceste lucruri. Dar el nu a venit deloc la întâlnirea de tabără, așa că n-am avut acolo nicio șansă de a-i vorbi. Și acum, scrisoarea dumneavoastră către mine și comunicarea dumneavoastră cu el mi-au deschis complet calea de a merge la el și vă asigur că mă bucur de acest lucru. Voi merge la el de îndată ce mă întorc la Battle Creek.

Cred pe deplin și vă asigur cu sinceritate că-l iubesc pe fratele Smith. Știu că mă voi bucur să-l văd stând în locul în care Dumnezeu l-a chemat, cu puterea și slava lui Dumnezeu asupra lui, conducând poporul la biruințele care așteaptă acolo. O, ar trebui să fiu bucuros să văd aceasta. Voi face tot ce-mi stă în putere și voi căuta înțelepciune deosebită de la Dumnezeu pentru a-l putea ajuta să vadă că nu există nimic din toate lucruri de care se teme atât de mult și a-l ajuta să se poziționeze de partea bună a lucrurilor.

Mă aflu la Mankato, la una din întâlnirile lor de tabăra de toamnă din acest stat. De aici, voi merge până la Birmingham, Iowa, pentru a participa la una din întâlnirile lor de tabără de toamnă. Aceasta înseamnă că am participat la două întâlniri în fiecare din aceste state – întâlnirea statală din fiecare stat și aceste întâlniri locale. Această întâlnire de la Birmingham va încheia sezonul de întâlniri de tabără din acest an și va fi a douăsprezecea pentru mine. Am participat la întâlnirile statale din Minnesota, Iowa, Wisconsin, Dakota de Sud, Ohio, Indiana, Illinois, Tennessee și Michigan, precum și la întâlnirile locale din sudul statului Illinois, Iowa și Minnesota. În toate aceste întâlniri, Domnul a oferit binecuvântarea Sa în mare măsură, a făcut cunoscut poporului puterea Sa și S-a făcut cunoscut pe El Însuși ca sursă a puterii, dând mari biruințe în cadrul fiecărei întâlniri.

Cauza Domnului sporește și înaintează minunat. Pacea și bucuria Domnului și mântuirea Lui se revarsă tot mai mult asupra poporului Său. Lumina strălucește din Cuvântul Său în raze clare și glorioase.

Pe de altă parte, în ceea ce privește biserica și statul, evenimente remarcabile au loc într-o succesiune atât de rapidă încât par surprinzătoare. În februarie, Curtea Supremă a declarat că națiunea noastră este „o națiune creștină.” Reformatorii naționali au preluat imediat acest lucru, s-au dus la comisiile Congresului și au cerut închiderea târgului internațional în ziua de duminică, ca fiind Sabatul creștin, deoarece Curtea Supremă a declarat că națiunea noastră este o națiune creștină, iar o astfel de lege ar fi dreaptă. Bisericile au trimis petițiile lor pentru legea duminicală cu moțiunile atașate, promițând ei înșiși și unii altora „să nu voteze niciodată pentru nicio persoană din Camera Reprezentanților sau din Senat, pentru niciun birou sau poziție de încredere, care a refuzat să dea ceea ce au cerut ei.” Și astfel s-a împlinit Mărturia 32, pagina 207: „pentru a asigura popularitate și patronaj, legislatorii au cedat cererii pentru o lege duminicală” și a fost adoptată în trei moduri distincte în luna iulie. Acum, campania prezidențială este în desfășurare, iar catolicii își folosesc influența și își dau voturile pentru Cleveland, întrucât administrația lui Harrison a încercat să oprească bisericile să nu mai ia banii publici. Și New York Independent spune că acest lucru îi va arunca cu siguranță pe protestanți de partea lui Harrison și va ridica Partidele Democratic și Republican unul împotriva celuilalt cu privire la problemele religioase și bisericești, aducând astfel controverse religioase în vârtejul politicii. Însă, chiar dacă se va întâmpla acest lucru, catolicii vor fi în avantaj indiferent cine câștigă, întrucât managerii șefi de campanie ai ambelor partide sunt acum catolici. Și în privința bisericilor, acestea o iau rapid pe urmele Babilonului din Apocalipsa 18:2, după ce Congresul a fost de acord (?) cu cererile lor de închidere a târgului duminica, propunând să meargă mai departe și să solicite orice altceva doresc. În Chicago s-au alăturat și s-au aliat cu teatrul. Și aici, în întâlnirea cu masele, s-a aprobat o rezoluție de a nu mai cumpăra nimic de la vreun dealer care refuză să-și închidă magazinul duminica. Și astfel toate elementele și toți agenții lui Satana se grăbesc spre locurile lor din marea oștire împotriva cauzei și a poporului lui Dumnezeu. Frații noștri din Tennessee trec acum printr-o altă serie de insulte și provocări. Și de această dată, ei propun să-i dea în judecată pe frați pentru faptul de a-i îndemna pe frații lor să rămână tari în credință.

