Întâlnirea de tabără de la Armadale, Australia

Întâlnirea de tabără de la Armadale, Australia

Autor: Ellen Gould White
Revista: Review and Herald
Data publicarii: 07.01.1896

7 Ianuarie 1896
Întâlnirea de tabără din Australia
Ellen G. White

A treia întâlnire de tabără din Australia a fost ținută în Armadale, o suburbie populată a orașului Melbourne, la aproximativ trei mile sud-est de centrul orașului. În timpul primei părți a anului, frații noștrii au intenționat ca întâlnirea să fie ținută în Ballarat, un oraș de treizeci mii de locuitori, la aproximativ nouăzeci de mile nord de Melbourne. Este acolo o mică biserică credincioasă care trebuie întărită, și cum conferința australiană este responsabilă, părea oportun ca întâlnirea să se țină acolo unde era mai puțin costisitor decât în Melbourne.

Însă Domnul mi-a dat lumină cu privire la lucrarea ce trebuie făcută în marile noastre orașe. Oamenii din orașe trebuie avertizați, iar mesajul trebuie să ajungă la ei acum. Va veni timpul când nu vom putea lucra atât de liberi în marile orașe. Dar acum, oamenii vor asculta mesajul, și acesta este timpul în care să lucrăm cel mai serios pentru oamenii din centrele populate. Mulți vor auzi, vor da ascultare și vor duce mesajul altora.

Interesul ce a fost stârnit de adunarea de tabără ținută acum doi ani în Brighton, ar trebui să fie dus mai departe de o întânire în unele părți ale orașului Melbourne, în fiecare an. Când frații au luat aceste lucruri în considerație, au decis că întânirea ar trebui ținută în Melbourne, și în căutarea unui teren, au fost conduși să stabilească întâlnirea în Armadale. Primul plan a fost să stablilească adunarea la Northcote, unde ar fi convenabil pentru frații și surorile noastre. Dar Domnul a închis calea către Northcote, și i-a condus spre o localitate favorabilă pentru suburbiile intens populate, unde mesajul nu a mai fost dat.

Pe parcursul întâlnirii, am avut dovezi abundente a faptului că Domnul ne-a condus atât cu privire la locație, cât și în activitatea adunării. Un nou câmp a fost dechis, și părea a fi un câmp încurajator. Oamenii nu s-au îmbulzit pe teren din curiozitate, precum la prima noastră întâlnire de anul trecut din Brighton, sau din Ashfield. Majoritatea au venit direct la marele cort al întâlnirii, unde au ascultat atent cuvântul. Când întâlnirea s-a terminat, ei s-au întors în liniște la casele lor, sau s-au adunat în grupuri pentru a pune întrebări sau a discuta despre ce au auzit.

Interesul a crescut constant de la începutul întânirii. Cuvântarile de seară, ținute de fratele Prescott, Corliss și Daniells, toate au prezentat adevărul așa cum este în Isus Hristos. În cadrul întregii întâlniri, cu greu se poate spune despre o cuvântare ținută, că a fost o predică doctrinală. Hristos a fost propovăduit în fiecare predică. Iar marile și tainicele adevăruri referitoare la prezența și lucrarea Sa în inimile oamenilor, au fost făcute simple și clare. Adevărurile referitoare la a doua Sa venire, relația Lui cu sabatul, lucrarea Sa ca și creator, legătura dintre El și om, ca sursă a vieții, au fost dezvăluite într-o lumină glorioasă și convingătoare ce a dat credință multor inimi. Cu solemnitate, oamenii au spus: „Am ascultat adevărul în această seară”.

De obicei, în fiecare după-amiază la ora trei, era ținut un studiu biblic. Aceste studii urmau aceeași linie ca predicile de seară, și erau frecventate regulat de mulți oameni, în afară de cei care sălășluiau pe terenul de campare. Diminețile erau folosite predominant pentru întâlnirile Conferinței și Uniunii australiene, societății de tratate, asociației Școlii de sabat, precum și intereselor de publicare și scolastice.

