1. Educaţia creştină

1. Educaţia creştină

Tot ceea ce nu este creştin, nu este potrivit pentru creştini. Singura educaţie pe care se cuvine să o aibă creştinii este educaţia creştină. În cadrul educaţiei creştine trebuie să predomine Cartea creştinilor. Cartea creştinilor este Biblia.

Scopul educaţiei creştine este acela de a forma creştini. În educaţia unui creştin nu se poate introduce pe drept nimic din ce nu este creştin, după cum nimic din ce nu este creştin nu este potrivit a se introduce în nicio altă latură a vieţii creştinului. De aceea, standardul educaţiei creştine trebuie să fie Cartea creştinilor – Biblia. Aceasta trebuie să fie testul pentru fiecare lucru introdus în educaţia unui creştin, şi trebuie să asigure tot ce este necesar pentru educaţia creştinului. Aceasta priveşte educaţia în sensul cel mai înalt, cel mai larg şi cel mai bun – dezvoltarea completă, practică a individului, din punct de vedere mintal, fizic şi moral.

S-a crezut, şi se crede, prea mult despre religia creştină că are de a face doar cu un soi de existenţă spiritualizată, aparte de ocupaţiile reale şi de lucrurile practice ale vieţii. Dar nu este adevărat. Religia creştină, în sensul cel mai profund, ca o forţă vitală în acţiune, se află în tot ceea ce pe bună dreptate se poate spune că formează o sumă a vieţii umane pe pământ. Iar educaţia creştină este demnă de numele şi declaraţia ei doar atunci când demonstrează această putere a creştinismului ca un element vital îmbibat în tot ceea ce poate interveni propriu-zis în cursul vieţii umane.

Nu se poate nega că viaţa Domnului Hristos este o demonstrare a creştinismului. El este Omul model: Tiparul a ceea ce trebuie să fie oricare om, pentru a fi un creştin desăvârşit. Este cert că Hristos în timp ce demonstra în natura umană viaţa creştină pe pământ, S-a pus în legătură vitală cu fiecare aspect real al vieţii umane de pe acest pământ. El a venit în lume ca un prunc. A crescut de la copilărie la maturitate, aşa cum cresc oamenii în această lume. S-a lovit de toate cele de care se lovesc toate fiinţele umane din lumea aceasta pe parcursul creşterii lor. S-a lovit de toate vicisitudinile şi experienţele vieţii omeneşti de care se lovesc toţi oamenii, exact la fel, în mod real. Fiindcă „a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile.” El „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi.” Şi a lucrat ca tâmplar împreună cu Iosif, până în ziua arătării Lui înaintea lui Israel în lucrarea Sa activă de predicare, vindecare şi slujire. Domnul Hristos a fost la fel de mult Mântuitorul lumii atunci când tăia scânduri, când făcea bănci şi mese, ca şi atunci când a rostit predica de pe munte. Lucrul acesta demonstrează că religia creştină are de-a face la fel de real şi vital cu ceea ce facem în mod mecanic sau cu ocupaţiile zilnice ale vieţii, cum are de-a face şi cu rostirea celei mai divine predici ce a fost rostită vreodată.

Totuşi, în toate acestea, Isus a fost numai Cuvântul făcut trup. Cuvântul lui Dumnezeu, în forma scrisă, s-a aflat în lume înainte ca Isus să vină în trup. Însă din cauza orbirii şi împietririi inimii oamenilor, acestui Cuvânt nu i s-a permis să se manifeste cu adevărat în trup. Domnul Hristos a venit pentru ca acest lucru să fie permis. Cuvântul, care a existat în lume (în forma scrisă – n.tr.) înainte să vină El în lume, în El a fost făcut trup şi a locuit printre oameni, ca Omul model. Întrucât, atunci, Isus a fost Cuvântul făcut trup, în viaţa Lui de pe pământ nu s-a văzut nimic ce să nu fi fost deja scris în Cuvânt. Şi întrucât El a fost în trup exact ceea ce era Cuvântul care a existat înainte ca El să vină, este cert că doar Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu L-a făcut să fie ceea ce a fost în trup. Aceasta demonstrează că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, Cartea creştinilor, conţine ceea ce va educa în mod complet omenirea pentru o viaţă echilibrată din toate punctele de vedere; şi că nicio educaţie nu este creştină dacă nu pătrunde în mod vital în toate ocupaţiile şi aspectele vieţii omeneşti de pe pământ.

De aceea, viaţa lui Hristos, aşa cum a fost văzută pe pământ – viaţa aceasta fiind doar exprimarea Cuvântului lui Dumnezeu – face să rămână în picioare în mod clar şi distinct marele adevăr că Biblia, Cartea religiei creştine, este elementul educaţional cel mai puternic, agenţia educaţională cea mai eficientă, Cartea de educaţie cea mai măreaţă din lume. De aceea, cu adevărat în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, sunt „ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei,” la fel de real cum sunt în El, Cel care în trup a fost doar exprimarea acestui Cuvânt. Ca urmare, Cuvântul lui Dumnezeu este dat pentru ca „omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Locul acesta l-a ocupat Cuvântul lui Dumnezeu ca factor educaţional în concepţia creştinismului din vremurile străvechi, iar evaluarea aceasta îşi găseşte puternicul ecou în spusele creştinului eminent, steaua de dimineaţă a creştinismului din timpurile moderne, John Wycliffe: „Nu există fineţe în gramatică, nici în logică, nici în vreo altă ştiinţă ce poate fi numită, şi să nu se regăsească în Scripturi, într-o măsură mult mai excelentă.”