Botezul pentru moarte

Botezul pentru moarte

Autor: Ellet Joseph Waggoner
Revista: Signs of the Times
Data publicarii: 04.05.1888

Un prieten, cerând explicaţii pentru 1 Cor. 15:25, spune că predicatorul din biserica sa, pretinde că în zilele lui Pavel, au fost oameni care au crezut că, dacă un om a murit fără să fie botezat, un alt om în viaţă poate fi botezat în locul lui, şi aceasta ar fi ca şi cum omul mort ar fi fost botezat. Noi nu credem că a fost vreun om pe vremea lui Pavel care credea ceva de genul acesta, şi este sigur că Pavel nu a făcut nicio referinţă cu privire la acest lucru. Mormonii cred în practicarea botezului celor vii, ca substitut pentru cei morţi, mărturisind că îşi au autoritatea în acest text; dar ei nu oferă nicio justificare pentru o asemenea practică.

În primul rând, niciun om nu poate îndeplini un act de neprihănire pentru altul. Niciun om nu poate face mai mult decât propria sa datorie, aşa că nu poate avea fapte bune care să fie puse în creditul unei alte persoane căreia aceste fapte i-au lipsit. Hristos este singurul a cărui neprihănire poate fi atribuită altuia, dar chiar propria Sa neprihănire nu poate fi atribuită celui mort. Ea poate fi atribuită numai celor care au credinţă pentru ei înşişi. Dar cel mort, nu ştie nimic; „dragotea lor, şi ura lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” Ecl. 9:6. Apostolul spune că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine Judecata.” Ev. 9:27. Acest text, luat cu cel citat anterior, arată că în ce îl priveşte pe un om, următorul lucru după moartea sa este Judecata. Moartea pune capăt timpului de probă al fiecărui om; este ca şi cum el ar fi adus imediat înaintea scaunului de Judecată. De aceea, întrucât nu mai este timp de probă pentru cel mort, este clar că este nebunie să fii botezat pentru el.

Dar ce spune textul? Să îl citim şi să îl examinăm în context: „Astfel dar, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?” Această exprimare are loc în mijlocul capitolului dedicat apărării doctrinei învierii. Apostolul dovedeşte că cei morţi vor învia, din faptul că Hristos a înviat. Doar în El este speranţa mântuirii noastre, şi dacă El nu a înviat, credinţa noastră este deşartă şi noi suntem încă în păcatele noastre. El „a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” Rom. 4:25. Moartea Sa nu ar fi realizat nimic pentru mântuirea noastră, dacă El nu ar fi înviat din morţi. Argumentul apostolului se îndreaptă spre acest fapt.

Botezul este un act prin care noi exprimăm credinţa noastră în moartea şi învierea lui Hristos. El este conceput ca o expresie nu numai a credinţei noastre în faptul istoric că Hristos a murit şi a înviat, ci arată credinţa noastră în acel eveniment ca însemnând îndreptăţirea din păcat şi acceptarea acesteia în dreptul nostru.

„Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Rom. 6:3,4.

Prin urmare, pare că botezul este actul prin care noi exprimăm moartea noastră faţă de păcat, învierea noastră la o nouă viaţă, şi legătura cu Răscumpărătorul nostru crucificat şi înviat, prin care noua noastră viaţa este făcută posibilă. Nu numai asta, dar este un simbol al credinţei noastre în învierea finală din morţi, a cărei garanţie este învierea lui Hristos. Cu această imagine, este uşor a vedea cât de absurd ar fi pentru cineva să fie botezat, dacă nu crede în înviere. Argumentul poate fi parafrazat astfel: Tu spui că nu este înviere a morţilor; dacă este aşa, atunci desigur că Hristos nu a înviat; dar atunci de ce suntem botezaţi? Mulţi dintre noi au fost botezaţi în Isus Hristos, în moartea Sa; dar dacă morţii nu înviază, atunci suntem botezaţi numai în moartea Sa, în Hristos cel mort, şi botezul nostru nu contează deloc. Pe scurt, dacă morţii nu înviază, atunci botezul nostru este numai un botez pentru moarte, neavând nicio referire la o nouă viaţă în Hristos, pentru că botezul îşi trage toată puterea din înviere.