Introducere

Această carte este un raport al intervenţiei făcută asupra legii duminicale naţionale, introdusă de senatorul Blair la al 50-lea Congres. Nu este exact intervenţia făcută în faţa Comitetului Senatului, deoarece au fost atât de multe întreruperi încât a fost imposibil să fac o argumentare coerentă asupra unui singur aspect al problemei. Prin aceste întrebări, etc., am fost nevoit ca intervenţia mea să se refere la mai multe aspecte decât am intenţionat când am început să vorbesc, dar am fost împiedicat să fac o intervenţie clară, categorică, aşa cum mă hotărâsem s-o fac.

Nu amintesc de aceste întreruperi şi contra-argumente pentru a mă plânge, ci pentru a explica de ce această lucrare a fost publicată. Este adevărat că au fost 18 intervenţii înaintea mea, care au durat trei ore, timp în care au fost 189 de întrebări şi contra-argumente ale tuturor membrilor comitetului, care erau prezenţi. Eu am fost întrerupt numai de preşedinte de 169 de ori în 90 de minute, aşa cum se poate vedea din raportul oficial al Congresului 50, Sesiunea a II-a, Document nr. 43, pg. 73-102.

O lege duminicală naţională este o problemă de interes naţional. Deşi este adevărat că proiectul acestei legi nu a devenit lege, el murind odată cu încheierea celui de-al 50-lea Congres, este de asemenea adevărat că cei care au acţionat pentru introducerea acestei legi, acum îşi întocmesc alte planuri de a introduce, cât se poate de repede, o altă lege duminicală naţională, la al 51-lea Congres şi vor face tot posibilul ca să asigure adoptarea acestei legi.

Sensul care a fost dat acestui subiect, prin întrebările care mi s-au pus de comitetul senatului, a deschis calea unei tratări depline a acestui subiect. Aceste întrebări fiind adresate de senatorii S.U.A. – oameni care se ocupă de problemele naţionale – demonstrează că larga circulaţie a acestui subiect nu este fără sens. Subiectul merită o atenţie deosebită din partea întregului popor american.

Principiile Constituţiei americane, relaţiile specifice dintre religie şi stat, distincţia dintre legea morală şi cea civilă, drepturile inalienabile civile şi religioase ale oamenilor – acestea sunt întrebări care niciodată nu trebuie să stea pe locul al II-lea în mintea oricărui cetăţean american.

Un eminent jurist american a observat corect că în guvernarea unui popor nu există nicio siguranţă decât într-o opinie publică dezvoltată, bazată pe inteligenţa individuală.

Prevederile constituţionale, împotriva încălcării religiei de către puterea civilă, sunt apărate. Atât timp cât inteligenţa poporului va recunoaşte adevărul că, niciun om nu poate susţine vreo legislaţie în favoarea unei religii sau a unor datini religioase, în care el însuşi crede, fără să nu-şi piardă propria libertate religioasă.

Dezvoltînd ceea ce am prezentat în original, sensul sau intenţia fiecărei afirmaţii nu a fost schimbată decât în mică măsură. Această intervenţie este supusă atenţiei poporului american cu speranţa sinceră că ei vor acorda consideraţia deplină principiilor invocate.

Poziţiile luate pot suporta cel mai sever examen din partea oricărei forme de critică principială.

Proiectul de lege propus de senatorul Blair, asupra căruia am făcut intervenţia, este următorul

 

Al 50-lea Congres, Prima Sesiune

 

În Senatul Statelor Unite, 21 mai 1888, domnul Blair a introdus următorul proiect de lege, care a fost citit de două ori şi a fost trimis Comitetului pentru Muncă şi Educaţie:

O lege care să asigure poporului bucuria primei zile a săptămânii, cunoscută ca Ziua Domnului, ca zi de odihnă şi care să asigure respectarea ei ca zi de închinare religioasă.

Să fie legiferată de Senat şi Camera Reprezentanţilor Statelor Unite ale Americii, în şedinţă comună, în Congres; nicio persoană, corporaţie, agent, personal de serviciu sau angajat al unei persoane sau corporaţii nu va desfăşura nicio activitate, muncă sau afacere nereligioasă care să-i deranjeze pe alţii; vor fi permise doar muncile de necesitate, milostenie, umanitare; nicio persoană nu se va antrena la vreun joc de distracţie sau recreaţie prin care să deranjeze pe alţii, în prima zi din săptămână, recunoscută ca zi a Domnului, nici într-o anumită perioadă din această zi, în niciun teritoriu, district, ambarcaţiune sau alt loc aflat sub jurisdicţia Statelor Unite ale Americii; nu va fi legal pentru nicio persoană, corporaţie să primească plata pentru serviciul făcut sau oferit.

