Apendice B

Următoarea scrisoare de la Cardinalul Gibbons pentru domnul D. E. Lindsey, din Baltimore, arată că luarea în considerare a tuturor romano-catolicilor din ţară, în favoarea legii duminicale, pe baza semnăturii Cardinalului, aşa cum a făcut Dr. Crafts şi Uniunea Naţională a Femeilor Creştine, a fost complet nejustificată. Exact acest lucru l-am argumentat în faţa Comitetului Senatului, şi pe care-l voi argumenta oriunde în altă parte. Niciodată nu l-am blamat pe Cardinalul Gibbons, pentru ceea ce Dr. Crafts şi Uniunea Naţională a Femeilor creştine au spus despre

Reşedinţa cardinalulului
408 North Charles St.,
Baltimore, Md.
27 februarie1889

Dragă domnule, ca răspuns la cererea dumneavoastră datată 25 febr.1889, primită la timp, Eminenţa Sa, Cardinalul Gibbons, doreşte să vă scriu că orice sprijin pe care Eminenţa Sa l-a acordat „legii duminicale” se referă la cererea dumneavoastră, deoarece el nu are autoritatea şi nu a avut intenţia de a subscrie pe arhiepiscopi, episcopi sau pe catolicii laici din Statele Unite. Eminenţa Sa mă roagă să vă spun că a fost încântat să scrie o scrisoare prin care să sprijine aprobarea legii duminicale, având în vedere, mai ales, odihna şi recreerea care ar rezulta pentru sărmanii cetăţeni suprasolicitaţi cât şi posibilitatea care li s-ar oferi de a respecta duminica, într-un mod religios şi cuviincios.

Este incorect să se presupună că Eminenţa Sa, conform cuvintelor senatorului Blair, pentru a sprijini cererea dumneavoastră a semnat proiectul, garantând astfel că şapte milioane două sute de mii de catolic sprijină proiectul de lege.

Am onoarea să rămân credinciosul dumneavoastră,
J. P. DONAHUE – cancelar,
„Domnului D. E. Undsey, Esq.708 Rainer Avenue, Baltimore, Md.”