Hristos și neprihănirea Sa

Hristos și neprihănirea Sa

În primul verset al capitolului al treilea din Epistola către Evrei găsim un îndemn ce cu­prinde toate recomandările date creştinului. Acesta este următorul: "De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, luaţi aminte la  Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus". Făcând aceasta mereu şi într-un mod inteligent, aşa după cum Biblia ne îndrumă, luând aminte la Isus Hristos aşa cum este El, omul va fi transformat într-un creştin desăvârşit, pentru că "privind suntem schimbaţi".

Slujitorii Evangheliei au o motivaţie inspirată pentru a-L păstra pe Hristos permanent în faţa, poporului, îndreptând atenţia tuturor numai spre El. Pavel spunea corintenilor: "căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit" (1 Corinteni 2,2). Nu există nici un motiv să presupunem că predica sa din Corint era diferită, din orice punct de vedere, de predica sa din altă parte. Într-adevăr, el ne spune că Dumnezeu L-a descoperit pe Fiul Său în el, spre a-L predica printre neamuri (Galateni 1,15.16) şi bucuria sa era aceea că harul i s-a dat ca să "vestească printre neamuri evanghelia bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos" (Efeseni 3,8).

Dar faptul că apostolii L-au făcut pe Hristos povara predicării lor nu este singurul nostru motiv pentru a-L preamări. Numele Său este singurul nume sub ceruri, dat oamenilor, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4,12). Hristos Însuşi a declarat că nici un om nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14,6). Lui Nicodim, El i-a spus: "Şi după cum Moise a înălţat şarpele în. pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică"(Ioan 3,14.15). Această "înălţare" a lui Isus, deşi se referă în primul rând la răstignirea Sa, include mai mult decât simplul fapt istoric; înseamnă că Hristos trebuie să fie "înălţat" de toţi cei care cred în El, Răscumpărătorul răstignit, ale cărui har şi slavă sunt suficiente ca să împlinească cea mai mare nevoie a lumii; înseamnă că EI ar trebui să fie "înălţat" în toată puterea şi frumuseţea Sa neasemuită, ca "Dumnezeu cu noi", astfel încât plinătatea Sa să-i atragă pe toţi la El (Ioan 12,32).

Îndemnul de a privi la Isus, precum şi motivaţia pentru aceasta, ne sunt oferite în Evrei 12,1-3: "De aceea, şi noi, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreuiază şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte; privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre". Doar privind la Isus cu multă rugăciune şi într-un mod constant, aşa cum ne este El descoperii în Biblie, vom reuşi să nu obosim în facerea de bine şi să nu cădem pe drum.

De asemenea, trebuie să privim la Isus, deoa­rece în El "sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii" (Coloseni 2,3). Cel căruia îi lipseşte înţelepciunea este sfătuit să o ceară lui Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor din belşug şi nu oboseşte, şi are făgăduinţa că va primi; iar înţelepciunea dorită poate fi obţinută numai în Hristos. Înţelepciunea care nu vine de la Hristos şi care, ca o consecinţă, nu conduce la El, este doar nebunie; pentru că Dumnezeu sursa tuturor lucrurilor, este Autorul înţelepciunii; necunoaşterea lui Dumnezeu este nebunie în ultimul grad (vezi Romani 9,21.22); şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii sunt as­cunse în Hristos; aşa că cel care are doar înţelep­ciunea acestei lumi, în realitate, nu ştie nimic. Şi cum toată puterea în cer şi pe pământ a fost dată lui Hris­tos, apostolul Pavel Îl declară pe Hristos "puterea lui Dumnezeu, şi înţelepciunea lui Dumnezeu" (1 Corinteni l, 21).

Există un text care rezumă tot ceea ce înseamnă Hristos pentru om, şi care ne oferă cea mai amplă motivaţie pentru a lua aminte la Isus.

Acesta se găseşte în 1 Corinteni 1,30: "Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus, care ne-a fost făcut înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare". Noi suntem neştiutori, neputincioşi, pierduţi; Hristos ne este înţelepciune, neprihănire, răscumpărare. Ce privilegiu! De la neştiinţă şi păcat la neprihănire şi răscumpărare. Nici cea mai înaltă aspiraţie sau nevoie a omului nu poate depăşi limita a ceea ce Hristos, şi numai El, înseamnă pentru noi. Este un motiv suficient, pentru care ochii tuturor trebuie să fie aţintiţi asupra Lui."