Extras din BCG, 15 aprilie 1901 - Un apel adresat predicatorilor noștrii

Extras din BCG, 15 aprilie 1901 - Un apel adresat predicatorilor noștrii

Extras din BCG,
15 aprilie 1901

 

UN  APEL  ADRESAT  PREDICATORILOR  NOŞTRI
Cuvinte adresate predicatorilor

 

Sunt multe lucruri de luat în considerare, care nu pot fi atinse în dimineaţa aceasta, şi cu greu pot să-mi dau seama ce să vă prezint, pentru că sunt aşa de multe de spus. Lumina care mi-a fost dată în ultimii cincisprezece ani este o reprezentare a marii răspunderi care este ataşată lucrării unui predicator. Lucrarea unui predicator ar trebui să fie privită într-o lumină mult mai înaltă. Părerea îngustă care există în dreptul acestei lucrări este cea care lasă Conferinţele noastre într-o astfel de stare de slăbiciune. Noi nu ne putem permite aceasta. Predicatorii aceia care au o părere îngustă despre lucrarea încredinţată lor, nu sunt drepţi nici faţă de ei, nici faţă de biserică. Atâta timp cât predicatorii noştri nu reuşesc să-şi simtă responsabilitatea în mod proporţional cu mărimea lucrării lor, va exista o lipsă în Conferinţele noastre.

Noi nu putem permite, ca popor, ca lucrurile să meargă în felul acesta. Aceia care au răspunderi în cadrul Conferinţelor ar trebui să fie oameni care înţeleg mişcările Duhului lui Dumnezeu asupra inimii omeneşti, aşa încât, dacă Duhul este absent, ei să ştie că ceva nu este bine. Înainte să spună oamenilor cuvântul lui Dumnezeu, ei trebuie să înţeleagă ce înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu.

În multe minţi principiile au ajuns aşa de confuze încât le este greu să înţeleagă corect principiile. Aşa de înguste sunt concepţiile încât mulţi abia dacă ştiu ceva despre ce înseamnă să fii martor pentru Hristos în aceste zile de pe urmă. Dacă măcar ar şti, dacă măcar ar înţelege, dacă măcar ar putea să vadă ce ar putea să fie în comparaţie cu ceea ce este, atunci s-ar produce aşa o trezire, aşa o zdrobire a sufletului în faţa lui Dumnezeu, cum nu s-a mai văzut până acum.

Este mare nevoie de cercetare personală. Poate că voi ştiţi să examinaţi cu multă inteligenţă pe fraţii voştri predicatori şi să-i judecaţi îndeaproape, în timp ce voi înşivă aveţi mai multă nevoie de o cercetare amănunţită şi de judecare decât manifestaţi în dreptul lor. Mulţi aşează poveri peste fraţii lor, slăbindu-i şi descurajându-i prin spiritul lor critic, în loc să-i ridice şi să-i întărească. Dumnezeu vrea să ne ocupăm de noi înşine. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, sau nu sunteţi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă. Imediat ce vă fixaţi mintea asupra lui Isus Hristos, Mântuitorul care S-a adus ca jertfă desăvârşită pentru fiecare, imediat ce vă daţi seama că trebuie să fiţi oameni desăvârşiţi pentru că El este o jertfă desăvârşită pentru voi, veţi căuta cu seriozitate ajutor de sus pentru a învinge propriile voastre slăbiciuni.

Nu voi aminti pe nimeni anume, cum că ar fi greşit. Ar trebui să aibă loc o reformare generală, o cercetare amănunţită de sine. Puneţi-vă singuri întrebarea, „Cum ar trebui să fiu?” Hristos spune, „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”.

Inima mi s-a umplut de tristeţe când am privit peste câmpuri şi am văzut locurile nelucrate. Ce înseamnă aceasta? Cine sunt reprezentanţii lui Hristos? Cine simte povara pentru sufletele care nu pot primi adevărul până când nu le este dus? Predicatorii noştri zăbovesc pe lângă biserici, ca şi cum îngerul harului nu ar face niciun efort pentru salvarea sufletelor.

