Lecții despre credință 13 - Jones

Lecții despre credință 13 - Jones

„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Cine sunt cei neprihăniţi? — Ei sunt numai aceia care se bazea­ză pe credinţă, deoarece oamenii sunt îndreptăţiţi doar prin cre­din­ţă.

Deşi toţi „au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” totuşi suntem „îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răs­cum­părarea care este în Hristos Isus” (Rom. 3:24).

Însă „celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un dar, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Rom. 4:4, 5).

„Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Rom. 5:1). Cei care sunt din credinţă, şi numai aceia, sunt cei drepţi pe acest pământ.

Credinţa este dependenţă deplină de Cuvântul lui Dumne­zeu, ca acest Cuvânt să împlinească ceea ce spune. „Cuvântul Meu… va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Is. 55:11).

Aşa că a fi îndreptăţit prin credinţă înseamnă a fi îndreptăţit printr-o dependenţă totală de Cuvântul lui Dumnezeu. Cei nepri­hă­niţi sunt cei care depind de cuvântul lui Dumnezeu. În acest mod oamenii devin neprihăniţi.

Oamenii nu trebuie doar să devină neprihăniţi prin credinţă — prin dependenţă de Cuvânt — ci fiind neprihăniţi, trebuie să trăiască prin credinţă. Cel neprihănit trăieşte în exact acelaşi fel şi prin acelaşi lucru prin care devine neprihănit.

Noi devenim neprihăniţi prin credinţă; credinţa este de­pen­denţă deplină de Cuvânt. Fiind neprihăniţi, noi trebuie să trăim exact în acelaşi fel prin care am devenit neprihăniţi; adică prin dependenţă deplină de Cuvântul lui Dumnezeu.

Aceasta este exact ceea ce a spus Isus: Omul va trăi „cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Când Isus a spus aceasta, este limpede că El nu a făcut decât să zică sub altă formă: Omul va trăi prin credinţă.

Nu există altă cale de a trăi cu adevărat, decât prin credinţă, ceea ce înseamnă pur şi simplu a trăi prin Cuvântul lui Dumne­zeu. Fără credinţă, fără Cuvântul lui Dumnezeu, omul moare pur şi simplu.

Într-adevăr, fără Cuvântul lui Dumnezeu, totul moare; căci la început toate au apărut prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este originea şi viaţa a tot ce există; pentru că „El a vorbit, şi aşa a fost”.

Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite — soare, lună şi stele, animale şi oameni - toate sunt dependente în întregime de Cu­vân­tul lui Dumnezeu pentru a exista. Numai în cazul oame­nilor, Dumnezeu le-a dat minunatul dar al alegerii dacă vor să facă aşa sau nu. Acest dar deschide uşa credinţei. Şi atunci când un om alege să trăiască prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este singura cale a vieţii, credinţa — dependenţă deplină de Cuvântul lui Dumnezeu — este modul prin care omul merge pe calea vieţii.

Astfel, „cel neprihănit va trăi prin credinţă” şi „tot ce nu vine din încredinţare este păcat”; mai simplu se poate spune: Cel nepri­hă­nit va trăi prin Cuvântul lui Dumnezeu şi tot ce nu vine din Cuvântul lui Dumnezeu este păcat.

„Nu putem avea o experienţă creştină sănătoasă, nu putem asculta de Evanghelie pentru mântuire, până când ştiinţa credin­ţei nu este înţeleasă mai bine; şi până când nu se exercită mai multă credinţă.” „Aveţi voi credinţă?” Să aveţi credinţa lui Dumne­zeu. Aici sunt cei ce păzesc „credinţa lui Isus”.

Review and Herald, 7 martie 1899