Prefață, de Herbert Edgar Douglass

Prefață, de Herbert Edgar Douglass

A fost vreodată un moment când adventiștii au fost aproape de înțelegerea misiunii lor pentru ultimele zile? Oh, da! Fără îndoială!

După câte se pare, adventiștii au sesizat această imagine mai largă a misiunii lor între anii 1888-1896, o perioadă care a fost marcară de o înțelegere proaspătă și profundă a ceea ce înseamnă să vestești „ultima solie de milă”.

„Timpul încercării este chiar în fața noastră, deoarece marea strigare a celui de-al treilea înger a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Aceasta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul, pentru că este lucrarea fiecărui om care a auzit solia de avertizare să Îl înalțe pe Isus, să-L prezinte lumii așa cum a fost descoperit în tipurile din vechime, așa cum a fost prevestit prin simboluri, așa cum a fost arătat prin descoperirile profeților  și așa cum a fost prezentat în învățăturile date ucenicilor Săi în minunile uimitoare pe care le-a făcut pentru fiii oamenilor. Cercetați Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El.” – Solii alese, Vol. 1, 363.

Totuși, în 1896 într-o scrisoare către Uriah Smith, Ellen White a spus:

„La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis față de solia vestită de Domnul prin frații [E.J.] Waggoner și [A.T.] Jones se află în mare măsură, o lipsă a dispoziției de a renunța la părerile preconcepute și de a accepta acest adevăr. Prin exercitarea acestei împotriviri, Satana a reușit să îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtășească. Vrăjmașul i-a împiedicat să obțină eficiența pe care ar fi putut să o aibă în vestirea adevărului pentru lume, așa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuia să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin acțiunea fraților noștri ea a fost ținută în mare măsură departe de lume.” – Solii alese, Vol. 1, 235.

Ne întrebăm: de ce Ellen White vorbește pe un ton așa de dur? Dar, ca de obicei, ea este întotdeauna directă. Iată ce spune ea în scrisoarea 57 din 1 mai 1895 (Manuscris Releases, Vol. 14, paginile 115-119, Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, paginile 77-98), adresată lui Ole Andres Olsen, președintele Conferinței Generale, din Hobart, Tasmania, înainte de a trimite scrisoare către Uriah Smith din care am citat mai sus:

„Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis o solie foarte prețioasă prin frații Waggoner și Jones. Această solie a avut scopul de a-L aduce în atenţia oamenilor pe Mântuitorul înălţat ca jertfă pentru păcatele întregii lumi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin credinţa în Garantul divin, a invitat oamenii să primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulţi L-au pierdut din vedere pe Domnul Isus. Ei aveau nevoie să li se îndrepte privirile spre Persoana Sa divină, spre meritele Sale şi spre iubirea Sa neschimbătoare faţă de familia omenească. Toată puterea este dată în mâinile Sale, ca să poată împărţi oamenilor daruri bogate, împărtăşindu-i omului neajutorat darul nepreţuit al neprihănirii Sale. Aceasta este solia pe care Dumnezeu ne-a poruncit s-o vestim lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie să fie proclamată cu glas tare şi să fie însoţită de revărsarea Duhului Său într-o mare măsură.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 91.

„Aceasta este mărturia care trebuie să fie vestită până la marginile pământului. Ea prezintă Legea şi Evanghelia, unindu-le într-un întreg desăvârşit. […] «Dar celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.» Aceşti oameni nu au doar o credinţă cu numele, o teorie a adevărului, o religie legalistă, ci ei cred cu un scop, însuşindu-şi cele mai bogate daruri ale lui Dumnezeu.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 94.

„Aceasta este tocmai lucrarea pe care o plănuieşte Domnul, şi anume ca solia pe care le-a dat-o slujitorilor Săi să ajungă în inima şi în mintea fiecărui om.” - Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 95.

