Întrebări şi răspunsuri

Întrebări şi răspunsuri

Întrebările şi răspunsurile lui Waggoner pe marginea textului Epistolei către Romani

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 1

 

  • Ce a declarat Pavel că era? “Rob al lui Isus Hristos.”
  • La ce a fost el chemat? “Chemat să fie apostol.”
  • Pentru ce a fost el pus deoparte? “Pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.”
  • A fost această Evanghelie predicată pentru prima dată pe timpul lui Pavel? “Pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.”
  • A cui este Evanghelia? “Evanghelia lui Dumnezeu.”
  • La ce se referă această Evanghelie, sau veste bună? “Ea priveşte pe Fiul Său.”
  • Cine este acest Isus? El a fost “născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, …dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu.”
  • Care este puterea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu? “În ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor.”
  • Cu ce scop a primit Pavel harul şi apostolia de la Hristos? “Ca să aducem…. la ascultarea credinţei pe toate Neamurile”
  • În ce stare binecuvântată se aflau oamenii din Roma? “Prea iubiţi ai lui Dumnezeu.”
  • Cum erau ei numiţi? “Chemaţi să fiţi sfinţi.”
  • Care era cererea Duhului pentru ei? “Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 2

 

  • Ce declaraţie face omului apostolul? “Aşadar, omule…nu te poţi dezvinovăţi.”
  • Care este omul ce nu se poate dezvinovăţi? “Oricine ai fi tu, care judeci pe altul.”
  • De ce omul care judecă pe altul nu se poate dezvinovăţi? “Căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur.”
  • De ce se condamnă singur? “Fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.”
  • Ce ştim? “Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.”
  • De aceea ce nu trebuie să creadă omul care judecă pe cei ce fac răul? “Că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu.”
  • Ce întrebare ajutătoare este pusă judecătorului care se îndreptăţeşte singur? “Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări.”
  • Ce nu ştie un astfel om? “Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?”
  • Ce îşi adună astfel de oameni? “Îţi aduni o comoară de mânie.”
  • Care este motivul pentru care se adună această mânie? “Împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască.”
  • Pentru când se adună această comoară de mânie? “Pentru ziua mâniei.”
  • Ce se va arăta atunci? “A arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”
  • Cum va răsplăti Dumnezeu? “Va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”
  • Cărui grup va da ca răsplată viaţa veşnică? “Celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea.”
  • Ce va da El celor care sunt împotrivitori şi care nu ascultă de adevăr? “Mânie şi urgie…necaz şi strâmtorare.”
  • Peste câţi oameni vor veni acestea? “Peste orice suflet omenesc care face răul.”
  • În ce ordine? “Întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.”
  • Este Dumnezeu la fel de imparţial în privinţa răsplăţii ca şi a pedepsei? “Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: Întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.”
  • Ce nu se are în vedere înaintea lui Dumnezeu? “Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.” El “judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui” (1 Pet. 1:17).

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 4

 

  • Care este tema abordată în acest capitol? Ce “a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam”.
  • Ce ar avea Avraam dacă ar fi îndreptăţit prin fapte? “Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude.”
  • Dar poate el să se laude? ”Dar nu înaintea lui Dumnezeu.”
  • Cum se dovedeşte? Prin “Scriptura”. “Căci ce zice Scriptura?” “Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
  • Ce i s-a socotit lui ca neprihănire? Credinţa sa.
  • Cum ar fi socotită răsplata dacă ar constitui plata pentru lucrul făcut? “Nu ca un har, ci ca ceva datorat.”
  • Pe cine îndreptăţeşte Dumnezeu? “Pe păcătos.”
  • Cine descrie această binecuvântare? “Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.”
  • Care sunt cuvintele folosite? “Ferice de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”
  • Ce întrebare importantă se pune aici? “Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur?”
  • Ce determină punerea acestei întrebări? “Căci zicem că lui Avraam credinţa «i-a fost socotită ca neprihănire.»”
  • Cum i-a fost socotită lui? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? “Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.”
  • Ce a primit Avraam? “Apoi a primit ca semn tăierea împrejur.”
  • Care era semnificaţia acestui semn? “O pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă.”
  • Când a avut el această neprihănire prin credinţă? “Când era netăiat împrejur.”
  • De ce i-a fost socotită credinţa ca neprihănire pe când era încă netăiat împrejur? “Pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur.”
  • Al cui tată este el de asemenea? “Tatăl celor tăiaţi împrejur.”
  • Dintre cei tăiaţi împrejur al cui tată este el? “Acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur.”
  • Ce trebuie neapărat să aibă copiii lui Avraam în plus faţă de tăierea lui împrejur? “Şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 5

 

