La convenţia pentru legea duminicală naţională ţinută la Washington, D.C. în dec. 11-13, 1888, proiectul de lege duminicală Blair a fost discutat de predicatori, împreună cu d-na J. Ellen Foster în calitate de jurist legal, fiind propuse următoarele schimbări, adoptate în mod unanim pe 12 decembrie. Iată raportul oficial. Schimbările sunt indicate cu steluţe şi litere îngroşate.
„Un proiect de lege care să asigure populaţiei ocazia de a se bucura de ziua Domnului, în general cunoscută drept Duminică, drept zi de odihnă, şi de a protejarespectarea ei ca zi de închinare religioasă.
Să fie decretat de către Senat şi Camera Reprezentanţilor Statelor Unite ale Americii în şedinţă comună în Congres, CaDuminicanicio persoană, sau corporaţie, sau agent, personal de serviciu sau angajat al vreunei persoane sau corporaţii, să nu efectueze şi să nu autorizeze efectuarea de muncă seculară, activitate sau afacere, *** cu excepţia activităţilor strict necesare, faptelor de milă şi umanitare; nici vreo persoană să nu se angajeze în jocuri, distracţii, spectacole, expoziţiisau mijloace de amuzamente *** deschise publicului, sau de caracter public, în orice teritoriu, district, vas sau loc aflat sub jurisdicţia exclusivă a Statelor Unite; nici să nu fie legal ca vreo persoană sau corporaţie, să primească plată pentru munca sau serviciile îndeplinite sau prestate în urma violării acestei secţiuni.
Sec. 2. Ca nicio corespondenţă sau colet poştal să nu fie transportate în timp de pace pe vreo rută poştală terestră, şi nici să nu fie ridicate, sortate, manevrate sau livrate în timpul vreunei părţi din ziua Duminicii.
Sec. 3. Ca urmărirea comerţului între State şi triburile indiene, *** prin transportarea persoanelor sau bunurilor pe cale navală sau terestră *** în timpul primei zile a săptămânii,*** să fie interzisă prin prezenta lege. Orice persoană sau corporaţie, sau agent, personal de serviciu, sau angajat al vreunei persoane sau corporaţii care va încălca *** această secţiune, să fie pedepsit cu o amendă de nu mai puţin de zece dolari, dar nici mai mare de o mie de dolari, şi niciun serviciu îndeplinit în efectuarea comerţului astfel interzis să nu fie socotit legal, de aceea să nu fie plătit sau compensat.
…………….
Sec. 6. Ca munca depusă sau serviciile prestate în prima zi a săptămânii ca urmare a unor accidente, dezastre, sau întârzieri inevitabile datorate legăturilor între rutele poştale şi rutele de transport şi călătorie, *** transportul şi livrarea laptelui înainte de ora 5 a.m. şi după 10 p.m., *** să nu fie considerate încălcări ale acestui act, dar să fie organizate pe cât posibil în aşa fel încât să asigure întregii populaţii odihnă după trudă, în timpul Duminicii, cultură mentală şi morală, şi protejarearespectării religioase a zilei ***.”
Motivele pentru schimbări sunt, în parte după cum urmează:
„Din motive religioase preferăm denumirea de ziua Domnului sau Sabatul creştin, dar pentru că denumirea de Duminică este deja folosită în legile naţionale, credem că este mai bine să o folosim în mod uniform în acest proiect, cu singura excepţie a denumirii duble din titlu.
Cuvântul „a promova” din titlu sugerează o trecere dincolo de ceea ce mulţi, chiar dacă sunt cetăţeni creştini, cred a fi o funcţie potrivită guvernului în legătură cu ‚închinarea religioasă’, în timp ce cuvântul „a proteja” (vezi la fel şi în ultimul rând) exprimă o datorie pe care guvernul o datorează tuturor instituţiilor legitime ale poporului.
Experienţele din faţa curţilor de justiţie au dovedit că termenii „spectacole” şi „expoziţii” trebuie adăugate pe lista amuzamentelor de duminica interzise, iar cuvintele „în public,” au fost puse în loc de „care pot deranja pe ceilalţi”, deoarece expresia din urmă cere ca persoanele ce locuiesc în vecinătatea unui teren de sport de duminică sau unui loc de spectacol să trebuiască să depună mărturie că au fost deranjaţi, pentru obţinerea unei condamnări, ceea ce nu pot face în unele cazuri fără a se pune personal în pericol.
În secţiunea 2, credem că excepţiile faţă de scrisorile ce conţin veşti despre o stare de boală, etc., nu sunt necesare în secolul acesta al telegrafului, şi că ele pot fi folosite de oameni nescrupuloşi pentru corespondenţa legată de afaceri, ceea ce ar distruge foarte mult beneficiile legii în dreptul corespondenţei de duminică.
În Secţiunea 3, credem că excepţiile făcute ar putea interfera în mare măsură cu administrarea legii. Excepţia pentru cazurile de activitate de milă sau necesitate este făcută odată pentru tot actul, în prima secţiune. Referinţa la „deranjarea altora” este discutabilă din motivele deja date, iar cuvântul „intenţionat” este alunecos în legislaţia Sabatului, şi cere dovezi greu de obţinut în legătură cu motivul cuiva sau cunoştinţa pe care o are despre lege. În cazul altor legi se presupune că persoana cunoaşte legea, şi puterea legiuitoare se asigură că legile sunt aduse la cunoştinţa publicului în mod temeinic, nelăsând nimănui posibilitatea de a se eschiva pe motiv de necunoştinţă.
