Cum să privim la Isus

Cum să privim la Isus

Dar cum să privim la Hristos'? Exact aşa cum EI Însuşi S-a descoperit lumii; după mărturia pe care El Însuşi a dat-o despre Sine. În acel minunat discurs, consemnat în capitolul al cincilea al Evangheliei după Ioan, Isus a spus: "căci după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl, care L-a trimis" (versetele 21-23).

Lui Hristos I s-a acordat cel mai înalt privilegiu, acela de a judeca. EI trebuie să primească aceeaşi onoare care Îi este datorată Lui Dumnezeu şi pentru motivul că El este Dumnezeu. Ucenicul preaiubit a adus următoarea mărturie: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dum­nezeu" (Ioan 1,1). Că acest Cuvânt Divin nu este altul decât Isus Hristos, ne este arătat în versetul 14: "Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi (şi noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea 'Tatălui), plin de har şi de adevăr".

Cuvântul era "la început". Mintea omenească nu poate pătrunde epocile cuprinse în această frază. Nu-i este dat omului să ştie când sau cum a fost născut; dar ştim că El a fost Cuvântul divin, nu doar înainte de a veni să moară pe acest pământ, ci chiar înainte ca lumina să fie creată. Exact înaintea răstignirii Sale El s-a rugat: "Şi acum, Tată, preamăreşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam cu Tine înainte de a fi lumea". (Ioan 17, 5). Cu mai bine de şapte sute de ani înaintea primei Sale veniri, aceasta a fost astfel prezisă de cuvântul inspirat: "Şi tu, Bet­leeme Efrata, măcar că eşti prea mic între miile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpuri străvechi din zilele veşniciei" (Mica 5,2). Ştim că Hristos "a ieşit şi vine de la Dumnezeu" (Ioan 8, 42), dar aceasta s-a întâmplat în timpul atât de îndepărtat din veşnicie, încât este cu mult deasupra înţelegerii umane.