Sec. 2: Niciun pachet sau alte obiecte poştale nu vor fi transportate, în timp de pace, pe nicio rută poştală şi nici nu vor fi colectate, sortate, mânuite sau eliberate în timpul primei zile din săptămână.

Se prevede că dacă vreo scrisoare se referă la o problemă de necesitate, caritate sau se referă la sănătate, viaţă, decesul unei persoane, iar motivul este clar menţionat pe plic, dirigintele poştei poate autoriza expedierea unei asemenea scrisori.

Sec. 3: Prin prezenta lege se interzice, deasemenea, efectuarea comerţului dintre Statele Unite ale Americii şi triburile indiene:

– Se interzice, de asemenea, efectuarea unor acţiuni, dacă nu sunt acţiuni de necesitate, de caritate, umanitare.

– Se interzice, de asemenea, trasportul de persoane pe uscat sau pe apă, care stânjeneşte şi deranjează oamenii în bucuria primei zile a săptămânii sau a unei părţi din aceasta, ca zi de abţinere de la muncă, nefiind o muncă de necesitate, de caritate, umanitară sau de ritual şi închinare religioasă.

– Iar orice persoană sau corporaţie, agent sau angajat al unei persoane sau corporaţii, care dinadins, va încălca această prevedere va fi pedepsită cu o amendă, nu mai puţin de 10 dolari şi nu mai mult de 1000 de dolari; niciun serviciu efectuat pentru desfăşurarea comerţului nu va fi legal, nicio compensaţie nu va fi plătită sau recuperată pentru un asemenea serviciu.

Sec. 4: Toate manevrele militare, navale, întrunirile, paradele, dacă nu sunt în timpul serviciului activ sau acţiuni urgente ale soldaţilor, marinarilor sau cadeţilor Statelor Unite sunt prin prezenta lege interzise în prima zi din săptămână, exceptând adunările datorate respectării religioase.

– Nicio activitate, care nu este strict necesară, nu va fi efectuată sau permisă în serviciul militar sau naval al Statelor Unite ale Americii, în Ziua Domnului.

Sec. 5: Este ilegal să se plătească sau să se primească plată ori răsplată de orice fel pentru serviciile făcute sau pentru munca prestată, pentru transportul de persoane, de bunuri, prin încălcarea prevederilor acestei legi, iar dacă se plăteşte fie înainte sau după, această sumă poate fi recuperată de oricine o va cere primul.

Sec.6: Munca sau serviciile realizate sau plătite în prima zi din săptămână ca urmare a unui accident, calamitate, întârzieri inevitabile, în realizarea legăturilor regulate pe rutele poştale şi rutele de călătorie sau transport, protejarea bunurilor perisabile sau expuse degradării, transportul şi livrarea regulată şi urgentă a unor produse alimentare necesare sănătăţii şi unele transporturi pe distanţe scurte dintr-un stat, district, teritoriu, într-un alt stat, district, teritorii, deoarece prin legi locale pot fi declarate ca fiind necesare pentru consumul public, nu trebuie considerate ca fiind încălcări ale acestui act, dar trebuie să fie în aşa fel realizate încât să garanteze întregului popor odihna în prima zi din săptămână, să asigure respectarea religioasă a zilei de odihnă, să asigure cultura lor morală şi spirituală.

Rev. A. H. Lewis, D.D. reprezentantul baptiştilor de ziua a şaptea a vorbit şi a cerut ca să fie adăugat un nou amendament proiectului de lege prin care să se garanteze o scutire pentru cei care respectă ziua a şaptea; dar în răspunsul la întrebările care au fost puse de preşedinte, domnul Lewis şi-a compromis poziţia sa şi a fost urmat de Dr. Herrick Johnson, din Chicago, care a remarcat că Dr. Lewis a ratat complet cauza sa. De aceea m-am referit în remarcile introductive la faptul că noi nu intenţionăm să ratăm cauza noastră.

A. T. Jones