Puterea Cuvântului 2 - Jones

Puterea Cuvântului 2 - Jones

Am văzut că puterea ce sălăşluieşte în Cuvântul lui Dumnezeu este suficientă, doar prin rostirea acelui cuvânt, să creeze lumi. În acelaşi fel este suficientă, atunci când este adresat omului, să creeze din nou, în Isus Hristos, pe toţi cei care îl primesc.

În capitolul opt din Matei este relatată întâmplarea sutaşului care a venit la Isus, şi „care-L ruga şi-I zicea: ‘Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.’ Isus i-a zis: ‘Am să vin şi să-l tămăduiesc.’ ‘Doamne’, a răspuns sutaşul, ‘nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.’ .... Apoi a zis sutaşului: ‘Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.’ Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

Ce se aştepta sutaşul ca să vindece pe robul lui? Era „numai cuvântul”, pe care Isus urma să-l rostească. Şi după ce cuvântul a fost rostit, de ce anume a depins sutaşul — de unde aştepta să vină puterea vindecătoare? Era „numai cuvântul”. El nu se aştepta ca Domnul să facă acest lucru într-un mod separat de cuvânt. Nu. El a auzit cuvântul: „Facă-ţi-se după credinţa ta.” El a acceptat acel cuvânt aşa cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, şi l-a aşteptat, a depins de el pentru a realiza ceea ce acesta spunea. Şi aşa a fost. Iar acel cuvânt este Cuvântul lui Dumnezeu astăzi după cum era şi în ziua în care a fost rostit iniţial. Nu şi-a pierdut deloc din putere, căci acel cuvânt „este viu şi [..] rămâne în veac”.

Din nou, în Ioan 4:46-52 este relatat cum un anumit nobil din Capernaum, al cărui fiu era bolnav, a venit la Isus în Cana din Galilea şi „slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: ‘Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!’ Slujbaşul împărătesc I-a zis: ‘Doamne, vino până nu moare micuţul meu.’ ‘Du-te’, i-a zis Isus, ‘fiul tău trăieşte.’ Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i- a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: ‘Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.’ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: ‘Fiul tău trăieşte’.”

Aceasta este puterea Cuvântului lui Dumnezeu pentru omul care îl primeşte într-adevăr ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este puterea „care lucrează şi în voi care credeţi”. Acesta este modul în care Cuvântul lui Dumnezeu împlineşte voinţa Sa în cei care îl primesc şi- l lasă să locuiască în ei. Observaţi că în ambele cazuri lucrul a fost împlinit chiar în momentul în care Cuvântul a fost rostit. Observaţi de asemenea că bolnavii nu erau în imediata pre­zen­ţă a lui Isus, ci la o oarecare distanţă — ultimul se afla la cel puţin o zi de drum faţă de locul unde slujbaşul i se adresase lui Isus. Cu toate acestea a fost vindecat de îndată ce cuvântul a fost rostit. Iar acel cuvânt este viu şi plin de putere astăzi, la fel de mult ca în acea zi, pentru oricine îl primeşte aşa cum a fost primit în acea zi. Credinţa înseamnă a accepta acel cuvânt ca pe Cuvântul lui Dum­ne­zeu şi a depinde de el pentru împlinirea acelui lucru pe care îl spune. Căci despre sutaş, referitor la cele spuse de el: „Ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit”, Isus a spus celor care se aflau în jurul Său: „Nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.” Fie ca El s-o găsească acum, pretutindeni în Israel.

Isus spune fiecăruia dintre noi: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus”. Prin Cuvânt se realizează această curăţire. Domnul nu-şi propune să te curăţească în alt fel, separat de Cuvântul Său, ci prin cuvântul pe care El L-a rostit. Numai acolo trebuie să cauţi puterea de curăţire, primindu-l într-adevăr ca pe Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în voi cu tărie şi împlineşte voia Sa. El nu-şi propune să te facă pur decât prin puterea şi locuirea cuvintelor Sale pure.

Un lepros a spus lui Isus: „Doamne dacă vrei, poţi să mă cu­ră­ţeşti.” Iar Isus i-a răspuns: „’Da, voiesc, fii curăţit!’ Îndată l-a lăsat lepra.” Eşti tu descurajat din cauza leprei păcatului? Ai spus vreodată sau vei spune acum: „Doamne dacă vrei, poţi să mă cură­ţeşti”? Răspunsul pentru tine astăzi este: „’Da, voiesc, fii curăţit!” Şi „îndată” eşti curăţit, tot aşa de sigur după cum a fost curăţit şi celălalt lepros. Crede Cuvântul şi laudă pe Domnul pentru puterea sa de curăţire. Nu crede pentru leprosul acela, din trecut: crede-l pentru tine aici, acum, imediat. Căci pentru tine Cuvântul acum este: „Fii curăţit!” Acceptă-l aşa cum au făcut-o cei din vechime şi de îndată el va lucra cu tărie în tine pentru a împlini voia Tatălui.

Fie ca toţi cei care cheamă Numele lui Hristos să primească Cuvântul Său astăzi aşa cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dum­ne­zeu, depinzând de acel cuvânt pentru a împlini ceea ce el spune. Atunci, după cum Hristos a iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană”, tot aşa aceasta va fi acum spre slava lui Dumnezeu.

Review and Herald, 27 octombrie 1896