Antinomianism logic

Antinomianism logic

Autor: Ellet Joseph Waggoner
Revista: Signs of the Times
Data publicarii: 13.05.1886

Un scriitor de la pretinsul ziar adventist din Est, într-un articol împotriva păzirii sabatului, spune despre cele zece porunci:

„Pavel le spune celor care păzesc această lege că sunt «căzuți din har», ceea ce înseamnă că nu este salvare în păzirea celor zece porunci.”

Încă nu am dat peste o astfel de declarație în vreuna din scrierile lui Pavel, dar știm că sunt mulți cei care, în ura lor față de sabat, învață astfel de lucruri. Sunt oameni organizați în biserici, a căror articol principal de credință spune că legea lui Dumnezeu este desființată, cu toate că arareori se găsește vreuna suficient de îndrăzneață încât să declare că cine păzește întreaga lege a lui Dumnezeu este demn de moarte. Dar aceasta este concluzia inevitabilă. Pentru că, dacă legea lui Dumnezeu a fost abolită, atunci ar trebui să fie păcat să urmezi dispozițiile legii.

Să presupunem că avem arhiva unei biserici a cărei fundație este credința că legea lui Dumnezeu a fost desființată, și în care disciplina este impusă cu strictețe. Ar trebui să citim ceva de genul:

„Fratele A a fost acuzat de nelegiuirea de a nu lua numele Domnului în deșert pentru trei luni. A fost numit un comitet care să se ocupe de el, însă el a recunoscut adevărul acuzației și cu încăpățânare a refuzat să își schimbe conduita, afirmând că el era hotărât ca întotdeauna că păstreze numele Creatorului său în reverență. În consecință, el a fost exclus ca unul care a căzut irevocabil din har.”

„Diaconul B, în tinerețe, a fost un escroc renumit. După ce s-a alăturat bisericii, abilitățile sale naturale au fost exercitate cu o diligență de zece ori mai mare pentru a zidi corpul lui Hristos. Printr-o practică îndelungată, a devenit atât de abil în șiretlicuri, încât nimeni nicicum nu putea să fie chit cu el într-o afacere. Putea să înșele și să mintă cu nerușinare. Pe scurt, era o podoabă a bisericii. Dar într-o zi nefastă, el s-a întovărășit cu un pastor în deplasare, care l-a convins că legea lui Dumnezeu este obligatorie pentru creștini, și din acel moment a devenit un alt om. El a început imediat să-i despăgubească pe cei pe care i-a înșelat. Acest lucru a creat bănuială în rândul fraților săi. Când fratele X l-a auzit mărturisind adevărul cu privire la un cal bătrân pe care l-a vândut unui om care nu se pricepea la animale, bănuiala s-a transformat în certitudine. Dar prin acest act nepotrivit, el, practic, a ratat șansa de a-l înșela pe acel om sărac cu cincizeci de dolari! Într-o altă ocazie, el putea cu ușurință să stoarcă o dobândă de 100% de la un frate care a fost nevoit să împrumute o sumă de bani pe trei luni. Însă în loc de a proceda așa, el i-a dat banii fără dobândă. Un efort perseverent a fost depus în dreptul său, dar cu toate rugămințile el a refuzat să asculte, repetând cu perversitate cuvintele «să nu furi», și spunând că de acum înainte va respecta această regulă. El a exprimat și o durere profună pentru că a încălcat-o deja. A decis să fie un împlinitor incorigibil al fostelor zece porunci, și, în conseciță, prin vot unanim, el a fost exclus.”