Prima oră a dimineții, înainte de micul dejun, era pusă deoparte și, în general, respectată ca o oră tăcută pentru studiu individual și rugăciune. Câteodată, la această oră era ținută o întâlnire în plen. Am găsit binecuvântare în stabilirea unui timp când fiecare suflet putea simți că era timpul pentru rugăciune și studierea cuvântului lui Dumnezeu fără întrerupere. Ora opt și jumătate era devotată, în mod alternativ, întâlnirii grupelor de rugăciune și întâlnirilor generale de părtășie. Deși destul de firav pe parcursul majorității întâlnirilor, Domnul m-a întărit să-mi prezit aici mărturia. În decursul celor trei săptămâni ale adunării, de obicei am vorbit în sabat, duminică și în după-amiezele de miercuri, în afară de cuvântările scurte din cadrul întâlnirilor de dimineață.

În sabat dimineață, 19 octombrie, fratele Corliss a oferit o învățătură prețioasă poprului. După masă, am vorbit din capitolul patru din Ioan, stăruind asupra conversației lui Hristos cu femeia samariteancă, în care El îi spune: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți spune: «Dă-mi să beau», tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4:10). Au urmat apoi mărturii în care era adusă laudă și slavă lui Dumnezeu pentru bunătatea nespusă și dragostea fără pereche pentru omul căzut, manifestată prin oferirea lui Isus, singurul Său fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă vață veșnică. Toți păreau să aibă o dorință de a-L înălța pe Isus mai sus, și tot mai sus. Au participat și unii din afară. Un slujitor a mărturisit că binecuvântarea lui Dumnezeu a fost la acea întâlnire, și că era bine să fie acolo. Am fost foarte încântați să vedem o asistență atât de numeroasă, și eram impresionați de faptul că mai mult de jumătate erau indivizi pe care nu i-am mai întâlnit la adunarea generală dinainte.

Duminică dimineața, fratele Wilson din Noua Zeelandă, a ținut o cuvântare foarte folositoare, deși a fost simplă și clară. A fost frumoasă prin simplitatea ei. Cu cât e mai simplă predicarea, cu atât mai mult subpăstorii reprezintă Păstorul suprem. După masă, cortul era plin până la refuz. Destul de mulți stăteau afară și toți ascultau cu mare interes. Domnul m-a întărit în timp ce prezentam o mărturie clară poporului, stăruind, în mod special, asupra obligației de a-L accepta pe Dumnezeu în toate căile noastre, și în a căuta tot mai mult să dobândim cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum e prezentată în rugăciunea lui Hristos din capitolul șaptesprezece din Ioan.

Seara, profesorul Prescott a dat o lecție foarte valoroasă, prețioasă ca aurul. Cortul a fost plin și mulți au stat pe-afară. Toți păreau să fie fascinați de cuvânt, deoarece el a prezentat adevărul în linii atât de noi pentru cei care nu erau de credința noastră. Adevărul a fost separat de eroare și, prin Duhul Sfânt, a fost făcut să strălucească precum bijuteriile scumpe. A fost atrătat că ascultarea desăvârșită de toate poruncile lui Dumnezeu este esențială pentru salvarea sufletelor. Supunerea față de legile împărăției lui Dumnezeu descoperă divinul în om, sfințind caracterul.

Vizitând oamenii pentru a le oferi revista Echo și invitându-i la întâlniri, unul dintre lucrători a întâlnit o femeie care ținea sabatul de aproximativ doisprezece luni. Ea nu a auzit niciodată un predicator, dar studiind Biblia, a fost convinsă că ținea ziua greșită, și că a șaptea zi era adevăratul sabat biblic. Acum participă la întâlniri și se delectează cu adevărul. Există multe cazuri în desfășurare ce sunt chiar în punctul de a lua poziție.

Domnul lucrează cu putere prin slujitorii Săi care propovăduiesc adevărul, și El i-a dat fratelui Prescott un mesaj special pentru popor. Adevărul vine de pe buzele omenești prin manifestarea Duhului și a puterii lui Dumnezeu.

