Este Hristos o ființă creată?

Este Hristos o ființă creată?

Înainte de a trece la câteva lecţii practice, pe care le vom învăţa din aceste adevăruri, trebuie să ne oprim pentru câteva momente asupra unei păreri care, cu toată sinceritatea, este împărtăşită de mulţi, care cu nici un chip nu L-ar dezonora pe Hristos de bună voie, dar care, de fapt, Îi neagă divinitatea. Este vorba despre ideea că Hristos este o fiinţă creată, care, prin buna plăcere a lui Dumnezeu, a fost înălţat la actuala Sa poziţie nobilă. Nimeni care îmbrăţi­şează acest punct de vedere nu e posibil să aibă o concepţie justă despre poziţia înaltă pe care Hristos o ocupă cu adevărat.

Problema în discuţie este construită pe înţelegerea greşită a unui singur text, şi anume Apo­calipsa 3,14: "Şi îngerului bisericii din Laodiceea, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu". Acest verset este greşit interpretat în sensul că Hristos este prima fiinţă, pe care a creat-o Dumnezeu; şi că munca de creaţie a lui Dumnezeu a început cu El: Dar acest punct de vedere contrazice Scriptura care declară că Hristos Însuşi a creat toate lucrurile. A spune că Dumnezeu Şi-a început lucrarea de creaţie, creându-L pe Hristos, înseamnă a-L lăsa pe Hristos cu totul în afara creaţiei.

Cuvântul "începutul" în limba greacă este arche, însemnând atât "conducător", cât şi "căpetenie". EI apare în cuvinte ca "arhiepiscop" sau "arhanghel". Să luăm ultimul cuvânt. Hristos este Ar­hanghelul (vezi Iuda 9; Tesaloniceni 4,16; Ioan 5,28.29; Daniel 10, 2l ). Aceasta nu înseamnă că El este primul dintre îngeri, pentru că El nu este înger, ci este mai presus de ei (Evrei 1,4). Aceasta înseamnă că EI este conducătorul sau prinţul îngerilor, aşa după cum şi arhiepiscopul este capul episcopiilor. Hristos este conducătorul îngerilor (vezi Apocalips 19,11-14). El este Cel ce a creat pe îngeri (Coloseni 1,16); astfel, afirmaţia că El este începutul sau capul creaţiei lui Dumnezeu înseamnă că începuturile cre­aţiei se găsesc în El; pentru că, aşa cum El Însuşi spune, este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi cel de pe urmă (Apocalips 21,G; 22, 13). El este sursa în care toate lucrurile îşi au originea. Nici nu ar trebui să ne imaginăm măcar că Hristos este creatură, pentru că Pavel Î1 numeşte în Coloseni l, 15: "Cel întâi-născut peste toată creaţia", pentru că în următoarele versete Îl prezintă a fi Creator şi nu creatură: "Pentru că prin EI au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorităţi. Toate lucrurile au fost create prin El, şi pentru El. El este mai înainte de toate, şi toate se menţin prin El" (versetele 16, 17). Acum, dacă El a creat tot ceea ce a fost vreodată creat şi a existat înaintea tuturor lucrurilor create, este evident că El Însuşi nu face parte dintre acestea. El este mai presus de toată creaţia, şi nu o parte a ei.

Scripturile declară că Hristos este "singurul Fiu născut din Dumnezeu". El este născut, nu creat. Nu are nici un rost să ne întrebăm cum a fost născut, pentru că, nici dacă ni s-ar spune, minţile noastre nu ar putea pricepe. Profetul Mica ne spune tot ceea ce putem şti despre acest lucru, în următoarele cuvinte: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpuri străvechi, din zilele veşniciei" (Mica 5,2). A fost un timp când Hristos a provenit şi a apărut din Dumnezeu, din sânul Tatălui (Ioan 8, 42; l, 18). Dar aceasta s-a petrecut într-un timp atât de îndepărtat, în veşnicii, încât pentru o inteligenţă limitată este practic fără început.

Astfel, adevărul este că Hristos este un Fiu născut şi nu creat. El a moştenit un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. El este "Fiu peste casa Lui" (Evrei 1,4; 3,6). Şi, de vreme ce este singurul Fiu născut din Dumnezeu, El este chiar esenţa şi natura lui Dumnezeu şi posedă prin naştere toate atributele divine, pentru că Tatălui I-a făcut plăcere ca Fiul Său să fie "reprezentarea exactă a Fiinţei Lui, strălucirea slavei sale" (Evrei 1,3) şi să fie "umplut cu plinătatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9). Astfel, El are "viaţa în Sine Însuşi". El posedă nemurirea în dreptul său şi o poate oferi şi altora. Viaţa există în El, astfel că nu-I poate fi luată. Dar renunţând de bună voie la ea, El poate intra din nou în posesia ei. Cuvintele Lui sunt acestea: "Din pricina aceasta Tatăl Mă iubeşte: pen­tru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu" (Ioan 10,17.18).

Dacă cineva caută nod în papură, întrebând cum putea fi Hristos nemuritor şi totuşi să moară, tot ce putem răspunde este că nu ştim. Noi nu avem dreptul să măsurăm infinitul. Nu putem înţelege cum Hristos a putut fi Dumnezeu, la început, împărtăşind în mod egal slava Tatălui, înainte de a fi lumea, şi totuşi să Se nască ca un prunc în Betleem. Taina întrupării este tot atât de mare ca şi taina răstignirii şi a învierii. Nu putem înţelege cum a putut fi Hristos Dumnezeu şi totuşi a devenit om de dragul nostru. Nu putem înţelege cum a putut crea lumea din nimic, nici cum poate învia El morţii, şi nici cum lucrează la inimile noastre prin Duhul Său; totuşi, noi credem şi ştim aceste lucruri. Ar fi suficient pentru noi să ac­ceptăm ca adevărate aceste lucruri pe care Dum­nezeu le-a descoperit, fără să ne încăpăţânăm asupra unor lucruri pe care nici mintea îngerilor nu le poate pricepe. Aşadar, ne bucurăm în infinita putere şi slavă despre care Scripturile spun că aparţin lui Hris­tos, fără să ne mai chinuim minţile noastre limitate, încercând să dăm o explicaţie infinitului.

În cele din urmă, noi cunoaştem divina unitate a Tatălui cu Fiul, din faptul că amândoi au acelaşi Duh. Pavel, după ce spune că cei ce sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu, continuă: "Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dar, dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui" (Romani 8,9). Aici, găsim că Duhul Sfânt este atât Duhul lui Dumnezeu, cât şi Duhul lui Hristos. Hristos "este în sânul Tatălui"; fiind în mod natural de origine divină şi având viaţa în El Însuşi, EI este potrivit numit Iehova, Cel ce există prin Sine Însuşi şi este astfel denumit în Ieremia 23,5.6, unde se spune că vlăstarul drept, care va face dreptate şi judecată pe pământ, va fi cunoscut sub numele de IEHOVAH TSIDEKENU - Domnul neprihănirea noastră. ·

De aceea, nici unul din cei care nu-L slăvise pe Hristos să nu-I dea mai puţină cinste acestuia decât Îi dau lui Dumnezeu Tatăl, pentru că aceasta L-ar dezonora, pe drept, pe Dumnezeu foarte mult. Dar toţi, împreună cu îngerii din ceruri, să ne închinăm Fiului, fără a ne teme că ne închinăm creaturii, în locul Creatorului. Şi acum, că problema divinităţii lui Hristos este proaspătă in minţile noastre, să nu întârziem în a lua aminte la minunata istorie a umilinţei Sale.