E.J. Waggoner către E. White

E.J. Waggoner către E. White

Autor: Ellet Joseph Waggoner
Revista: Resurse diverse
Data publicarii: 01.04.1887

Scrisoarea lui Waggoner a fost trimisă ca urmare a scrisorii primite de la Ellen White, care se găsește în Materialele 1888. Pentru a citi scrisoarea adresată de Ellen White lui Jones și Waggoner click aici.

 

1 aprilie 1887
Oakland, California

 

Dragă soră White,

Am primit de câteva zile, de la fratele Jones, mărturia pe care ne-ați trimis-o cu atâta bunăvoință. Doresc să vă mulțumesc pentru ea și să-mi exprim recunoștința față de Dumnezeu pentru faptul că Duhul Său încă Se luptă cu mine, arătându-ne greșelile la care sunt atât de supus. Am citit cu mare atenție mărturia de mai multe ori, și cu cât o citesc mai mult, cu atât mai convins sunt că a venit la momentul potrivit și că era necesară. Am reușit să văd câteva lucruri în inima mea de care nu eram conștient. Am crezut că am fost mânat doar de motive curate și de dragoste pentru adevăr, în ceea ce am spus și am scris, dar pot vedea clar că a fost foarte multă iubire de sine amestecată. Pot vedea cum chiar am împiedicat înaintarea adevărului, când credeam că o ajutam. Această mărturie a fost binecuvântată de Domnul pentru binele meu. M-am privit în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și am fost conștient de nimicnicia mea ca niciodată până acum. Când m-am smerit în fața lui Dumnezeu, El mi-a auzit rugăciunea și mi-a dat o măsură de pace mai mare decât am cunoscut înainte. Din nou Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru mărturia Duhului Său. Pentru mine, cea mai puternică dovadă a autenticității lor este că mi-au dezvăluit inima într-o măsură care nu poate fi cunoscută de nimeni altcineva în afară de Dumnezeu.

Nu am nimic de spus pentru a mă justifica. Totuși, vreau să spun că nu am primit scrisoarea despre care vorbiți. Nu am susținut niciunul dintre aceste lucruri la colegiu de când ați plecat de la Healdsburg. Vreau să mai spun și că nu am auzit niciodată ca dumneavoastră să fi adresat o mărturie tatălui meu cu privire la Lege. Nu am știut că ați vorbit vreodată despre acest subiect. Dacă aș fi știut acest lucru, situația ar fi fost diferită. Pot afirma, totuși, că punctul de vedere pe care l-am susținut este destul de mult diferit de cel al tatălui meu. Nu știu dacă acum susține același punct de vedere sau nu.

După cum ați spus, am fost sigur că am dreptate; greșeala mea a fost că m-am pripit în exprimarea unor concepții care puteau să provoace controverse. Cred că am învățat o lecție pe care nu o voi uita. Sper și mă rog să nu o uit. Îmi doresc cât se poate de fierbinte să vină curând timpul când toți cei din poporul nostru vor vedea lucrurile în mod clar. În auto-suficiența mea inconștientă, am presupus că aș putea face mult pentru realizarea acestui lucru. Am învățat că Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea în felul Său și că cele mai mari eforturi, în cea mai bună cauză, sunt fără putere atunci când nu suntdeterminatedoar de dragostea față de Dumnezeu și însoțite de o supunere totală a eului față de Hristos. Oh, eu chiar vreau neprihănirea lui Hristos. Vreau să am comuniune cu El și să cunosc în permanență dragostea care întrece orice cunoștință.

Văd că am permis unui spirit de controversă să se strecoare prea mult. Am fost într-o anumită măsură conștient de acest lucru și am luptat împotriva lui. Nu mi-am dorit acest lucru, însă nu am fost mulțumit de mine însumi. Pot spune că, pe măsură ce am putut vedea mai mult din frumusețea caracterului lui Hristos, în contrast cu mine însumi, m-am săturat până peste cap de tot acest conflict. Cu ajutorul Domnului, sunt hotărât ca scrierile mele să fie caracterizate mai mult de dragostea lui Dumnezeu. Mă rog ca această mustrare de la Domnul să continue într-adevăr să lucreze în mine roadele pașnice ale neprihănirii. Pot spune cu adevărat că nu am nici cel mai mic sentiment de ostilitate față de niciunul dintre frații mei. Îmi pare sincer rău pentru simțămintele care au existat și există între cele două edituri. Cred că este pur și simplu adevărat a spune că aceste simțăminte nu-și au originea aici şi că o mare parte din ceea ce este simţit în est este cauzat de o înţelegere greşită din partea lor cu privire la starea reală a lucrurilor de aici şi cu privire la motivele celor de aici; dar eu nu doresc să consideraţi că aceasta este o evitare a asumării vinovăţiei. Eu ştiu pe deplin că aici a fost îngăduită strecurarea unui simţământ de critică, dar nu cred că a fost nutrit de alţii mai mult decât de mine. Aşa cum văd acum acest spirit de critică, izvorât din felul cel mai rău de mândrie, îl dispreţuiesc şi nu îl mai vreau. Sunt hotărât ca, de aici înainte, să nu mai rostesc nici în public, nici în particular, niciun cuvânt care ar avea tendinţa de a subestima vreun lucrător al lui Dumnezeu. Vreau să rămân în Hristos, iar Duhul Său să locuiască în mine, pentru ca dragostea lui Hristos, și numai aceasta, să mă constrângă în tot ceea ce fac, și ca tot ceea ce fac eu să poarte pecetea divină. Doresc să cresc zilnic în har, pentru ca în timp ce rămân asociat la Signs, revista să poarte cu ea doar atmosfera cerului și să nu conțină nimic care să respingă un căutător sincer după adevăr sau să ofenseze un copil umil al lui Dumnezeu. Oh, pentru înțelepciunea care vine de sus! Vreți să vă rugați pentru mine? Mulțumindu-vă din nou pentru mustrarea dumneavoastră blândă, rămân, fratele dumneavoastră, în speranța vieții veșnice,

 

E.J. Waggoner.