„Domnul C a câșigat o vastă notorietate ca «vânător» și asasin. El și-a ucis mai mulți adversari, și era atât de priceput la mânuirea pistolului încât glonțul său niciodată nu rata inima. Era desfătarea lui să stea în așteptarea persoanei inofensive și neavizate, ca mai apoi să o ucidă fără avertizare. Era atât de isteț, încât organele judiciare niciodată nu au reușit să îl prindă. El nu a citit nicodată Biblia, nici nu a auzit de cele zece porunci. Într-un final, a fost arestat pentru o infracțiune minoră, și, în timp ce stătea în închisoare, l-a vizitat un pastor care i-a citit Biblia. Pentru prima dată în viața sa a auzit despre arhaica poruncă «să nu ucizi». Când a aflat că ea a fost rostită de marele Iehova, în mijlocul tunetelor de la Sinai, El a fost lovit de teroare și remușcare. Cu buze tremurânde și-a mărturisit toate căile trecute și a fost asigurat de pastor că Dumnezeu îl va ierta. În consecință, de îndată ce a fost eliberat, el a solicitat primirea lui în biserică. Dar i s-a spus că el a căzut acum din har, că cele zece porunci au fost desființate, și că nimeni care își declară dorința de a păzi legea, nu poate deveni un membru al bisericii lui Belial. După o scurtă discuție în comitet, el a părut să înțeleagă problema. Trăgând cu pistolul, l-a împușcat pe președinte în inimă, și cu o bâtă a pus la pământ doi dintre diaconi, înjurând în tot acest timp. După această dovadă evidentă a potrivirii lui cu biserica, el a fost primit imediat într-o părtășie deplină.”

„Fratele D a fost izgonit din biserică în dizgrație. Cauza: o respectare rigidă a fostei poruncii a șaptea. În același timp, Domnul F și doamna G mărturisind că au trăit în aduler timp de un an, au fost primiți în biserică.”

Și astfel am putea citi cu paginile. Nu pare ireverențios a scrie într-o așa manieră? Este doar ceea ce, practic, s-ar face dacă oamenii „fără lege” și-ar fi trăit întotdeauna mărturisirea. Oameni au fost efectiv dați afară din biserici doar pentru că au păzit porunca a patra. Iar dacă oamenii sunt excluși din cauza păzirii poruncii a patra, de ce să nu fie și pentru altele?

Când oamenii spun că este păcat să păzești cele zece porunci, cine va spune ce lucruri îngrozitoare nu fac ei în secret? Sau că nu le-ar face pe față dacă teama de semeni nu i-ar opri?

De ce aceia care se declară creștini vorbesc cu atât dispreț față de legea lui Dumnezeu? Pentru că urăsc porunca a patra, care impune păzirea Sabatului. În primul rând, însă, este din cauza urii față lege și constrângere.

Fără îndoială, ei ar respinge tabloul pe care l-am zugrăvit. Ar manifesta oroare față de crimă, adulter și furt. Dar dacă e păcat să păzești porunca a patra, este de asemenea greșit să o ții pe a șasea, șaptea sau a opta.

Dacă ei învață că legea lui Dumnezeu nu este în vigoare, că cei care o păzesc au căzut din har, trebuie neapărat să învețe că nu mai este păcat nici să înjuri, să minți, să furi, să ucizi sau să comiți adulter! Ba mai mult, ei de fapt învață oamenii că trebuie să înfăptuiască aceste lucruri pentru a obține favoarea lui Dumnezeu! Nu poate fi concepută o doctrină mai orbilă.

Învățătorilor acestor doctrine, le recomandăm o analiză atentă a versetelor următoare, a căror aplicare este evidentă:

„Iată, voi vă încredeți în cuvinte mincinoase, care nu sunt de folos. Veți fura, veți ucide și veți comite adulter și veți jura fals și veți arde tămâie lui Baal și veți umbla după alți dumnezei pe care nu îi cunoașteți, și veți veni să stați în picioare înaintea mea în această casă, care este numită după numele meu și veți spune: Suntem eliberați! pentru a face toate aceste urâciuni?” (Ieremia 7:8-1)

„ Vai celor ce numesc răul bine și binele rău, care pun întuneric pentru lumină și lumină pentru întuneric, care pun amar pentru dulce și dulce pentru amar! ... De aceea așa cum focul mistuie miriștea și flacăra consumă pleava, tot așa rădăcina lor va fi ca putreziciunea și înflorirea lor se va înălța precum praful, deoarece au aruncat legea Domnului oștirilor și au disprețuit cuvântul Celui Sfânt al lui Israel.” (Isaia 5:20.24).