Lecții despre credință 3 - Jones

Lecții despre credință 3 - Jones

Credinţa înseamnă a te aştepta din partea Cuvântului lui Dum­ne­zeu să facă ceea ce spune şi a depinde de acest Cuvânt ca să îm­pli­neas­că lucrul respectiv.

Întrucât aceasta este credinţă şi deoarece credinţa vine prin Cuvântul lui Dumnezeu, este limpede că pentru a produce credinţa, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să înveţe că acest Cuvânt are în sine putere de a împlini ceea ce spune.

Chiar acesta este adevărul. Tocmai acest lucru îl învaţă Cu­vân­tul lui Dumnezeu şi nimic altceva; astfel că el este cu ade­vă­rat „Cuvântul credincios” („the faithful word”, trad. eng.; „Cuvân­tul adevărat”, Cornilescu) — Cuvântul plin de credinţă.

Cea mai mare parte a primului capitol din Biblie reprezintă o instruire în credinţă. Acest capitol conţine nu mai puţin de şase declaraţii distincte care în mod sigur produc credinţă. Şi având în vedere primul verset completat cu trimiterea respectivă, numărul acestora se ridică chiar la şapte.

Insuflarea credinţei este acea învăţătură potrivit căreia în­suşi Cuvântul lui Dumnezeu împlineşte ceea ce este spus în acel Cuvânt.

Să citim, deci, primul verset din Biblie: „La început Dum­nezeu a făcut cerurile şi pământul”. Cum le-a făcut? — „Ceru­rile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. [...] Căci El zice şi se face” (Ps. 33:6-9). Înainte ca El să fi vorbit nu existau, după ce a vorbit, ele „au luat fiinţă („it was”, trad. eng.)”. Numai prin rostirea cuvântului au luat fiinţă. Cine le-a făcut să existe? — Numai Cuvântul.

Dar întunericul era deasupra feţei adâncului. Dumnezeu a vrut să fie lumină acolo; dar cum putea să fie lumină acolo unde era întuneric? — Din nou, El a vorbit: „Dumnezeu a zis: ‘Să fie lumină!’ Şi a fost lumină”. De unde a venit lumina? — Cuvântul care a fost spus, a produs lumina. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină” (Ps. 119:130). Nu exista firmament, nici atmosferă. Dumnezeu a vrut să fie. Cum putea fi produs? — „Dumnezeu a zis: să fie o întindere între ape… şi aşa a fost”. O altă traducere pentru „aşa a fost” este „şi astfel a luat fiinţă”. Ce a determinat ca întinderea să existe? Ce a făcut ca astfel să ia fiinţă? — Numai Cuvântul. El a vorbit şi a luat fiinţă sau aşa a fost. Cuvântul vorbit este cel care determină existenţa oricărui lucru.

Apoi, Dumnezeu a vrut să fie uscatul. Cum se poate aceasta? Din nou, El a vorbit: „Dumnezeu a zis: ‘Să se strângă la un loc ape­le care sunt deasupra cerului şi să se arate uscatul!’ Şi aşa a fost”.

Pe urmă, nu exista nici un fel de vegetaţie. Cum să apară aceas­ta? — Dumnezeu a vorbit din nou: „Apoi Dumnezeu a zis: ‘Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor, şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ’. Şi aşa a fost”.

Din nou a vorbit: „Dumnezeu a zis: ‘Să fie nişte luminători pe întinderea cerului,…’ Şi aşa a fost”.

Din nou a vorbit: „Dumnezeu a zis: ‘Să dea pământul vieţu­itoare’, Şi aşa a fost”.

Astfel, „prin Cuvântul Domnului” au fost create toate lu­cru­rile. El a zis doar Cuvântul şi aşa a fost: Cuvântul rostit este cel care produce acel lucru.

Astfel a fost la creaţiune. Şi tot astfel a fost în răscumpărare: El a vindecat pe cel bolnav, a scos demoni, a liniştit furtuna, a curăţit pe lepros, a înviat pe cel mort, a iertat păcatele, toate prin Cu­vântul Său. În toate acestea, de asemenea, „El a zis şi aşa a fost”.

Şi astfel, El este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Totdeauna El este Creatorul. Şi întotdeauna El face toate lucrurile numai prin Cuvân­tul Său. Şi întotdeauna El poate face toate lucrurile prin Cuvântul Său; deoarece caracteristica esenţială a Cuvântului lui Dumnezeu este că acesta deţine puterea divină prin care împli­neşte lucrul spus.

Iată de ce credinţa înseamnă a şti că în Cuvântul lui Dum­ne­zeu este această putere, a te aştepta ca acest Cuvânt să împli­neas­că ceea ce spune, şi a depinde doar de acest Cuvânt ca să facă ceea ce Cuvântul spune.

Învăţarea credinţei înseamnă a învăţa că aceasta este na­tu­ra Cuvântului lui Dumnezeu; a învăţa pe oameni să exercite credinţa înseamnă a-i învăţa să se aştepte ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu să facă ceea ce spune şi să depindă doar de Cuvânt ca să facă lucrul pe care l-a spus; cultivarea credinţei constă în creşterea, prin practicare, a încrederii în puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a face ceea ce este spus în Cuvânt şi dependenţa doar de Cuvânt ca să împlinească ceea ce Cuvântul spune.

Şi „înţelegerea învăţăturii biblice privind necesitatea impe­rioasă de a cultiva credinţa, este mai importantă decât orice altă cunoştinţă ce poate fi dobândită”.

Cultivaţi voi credinţa?

Review and Herald,  27 decembrie 1898