Ah, forțele se adună rapid împotriva Domnului și împotriva unsului Său și în curând vom fi în toiul luptei înfricoșătoare. Și cel mai rău dintre toate este faptul că este atât de greu să-l determini pe poporul lui Dumnezeu, și în special pe slujitori, să realizeze acest lucru, să se trezească și să se ridice la chemarea Domnului pentru acest timp. Dar totuși mulți se trezesc și se întorc la Domnul cu toată inima. O, mă rog în fiecare zi ca Domnul să nu mă lase singur nici măcar pentru o clipă, ci să mă țină în mâinile Sale și să mă folosească în felul Lui, ținându-mă treaz și întotdeauna în lumina Lui crescândă.

Acum când prezentarea soliei vii răscolește mințile oamenilor în profunzime și îi constrânge să se gândească serios unde se află, atât de multe evenimente sunt vizibile și clare pentru toți oamenii. O, dacă fiecare dintre slujitorii noștri, de la un capăt al pământului la altul, s-ar ridica în puterea și tăria lui Dumnezeu cu solia curată și vie, care acum este pentru lume, atunci marea strigare ar fi într-adevăr aici. Și Domnul este gata să fie milostiv. El încă este răbdător și îndurător cu noi în încetinirea și orbirea noastră.

La întâlnirile la care nu am participat în acest an, frații au raportat aceleași binecuvântări, puteri și biruințe care au fost experimentate acolo unde am fost prezent. Domnul conduce și Se descoperă din ce în ce mai mult. Întâlnirea de la Michigan a fost cea mai minunată întâlnire pe care am văzut-o vreodată. Așa au spus toți frații – fratele Olsen, Loughborough și toți ceilalți. Frații care au luat parte în mișcarea de la 1844 și au fost prezenți la Lansing, au declarat că această întâlnire a fost la fel ca mișcarea de la 1844, iar unii au crezut că chiar a depășit-o. Fratele Howard Miller s-a întors la Domnul cu una dintre cele mai profunde și mai serioase mărturisiri pe care le-am auzit vreodată, iar el a primit o mare parte din binecuvântarea Domnului. Sper că va continua din ce în ce mai mult. Mulți alți slujitori au făcut mărturisiri bune.  

Majoritatea pastorilor din stat sunt prezenți la întâlnirea de aici, de la Mankato, iar noi am depus eforturi speciale pentru ei. Aceasta a fost cea mai mare sarcină a întâlnirii. S-au înregistrat multe progrese, dar lucrarea nu este completă și o vom continua mâine. Astăzi a fost Sabat și a fost o zi bună în tabără. Fratele Grant este liber în Domnul; el spune că este mai fericit și se bucură mai mult de prezența și binecuvântarea Domnului decât s-a bucurat vreodată în viața lui.

La întâlnirea din statului Iowa din iunie noi am avut o victorie extraordinară. Și sperăm să se facă mari progrese la Birmingham în săptămânile următoare. Sunt convins că fratele Washburn privește spre lumină și vrea să meargă în ea. Sper că va fi întărit să pășească pe deplin în lumină la această reuniune.

Școlile s-au deschis bine și progresează frumos. Fratele Magan a ținut studii biblice în sanatoriu timp de câteva săptămâni și prin aceasta s-a făcut mult bine tuturor. Fratele McCoy a primit lumină și ajutor, iar doctorul Kellogg a primit o afacere bună. Fratele Olsen speră să găsească un lucrător bun care să continue același tip de lucrare în sanatoriu și la redacția Review.

Trebuie să închei. Cred că v-am spus tot ce știu. În speranța că acest lucru vă va face să vă bucurați de prezența, binecuvântarea și puterea Domnului, asigurându-vă de rugăciunile și de toată simpatia mea și sperând la cele mai bune rezultate de la vizita mea la fratele Smith, rămân,

Ca și până acum fratele dumneavoastră în Hristos. Cu sinceritate,

(semnătura) Alonzo T. Jones

Fannie și cei mici sunt cu toții foarte bine și bucuroși în Domnul.

 

Dactilografiat din originalul scris de mână 10 decembrie 1973