În Secţiunea 3 (la fel ca în Secţiunea 1), am omis cuvintele „ziua Domnului” iar în Secţiunea 6 cuvântul „Sabat”, pentru a păstra uniformitatea în folosirea termenului mai puţin religios de „Duminică.”
În Secţiunea 6, credem că maşinile frigorifice determină munca de duminică pentru a transporta alimentele perisabile, cu excepţia laptelui, să nu mai fie o necesitate, iar noile vagoane pentru transportul animalelor, dotate cu provizii de hrană şi apă, fac la fel în cazul trenurilor pentru transportul animalelor. Aşa de multe dintre legile duminicale statale s-au dovedit aproape nefolositoare în protejarea drepturilor populaţiei la odihna de duminică şi la închinare netulburată, datorită pedepselor minore şi a paletei largi de excepţii, încât noi poftim din partea Congresului o lege care să se impună singură prin puţinele excepţii şi pedepse mari.”
Cu puţină atenţie în efectuarea comparaţiei, cititorul va vedea cu uşurinţă ce schimbări au fost făcute în proiectul de lege. Am omis Secţiunile 4 şi 5 din proiectul revizuit, deoarece sunt la fel ca în Secţiunile corespondente din proiectul de lege original, cu singura excepţie că termenul „ziua Domnului” este înlocuit cu „Duminica”, în ultimul rând din Secţiunea 4. Sperăm că fiecare om va studia cu seriozitate acest proiect de lege, alături de raţiunile comitetului pentru schimbările propuse. Oricine poate vedea că schimbările au în vedere o constrângere şi mai mare. Vom remarca doar cele mai proeminente puncte.
1. Schimbarea din ziua Domnului în Duminică (Sunday - Ziua Soarelui – engleză), deşi este una mai potrivită, în realitate nu aduce nicio schimbare, deoarece termenul „ziua Domnului” este totuşi utilizat la început, şi este în mod expres declarat că termenul „Duminică” este folosit doar din motive de obişnuinţă. Se înţelege că ei vor să vadă impusă prin lege o zi religioasă de felul celei indicate prin termenul „ziua Domnului;” dar dacă în mod uzual se foloseşte termenul „Duminică,”, fără îndoială „se va potrivi” mai bine.
2. Cerând „protejarea respectării religioase a zilei,” în loc de „promovarea respectării ei ca zi de închinare religioasă”, comitetul a aruncat un miez de pâine celor ce sunt puşi „la zid” în ce priveşte legislaţia religioasă. Aşa cum este, nu înseamnă nimic; deoarece nu există Stat sau Teritoriu în Uniune în care orice serviciu religios ţinut duminica să nu fie protejat.
3. Schimbarea cea mai importantă dintre toate, însă, este substituirea cuvintelor „care pot deranja pe ceilalţi” cu „în public,” din Secţiunea 1. Aceasta va face legea cu siguranţă mult mai efectivă. Este evident că dacă un om s-ar angaja în muncă la depărtare de o milă faţă de o casă locuită, ar fi destul de dificil pentru proprietar să convingă chiar şi o instanţă de rând că o astfel de muncă l-a deranjat. Dar prin termenii proiectului amendat, omul poate fi acuzat dacă lucrează pe un teren public, fiind destul ca altcineva să se apropie suficient de el încât să îl vadă.
4. Observaţi schimbarea radicală făcută în Secţiunea 2. În felul în care este amendată, este foarte cuprinzătoare, neadmiţând nicio excepţie. Poşta nu trebuie dusă deloc duminica, nici în cazuri de boală sau moarte, pentru ca nu cumva unele persoane „fără scrupule” să îşi menţină afacerile în această zi. Dacă poşta nu este dusă, desigur aceasta îl va face un om bun! Nu este problema noastră cum vor ei să o ducă la bun sfârşit cu legea, dar nu putem să nu ne întrebăm ce vor face când va veni duminica, şi un tren cu vagon poştal se va afla pe traseu între două oraşe din acelaşi Stat, să zicem între San Francisco şi Los Angeles. Trenul este deţinut de o corporaţie, şi nu se află într-o parte a ţării „supusă sub jurisdicţia exclusivă a Statelor Unite,” şi de aceea nu poate fi forţat să se oprească acolo. Singurul fel de a ieşi din dificultate, sub prevederile acestei legi, ar fi să descarce toată poşta la prima staţie, şi să o lase să se odihnească acolo până va trece duminica.
Oricum aşa ceva nu se va face. Ce se va face, va fi adoptarea de legi de către diferite State, prin care se va interzice orice muncă în cadrul jurisdicţiei lor; şi pentru aceasta fac planuri oamenii aceştia zeloşi. Legea aceasta a Statelor Unite este desemnată ca un precedent, şi ca o pârghie cu ajutorul căreia să poată asigura respectarea religioasă a duminicii de către toţi oamenii din Statele Unite, fie că sunt religioşi sau nu.
5. Am vrea să atragem o atenţie deosebită asupra ultimei fraze din „motivele pentru schimbările cerute.” Aceasta spune: „Aşa de multe dintre legile duminicale statale s-au dovedit aproape nefolositoare în protejarea drepturilor populaţiei la odihna de duminică şi la închinare netulburată, datorită pedepselor minore şi a paletei largi de excepţii, încât noi poftim din partea Congresului o lege care să se impună singură prin puţinele excepţii şi pedepse mari.” Aici se dă pe faţă adevăratul spirit al balaurului. Doar în declaraţia aceasta simplă, este comprimată o lume de intoleranţă şi duşmănie.