  • Ce au prezentat capitolele anterioare? Îndreptăţirea prin credinţă.
  • Fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă ce avem? “Avem pace.”
  • Ce pace avem? “Avem pace cu Dumnezeu.”
  • Prin cine avem pace? “Prin Domnul nostru Isus Hristos.”
  • Ce altceva avem prin El? “Prin credinţă, am intrat în această stare de har.”
  • Prin urmare ce facem noi? “Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
  • Ce altceva? “Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre.”
  • De ce ne bucurăm în necazurile noastre? “Căci ştim că necazul aduce răbdare.”
  • Ce aduce răbdarea? “Răbdarea aduce biruinţă în încercare.”
  • Ce aduce biruinţa aceasta? “Iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”
  • Şi ce nu face nădejdea? “Nădejdea aceasta nu înşală.”
  • Prin urmare ce va face nădejdea? Va da îndrăzneală.
  • Cum dă această îndrăzneală? “Pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre.”
  • Cum este turnată dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre? “Prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”
  • Ce dovezi avem că Dumnezeu ne va da toate aceste binecuvântări? “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.”
  • Pentru cine a murit Hristos? “Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”
  • Care este cea mai mare dragoste pe care o cunosc oamenii? “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Comparaţi cu Rom. 5:7.
  • Dar care este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi? “Pe când eram noi încă păcătoşi.”
  • Deoarece eram păcătoşi în ce relaţie eram noi cu Dumnezeu? “Eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele” (Col. 1:21) “Umblarea după lucrurile firii pământeşti (mintea carnală – trad. eng.) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu” (Rom. 8:7).
  • Ce a făcut Hristos pentru noi când eram vrăjmaşi? “A murit pentru noi.”
  • Ce face moartea lui Hristos pentru noi? “Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său.”
  • Dacă atunci când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, de ce anume putem fi cu mult mai siguri? “Cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 6

 

  • Pentru ce a fost dată Legea? “Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşala” (Rom. 5:20).
  • Dar ce se întâmplă atunci când greşala se înmulţeşte? “Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Versetul 20).
  • Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat pentru ca harul să se înmulţească? “Nicidecum.”
  • Şi de ce nu? “Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?”
  • Dacă am fost botezaţi în Isus Hristos, în ce am fost botezaţi? “Toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui.”
  • Ce înseamnă botezul? “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El.”
  • Ce se întâmplă mai departe? “Pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”
  • Dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, ce va urma cu siguranţă? “Vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”
  • Ce a avut loc? “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El.”
  • De ce este “omul cel vechi” răstignit împreună cu Hristos? “Pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui (distrus – trad. eng.).”
  • Şi care va fi rezultatul acestui fapt? “În aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.”
  • De ce este eliberat cel care este mort? “Cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”
  • De ce putem fi noi siguri dacă suntem morţi împreună cu Hristos? “Că vom şi trăi împreună cu El.”
  • De ce avem această încredere? “Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.”
  • De ce nu? “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna.”
  • Şi ce se întâmplă cu viaţa Lui? “Prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.”
  • Prin urmare deoarece am murit şi înviat împreună cu El, care este starea noastră? “Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 7

 

  • Cui se adresează apostolul în acest capitol? “Vorbesc unor oameni care cunosc Legea.”
  • Ce este normal ca aceştia să cunoască despre Lege? “Că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el.”
  • În ce fel este ilustrat acest fapt? “Femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el.”
  • Ce se întâmplă când moare bărbatul? “Dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.”
  • Cum ar considera-o Legea dacă atâta vreme cât bărbatul ei trăieşte ea s-a mărita cu un alt bărbat? “Preacurvă.”
  • Dar dacă soţul ar fi mort? “Nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.”
  • De ce nu? “Este dezlegată de Lege.”
  • Folosind această ilustraţie ce aplicaţie personală se face? “Tot astfel, fraţii mei…. şi voi aţi murit în ce priveşte Legea.”
  • Prin ce mijloc? “Prin trupul lui Hristos.”
  • Cu ce scop? “Ca să fiţi ai altuia.”
  • Ai cui? “Ai Celui ce a înviat din morţi.”
  • Pentru ce? “Ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.”
  • Ce roade aduceam atunci când eram în firea pământească? “Roade pentru moarte.”
  • Ce producea aceste roade pentru moarte? “Patimile (mişcările – trad. eng.) păcatelor” “lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte”.
  • Cine le dădea puterea? “Legea.”
  • Dar acum ce a avut loc, deoarece suntem căsătoriţi cu Cel ce a înviat din morţi? “Dar acum am fost izbăviţi de Lege.”
  • Cum este posibil ca să fim căsătoriţi cu altul şi totuşi să fim izbăviţi de Lege? “Suntem morţi faţă de Legea aceasta.”
  • Care este deosebirea între slujirea pe care o aducem acum şi cea de atunci? “Pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”
  • Ce vom spune dar?
  • Este Legea ceva păcătos? “Nicidecum!” Departe de aceasta.
  • Ce dovedeşte aceasta? “Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.”
  • Care poruncă anume a descoperit grozăvia păcatului? “N-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu pofteşti!»”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 8