Întâlnirile au fost frecventate satisfăcător de oamenii din Armadale și Malvern, atât cele de după masă, cât și cele de seară. În zilele de duminică și miercuri, un mare număr au venit din suburbiile îndepărtate. Oamenii afirmau: „Nu poți evalua schimbarea sentimentelor referitoare la întâlnirea și lucrarea ta. De obicei, se declară că tu nu crezi în Hristos. Dar niciodată nu L-au auzit pe Hristos predicat ca la aceste întâlniri”. „Nu este viață în bisericile noastre. Totul este rece și uscat. Flămnzim după Pâinea Vieții. Venim la această adunare de tabără pentru că aici este hrană.” Deoarece vedeau că stenografii noștrii consemnau cuvântările, ei insistau ca acestea să fie tipărite curând și să fie puse la îndemâna lor. Unul care era instructor la școala duminicală, și-a luat notițe bogate din cuvântarea fratelui Prescott despre „Dumnezeu și Cezar”, și apoi a făcut copii pentru doi lucrători care erau interesați de subiect.

De fiecare parte, auzim discuții pe subiectele prezentate la adunarea de tabără. Într-o zi, în timp ce fratele Corliss a ieșit dintr-un tren, conductorul l-a oprit și l-a rugat să-i explice Coloseni 2:16. S-au oprit și, pe cum lumea trecea grăbită, i s-a dat explicația arătându-i-se din Leveticul 23:37, că erau sabate pe lângă sabatul Domnului. Au fost făcute cereri arzătoare ca unele cuvântări să fie ținute și la primaria din Melbourne.

În timp ce doi domni veneau la serviciul din sabat după-amiază, unul i-a spus celuilalt: „Aceștia sunt oamneni ciudați. Tot ceea ce vom auzi va fi despre Moise și Sinai”. După întâlnire, resprectivul a venit la fratele Daniells și și-a exprimat surpriza foarte mare pe care a avut-o referitor la ceea ce a auzit. I-a relatat fratelui ceea ce au vorbit înainte, adăugând că abia îi venea să creadă ce a auzit. Nu a ascultat nimic altceva decât simpla evanghelie. Un alt om care s-a opus în mod considerabil lucrării, a fost convins să participe la una dintre întâlniri. Iar ulterior, el i-a spus unui prieten că atunci când adventiștii vor pleca, aceasta va fi o pierdere însemnată pentru interesele spirituale ale comunității, deoarece Hristos a fost cu adevărat înalțat în aceste întâlniri.

Întreaga familie a unui fost predicator wesleyan local este interesată, și au fost foarte convinși de adevăr. Chiar și copiii au întrebat de ce trebuie să țină „duminica papei, când ei știu că nu e adevăratul sabat”. O doamnă care stătea la o oarecare distanță a citit revista Echo și a venit aici, în mod expres, pentru a participa la unele dintre întâniri. Chiar în prima seară când a participat, profesorul Prescott a făcut un apel pentru ca cei ce doreau să-L urmeze pe Domnul să se ridice în picioare. Ea s-a ridicat și, ulterior, a fost botezată. O văduvă care a participat la majoritatea întâlnirilor, a ținut deja trei sabate. O doamnă care a avut multe prejudecăți, într-un final, a venit la întâlnire ca să închidă gura copiilor ei. Dar, de îndată ce serviciul s-a încheiat, ea s-a grăbit afară din cort, nedorind să discute cu nimeni. Apoi, s-a întors, și s-a întâmlpat ca subiectul să fie „Dunimica în Noul Testament”. A urmat corul cu cântarea „Te voi urma, Mântuitorul meu”, iar ea spunea că nu și-a putut scoate din minte acel cântec. Îi răsuna mereu în urechi. Acum caută cu ardoare adevărul.

Întâlnirile de tabară sunt un succes în materie de captare a atenției oamenilor. Mulți dintre cei care au participat acum doi ani la întâlnirea din Brighton, au fost prezenți la întâlnirea de la Armadale. Ei au plecat de la întâlnire fără să fi luat decizia a se supune adevărului. Dar aici manifestă un mare interes, iar unii dintre ei au luat acum poziție pentru supunerea față de adevăr. Duminică, 10 noiembrie, douăzeci au fost botezați.

 

Melbourne
21 noiembrie