Sclavi și oameni liberi

Sclavi și oameni liberi

Puterea credinţei în obţinerea biruinţei poate fi arătată de o altă serie de texte biblice, care sunt foar­te practice. În primul rând, să nu uităm că cel păcătos este rob. Hristos a spus: "oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului"(Ioan 8,34). De asemenea, punându-se pe sine în locul celui nenăscut din nou. Pavel a spus: "Ştiu, în adevăr, că Legea este duhov­nicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului" (Romani 7, 14). Un om care este vândut este sclav; de aceea, omul care este vândut păcatului este rob al păcatului. Petru ne spune acelaşi lucru, vorbind despre învăţătorii corupţi şi falşi: ;,Ei făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii" (2 Petru 2,19).

Caracteristica proeminentă a sclavului este că el nu poate face ceea ce vrea, ci este nevoit să facă voia altuia, indiferent cât de neplăcut ar putea fi acest lucru. Pavel dovedeşte astfel adevărul spuselor sale, că el, ca om firesc, era rob al păcatului: "Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc". "Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac" (Romani 7,15.17-19).

Faptul că păcatul este cel ce deţine controlul dovedeşte că omul este rob; şi, deşi toţi cei ce păcătuiesc sunt robi ai păcatului, robia devine de neîndurat când păcătosul a avut o licărire de liber­tate, şi o doreşte fierbinte, dar nu mai poate rupe lanţul care-l leagă de păcat. Neputinţa omului nerenăscut de a face binele pe care-l doreşte a fost arătată deja în Romani 8,7.8 şi Galateni 5,17.

Câţi oameni au dovedit adevărul acestor texte scripturistice prin propria lor experienţă? Câţi oameni au tot promis s-o rupă cu păcatul, dar, în faţa ispitei, făgăduinţele lor s-au dovedit slabe ca apa? Ei nu au avut nici o putere şi nu au ştiut ce să facă; şi, din păcate, privirea nu le era aţintită către Dum­nezeu, ci asupra lor şi a duşmanului. Experienţa lor era o continuă luptă cu păcatul, e adevărat, dar şi o continuă înfrângere.

Aţi putea numi aceasta o experienţă creştină? Unii cred că aşa este. De ce atunci, cu sufletul înspăi­mântat, apostolul a strigat: "O, nenorocitul de mine, cine mă va scăpa din acest trup de moarte?" (Ro­mani 7,24). Are creştinul adevărat un "trup de moarte" atât de înspăimântător, încât sufletul lui să fie constrâns să strige după eliberarea sa? - Da, mai mult chiar!

Deci, cine este Cel care, ca răspuns la strigătul său fierbinte, i S-a descoperit ca Eliberator? Aposto­lul spune: "Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hris­tos, Domnul nostru!"

"Astfel, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, şi să elibereze pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor"(Evrei 2, 14.15).

Astfel, Hristos Îşi proclamă din nou propria Sa misiune:

"Duhul Stăpânului, Domnului, este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi: El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri"(Isaia 61,1).

A fost arătat deja ce înseamnă această cap­tivitate şi robie. Eşti rob al păcatului - robie ce te forţează să păcătuieşti, chiar împotriva propriei voinţe - prin puterea înclinaţiilor şi obiceiurilor rele, moştenite sau dobândite. Ne eliberează, oare, Hris­tos de o experienţă cu adevărat creştină? - Nu, bineînţeles. Astfel, robia păcatului, de care se plânge apostolul în Romani, cap. 7, nu este experienţa unui fiu al lui Dumnezeu, ci al unui rob al păcatului. Hris­tos a venit tocmai pentru a-i elibera pe oameni de această captivitate, nu să ne elibereze de lupte şi con­flicte în timpul acestei vieţi, ci de înfrângere, şi aceas­ta pentru a ne face capabili să rămânem tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui, aşa încât să putem aduce mulţumirile noastre Tatălui "care ne-a smuls din puterea întunericului şi ne-a dus în Împărăţia Fiului Său iubit", prin sângele căruia avem răscumpărarea.

Cum este eliberarea înfăptuită? - Prin Fiul lui Dumnezeu. Hristos spune: "Dacă rămâneţi în cuvân­tul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi". "Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi" (Ioan 8,31.32.36). Această libertate este primită de toţi cei care cred, pentru că celor ce cred în numele Său, El le dă "puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu". Elibe­rarea de condamnare nu o primesc decât cei ce sunt în Hristos Isus (Romani 8,1); iar noi ne îmbrăcăm cu Hristos prin credinţă (Galateni 3,26.27). Prin credin­ţă, locuieşte Hristos în inimile noastre.