 

  • Care este starea celor ce sunt în Hristos? “Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.”
  • Cum trăiesc aceştia? “Nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”
  • De ce am fost eliberaţi? “De Legea păcatului şi a morţii.”
  • Cine a făcut aceasta? “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus.”
  • Cum L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său? “Într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”
  • De ce? “Din pricina păcatului.”
  • Ce a realizat El prin aceasta? “A osândit păcatul în firea pământească.”
  • În ce scop? “Pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi.”
  • De ce nu putea face Legea acest lucru? “Întrucât firea pământească o făcea fără putere.”
  • Cum se face că aceasta poate fi împlinită în noi prin Hristos? Pentru că noi “trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”
  • Ce se spune despre cei care trăiesc după îndemnurile firii pământeşti? “Cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti.”
  • Dar despre cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului? “Cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.”
  • Care este deosebirea între firea pământească şi Duhul? “Sunt lucruri potrivnice unele altora” (Gal. 5:17).
  • Ce înseamnă a umbla după lucrurile firii pământeşti? “Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte.”
  • Dar umblarea după lucrurile Duhului? “Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.”
  • De ce umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte? “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti (mintea carnală – trad. eng.) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu.”
  • În ce constă această vrăjmăşie? “Ea nu se supune Legii lui Dumnezeu.”
  • Nu poate fi supusă mintea carnală Legii lui Dumnezeu? “Şi nici nu poate să se supună.”
  • Deci care este concluzia obligatorie? “Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.”
  • Care este starea celor în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu? “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.”
  • Ce se spune despre cel care nu are acest Duh? “Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 9

 

  • Ce povară spune apostolul că a purtat continuu? “Simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.”
  • Pentru cine avea el această durere? “Pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.”
  • Cât de mare era dragostea şi compasiunea sa pentru ei? “Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos.”
  • Cine erau aceşti fraţi? “Israeliţi.”
  • Ce privilegii aveau ei? “Înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii.”
  • Ce alt mare privilegiu aveau ei? “Din ei a ieşit, după trup, Hristosul.”
  • Dacă starea lor era atât de rea, în ciuda tuturor făgăduinţelor, cum poate fi dovedită integritatea cuvântului lui Dumnezeu? “Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel.”
  • Care sunt singurii descendenţi ai lui Avraam ce fac parte din sămânţă? “În Isaac vei avea o sămânţă.”
  • Ce se spune despre copiii trupeşti? “Nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu.”
  • Cine este sămânţa? “Copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.”
  • Care este lucrul care arată despre copii că nu sunt născuţi “din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”? “Tot aşa a fost şi cu Rebeca. Ea a zămislit…măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă….s-a zis Rebecii: «Cel mai mare va fi rob celui mic.»”
  • Cum s-a adeverit verdictul acesta în anii următori? “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
  • Este atunci nedreptate în Dumnezeu? “Nicidecum.” El “judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui” (1 Pet. 1:17).
  • Atunci de ce depinde mântuirea fiecărui om? “Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”
  • Care este motivul pentru care a spus Dumnezeu că l-a ridicat pe Faraon? “Ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele meu să fie vestit în tot pământul.”
  • Care este concluzia? “Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 10

 

  • Care era cea mai mare dorinţă a lui Pavel pentru Israel? “Să fie mântuiţi.”
  • Ce lucru bun mărturisea el că aveau? “Ei au râvnă pentru Dumnezeu.”
  • Dar în ce punct esenţial era aceasta deficitară? Era “fără pricepere”.
  • Ce nu cunoşteau ei? “N-au cunoscut neprihănirea pe care o Dumnezeu.”
  • Ce i-a determinat să facă această ignoranţă? “Au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi.”
  • Care a fost rezultatul? “Nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.”
  • Care este singurul loc în care poate fi găsit sfârşitul Legii? “Hristos este sfârşitul Legii pentru [ca] oricine crede în El.”
  • Cum este descrisă neprihănirea Legii? “Omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.”
  • Dar ce spune, pe scurt, neprihănirea pe care o dă credinţa? “Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.”
  • Care sunt condiţiile mântuirii? “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi.”
  • Atunci cum se capătă neprihănirea? “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea.”
  • Cine va fi mântuit? “Oricine va chema Numele Domnului.”
  • Ce este necesar ca oamenii să cheme pe Domnul? Ca ei să creadă.
  • Şi ce este necesar ca ei să creadă? Să audă.
  • Şi care este singurul mijloc prin care ei pot auzi? Când unii oameni sunt trimişi să predice.
  • A fost satisfăcută această condiţie? “După cum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia.»”
  • Au ascultat oamenii de această solie a Evangheliei? Isaia spune: “Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
  • Cum vine credinţa şi auzirea? “Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
  • Cu toate că nu toţi au crezut, nu au auzit cu toţii? “Ba da.”
  • Care este dovada? “Glasul lor a răsunat prin tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la capătul lumii.”
  • Care a fost rezultatul acestei predicări? “Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”
  • A lăsat prin urmare Dumnezeu pe Israel să se autodistrugă? “Pe când, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.»”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 12

