Hristos - Creator

Imediat după des folositul text care ne spune că Hristos, Cuvântul, este Dumnezeu, citim că "Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1,3). Nici un argument nu poate face această afirmaţie mai clară decât este, fapt pentru care vom trece la cuvintele din Evrei 1,1­4. "Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit în persoana Fiului, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este strălucirea slavei Lui şi reprezentarea exactă a Fiinţei Lui, şi care susţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Sale, a făcut prin Sine curăţirea păcatelor şi S-a aşezat la dreapta măririi, în locurile prea înalte, luând un loc cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mult mai minunat decât al lor".

Cu mult mai accentuate decât acestea sunt cuvintele apostolului Pavel, adresate colosenilor, când vorbeşte despre Hristos ca fiind Cel prin care avem răscumpărarea. Pavel vorbeşte despre El ca despre Cel care este "chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creaţia; şi pentru că prin EI au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorităţi. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El".

Acest text minunat ar trebui să fie studiat cu atenţie şi să fie adesea subiect de meditaţie. Nu există nici un lucru în univers pe care Hristos să nu-1 fi creat. El a făcut totul în ceruri şi totul pe pământ; El a făcut toate cele văzute şi cele nevăzute; scaunele de domnie şi domniile, căpeteniile şi autorităţile din ceruri ­existenţa lor depinde numai de El. Şi cum El este înainte de toate lucrurile, dar şi creatorul acestora, tot aşa, prin El, toate lucrurile sunt susţinute: Acesta este echivalentul a ceea ce se spune în Evrei 1,3, şi anume că El "susţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Sale". Doar printr-un cuvânt au fost făcute cerurile şi tot prin acest cuvânt El le menţine la locul lor şi le protejează de distrugere.

In legătură cu aceasta, nu putem trece peste Isaia 40,25.26: "Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? zice Cel Sfânt. 'Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir oştirea lor?" El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte". Sau, aşa după cum traducerea ebraică îl redă mai energic, "Nimic nu poate scăpa de El, Cel plin de măreţie şi foarte puternic". Că Hristos este Cel Sfânt, care astfel cheamă pe nume oştirile cereşti şi le menţine în locurile lor, este evident şi în alte părţi ale aceluiaşi capitol. El este Cel înaintea căruia s-a spus: "Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dum­nezeul nostru!"(Isaia 40,3). EI este Cel care vine cu o mână puternică, având cu El răsplata; Cel care, asemenea păstorului, îşi hrăneşte turma, purtându-i pe mieluşei la sânul Său. Încă o afirmaţie referitoare la Hristos - Creator şi este de ajuns. Aceasta este mărturisirea Tatălui Însuşi. În primul capitol din Epistola către Evrei, citim că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său şi că a spus despre El: "Toţi îngerii să I se închine"; iar despre îngeri a spus: "Cel care face îngerii Săi din vânturi şi slujitorii săi dintr-o flacără de foc". Din nou, Fiului Său îi spune: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci, sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru de dreptate"; Şi Dumnezeu spune mai departe: "La început, tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale" (Evrei 1,8-10). Aici îl găsim pe Tatăl adresându-I-Se Fiului, ca lui Dumnezeu, spunându-I: "Tu ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale". Când Tatăl Însuşi dă onoare Fiului Său, ce este omul ca să se abţină de la acest lucru ? Cu aceasta, putem foarte bine să dăm o mărturie categorică, referitoare la divinitatea lui Hristos şi la faptul că El este Creatorul tuturor lucrurilor. Ar fi necesar aici un cuvânt de precauţie. Nimeni să nu-şi imagineze că noi am ridica pe Hristos la importanţa Tatălui sau că L-am ignora pe Tatăl. Nu poate fi vorba de aşa ceva, pentru că interesele lor sunt comune. Noi Î1 slăvim pe Tatăl, slăvindu-L pe Fiul. Suntem atenţi la cuvintele lui Pavel, care spune că "totuşi, pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile, şi prin El şi noi" (1 Corinteni 8,6). Aşa cum a citat deja, că prin El, Dumnezeu a făcut lucrurile, toate acestea provin, în cele din urmă, de la Dumnezeu Tatăl; chiar Hristos Însuşi a provenit şi a apărut de la Tatăl; dar aşa I-a plăcut Tatălui, ca în El să locuiască toată plinătatea şi ca să fie Agentul direct, în orice act al creaţiei. Scopul nostru în această expunere este să stabilim poziţia de drept a lui Hristos, de egalitate cu Tatăl, pentru ca puterea Sa de a răscumpăra să poată fi mai bine apreciată.