„Aş dori să le adresez un avertisment celor care au stat ani de zile împotriva luminii şi au cultivat spiritul opoziţiei. Cât timp veţi continua să-i urâţi şi să-i dispreţuiţi pe solii neprihănirii lui Dumnezeu? Domnul le-a dat solia Sa. Ei vestesc cuvântul Său. […] Dar unii au dispreţuit atât oamenii, cat şi solia vestită de ei şi i-au ridiculizat, declarându-i fanatici, entuziaşti şi extremişti. Am o profeţie cu privire la voi: Dacă nu vă umiliţi inima înaintea lui Dumnezeu cât mai repede şi dacă nu vă mărturisiţi păcatele, care sunt multe, într-o zi veţi vedea că aţi luptat împotriva lui Dumnezeu, dar va fi prea târziu. Duhul Sfânt nu vă va mai conduce la iertare şi la schimbare, ci vă va convinge că aţi vorbit împotriva unor oameni care erau nişte lumini pentru lume şi nişte martori ai lui Dumnezeu. Atunci, veţi fi dispuşi să daţi o lume întreagă, ca să vă puteţi răscumpăra trecutul şi să fiţi exact ca aceşti oameni zeloşi, conduşi de Duhul lui Dumnezeu spre a vă ridica vocea pentru a vesti lumii avertizarea solemnă şi să fiţi asemenea lor, statornici ca o stâncă în respectarea principiilor. Domnul cunoaşte modul în care aţi răstălmăcit lucrurile. Dacă veţi continua să respingeţi lumina Cerului, mai este foarte puţin şi sunteţi pierduţi. «Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţa, va fi nimicit din mijlocul adunării.» Nu am niciun mesaj blând pentru cei care au fost până acum nişte indicatoare false şi au îndrumat pe o cale greşită. Când îi respingeţi pe trimişii lui Hristos, voi îl respingeţi pe Hristos însuşi. Dacă neglijaţi această mare mântuire; păstrată înaintea ochilor voştri ani de zile, dacă dispreţuiţi oferta glorioasă a îndreptăţirii prin sângele lui Hristos şi a sfinţirii prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt, în cele din urmă, nu va mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfiorătoare a judecăţii şi a mâniei arzătoare, ce vor veni în mod sigur. Acum, vă avertizez să vă umiliţi şi sa puneţi capăt împotrivirii voastre încăpăţânate faţă de lumina şi dovezile care v-au fost acordate.” - Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 96-97 [Observați cum folosește Ellen White pentru explicarea adevărurilor esențiale „principiul elipsei”, unirea a două adevăruri importante.]

Ce am citit acum? 1) Lumea și nu doar adventiștii de ziua a șaptea trebuie să audă ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca Solia 1888; 2) Simplitatea evangheliei este cel mai bine exprimată prin elipsa evangheliei; 3) Elipsa are întotdeauna două focare: îndreptățirea (iertare, grațiere, atribuire) și sfințirea (apreciere, încredere, ascultare de bună voie); 4) Aici claritatea întrece teologia Reformațiunii și scoate în evidență inima soliei celor trei îngeri; 5) Aceia care se opun acestui mesaj simplu, dar complet, se opun față de Hristos, nu numai față de doi tineri predicatori.

Ce înseamnă toate acestea? În opinia mea, biserica adventistă rareori aude astăzi și de aceea lumea nu are ideea, ce este „această lumină” care va trebui să lumineze inimile și mințile oamenilor de pe întreg pământul. Singurul, singurul răspuns complet, la această dilemă poate fi găsit în singura carte de la timpul prezent care spune povestea reală a începutului ploii târzii și înăbușirea ei – Întoarcerea ploii târzii – scrisă de Ron Duffield (în două volume). Aceasta are implicații serioase pentru adventiștii de astăzi.

Ron Duffield ne-a oferit cel mai bine documentat material, dintotdeauna, în legătură cu ce s-a întâmplat în 1888 și după.  Mulți oameni consideră că doar notele de subsol merită prețul acestei cărți. După ce vor citi cartea, cititorii vor vedea dintr-odată care ar trebui să fie mesajul principal al fiecărui articol  tipărit  și a fiecărei predici adventiste. Orice mai puțin decât această examinare clară și nelustruită  a istoriei, va contribui doar la refuzul continuu de a accepta planul lui Dumnezeu pentru terminarea misiunii adventiste și pregătirea lumii pentru întoarcerea lui Isus.

 

Herbert Edgar Douglass
Doctor în teologie
2012