 

  • Care este adevărul referitor la Domnul? “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.”
  • Prin urmare ce este normal ca omul să facă? “Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.”
  • Ce se va întâmpla cu noi dacă ne predăm astfel? “Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre.”
  • Ce spune harul lui Dumnezeu fiecărui om? “Să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine.”
  • Cum ar trebui să se considere oamenii? “Să aibă simţiri cumpătate despre sine.”
  • Ce produce simţiri cumpătate despre sine? “Măsura de credinţă.”
  • De la cine vine credinţa? “Măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu.”
  • Cui a dat Dumnezeu măsura de credinţă? “Fiecăruia.”
  • Care este relaţia dintre oameni în Hristos? “Un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.”
  • Cum trebuie să ne tratăm unii pe alţii? “În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”
  • Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de persecutori? “Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc.”
  • Care ar trebui să ne manifestăm simpatia? “Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.”
  • În ce măsură este posibil să trăiesc în pace cu toţi oamenii? “Întrucât atârnă de voi.”
  • Cu ce trebuie învins răul? “Prin bine.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 14

 

  • Cine este cel pe care nu trebuie să-l lipsim de compania noastră? “Primiţi bine pe cel slab în credinţă.”
  • Dar cum nu trebuie să-l primim? “Nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” Sau, aşa cum este prezentat în nota marginală şi reprodus de unele traduceri: “Să nu-i judecaţi gândurile.”
  • Ce exemplu foloseşte apostolul pentru a ilustra deosebirile de opinie? “Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.” “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.”
  • În ce stare ar trebui să fie fiecare om? “Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.”
  • Cum ar trebui cei care au opinii diferite să se privească unii pe alţii? “Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă.”
  • De ce nu? “Fiindcă Dumnezeu l-a primit.”
  • Ce face omul care judecă pe altul? El judecă “pe robul altuia”.
  • Faţă de cine este răspunzător robul? “Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său.”
  • Dar va cădea el oare dacă este cu adevărat un rob al lui Dumnezeu? “Va sta în picioare.”
  • De ce? “Căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.”
  • Care este lecţia pe care trebuie s-o învăţăm din toate acestea? “Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine.”
  • Pentru cine trăim şi murim? “Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim.”
  • Prin urmare ai cui suntem în toate împrejurările? “Fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.”
  • Pentru ce a murit şi a înviat Hristos? “Ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.”
  • De ce nu trebuie să judecăm sau să dispreţuim pe fratele nostru? “Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.”
  • Ce dovadă se prezintă în sprijinul acestei afirmaţii? “Fiindcă este scris: «Pe viaţa Mea mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu».”
  • Prin urmare ce trebuie să facă fiecare dintre noi? “Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”
  • Deoarece Dumnezeu ne va judeca pe toţi ce îndemn plin de chibzuinţă ni se dă? “Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii.”
  • În schimb ce ar trebui să judecăm? “Să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”

 

Întrebări pe marginea textului/CAPITOLUL 15

 

  • Ce ar trebui să facă cei tari? “Să răbdăm slăbiciunile celor slabi.”
  • Ce ar trebui să nu facă aceştia? “Să nu ne placem nouă înşine.”
  • Ce suntem îndemnaţi să facem pentru fratele nostru? “Fiecare din noi să placă aproapelui.”
  • În ce fel trebui să placem aproapelui? “În ce este bine, în vederea zidirii altora.”
  • Cine ne-a dat un exemplu în această privinţă? “Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi.”
  • Ce pasaj din Scripturi este citat pentru a dovedi aceasta? “Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine” (Vezi Psalm 69:9).
  • Pentru ce a fost scris Vechiul Testament? “Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră.”
  • Care a fost scopul special urmărit? “Pentru ca, prin răbdare şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”
  • Având în vedere exemplul lui Hristos, ce suntem îndemnaţi? “Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus.”
  • De ce? “Pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu.”
  • În încheierea acestui pasaj ce îndemn este repetat? “Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii” (Vezi capitolul 14:1).
  • Cum trebuie să ne primim unii pe alţii? “Cum v-a primit şi pe voi Hristos.”
  • Pentru ce? “Spre slava lui Dumnezeu.”