Dumnezeu socoteşte răspunzători pe aceşti lucrători pentru sufletele celor ce sunt în întuneric. El nu vă cere să mergeţi în câmpuri care nu au nevoie de doctor. Întemeiaţi-vă bisericile pe înţelegerea faptului că ele nu trebuie să aştepte ca predicatorul să stea pe lângă ele şi să le hrănească în mod continuu. Ele au adevărul, ele cunosc adevărul. Ele ar trebui să aibă rădăcină în ele însele. Ele ar trebui să fie coborâte cât mai jos, ca să poată să se ridice mai sus şi tot mai sus. Ele trebuie să fie înrădăcinate şi întemeiate în credinţă.

Foarte mulţi vor stabili teste care nu se află în cuvântul lui Dumnezeu. Testul nostru se află în Biblie – poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Hristos. „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”. Acesta este adevăratul test, dar multe alte teste vor apărea în mijlocul poporului nostru. Vor apărea o mulţime, izvorâte fie dintr-o persoană fie din alta. În continuu se vor înălţa lucruri străine, pentru a fi atrasă atenţia de la adevăratul test al lui Dumnezeu.

Aceste lucruri fac să fie necesar ca predicatorul care se întâlneşte cu aceste teste să aibă o minte cu discernământ, ca să nu dea crezare vreunei doctrine false. Se vor auzi glasuri care vor zice, „Iată, Hristos este aici”, măcar că acolo nu este deloc Hristos. Sunt doar nişte noţiuni umane care se vor acceptate şi crezute.

Însă cel mai trist lucru este acela că principiile sunt pervertite. Nu pentru că nu ar fi nimeni care să încerce să lucreze după principii, ci pentru că principiul a ajuns aşa de tencuit cu ipsos încât este nevoie de cea mai amănunţită cercetare a cuvântului lui Dumnezeu pentru a se vedea dacă totul este în acord cu principiile adevăratei evlavii, fondat pe un „aşa zice Domnul”.

Dumnezeu vrea ca toţi cei ce au venit la această conferinţă să se trezească, ca să nu doarmă pe zidurile Sionului. Trebuie să aibă loc o cercetare de sine. Când veţi începe să faceţi aceasta, vă veţi trezi cu mâinile pline. Prea mulţi dintre cei ce au intrat în lucrare nu au avut acea influenţă profundă, purificatoare şi înălţătoare asupra minţii şi caracterului, care îndepărtează pleava şi îi face în stare să clădească pe Piatra de temelie doar aur, argint şi pietre preţioase. Aceasta este marea nevoie, marea lipsă. Dumnezeu vrea să venim la El exact aşa cum suntem, să aruncăm sufletele noastre neputincioase la picioarele lui Isus, şi să fim născuţi din nou.

Realitatea este că mulţi au intrat în lucrare cu un spirit copilăros, naiv, supărăcios, încăpăţânat, aşa cum mamele lor le-au îngăduit să crească. Acesta este motivul pentru care vorbesc aşa des taţilor şi mamelor despre nevoia înţelegerii marii responsabilităţi [1752] care stă asupra lor. Fiecare strop din acest caracter copilăros trebuie să fie depăşit. Voi trebuie să creşteţi până la statura de om mare, de aceea lucrurile copilăreşti pe care le întreţineţi, trăsăturile de caracter dezagreabile despre care ştiţi că nu sunt după rânduiala lui Dumnezeu, cuvintele voastre năvalnice, trebuie să fie îndepărtate.

Cuvintele sunt un talent, şi voi nu aveţi dreptul să folosiţi talentele lui Dumnezeu în alt fel decât spre slava Lui, pentru beneficiul fiecăruia din jurul vostru. Trebuie să fie o profundă convertire a sufletului, ca să poată să existe o convertire a limbii şi a buzelor. Atunci vistieria inimii va fi plină de adevăruri preţioase, deoarece caracterul lui Hristos este studiat. Atunci veţi fi binecuvântaţi ca supraveghetori şi păstori. Şi dacă voi ca păstori, care exemplifică trăsăturile caracterului lui Hristos, veniţi înaintea turmei, ei vor vedea importanţa trăirii unei religii practice, a evlaviei practice, şi nu doar a acceptării unei forme sau a unei teorii.

Unii cred că trebuie să fie foarte ortodocşi, dar ei nu sunt deloc ortodocşi după orânduiala lui Hristos. Ei zăresc un anumit punct şi stăruie asupra lui, mărindu-l mai presus de toate celelalte. Despre cei ce nu văd aşa cum văd ei, ei spun, „nu vrem ca omul acesta să predice, pentru că el nu vede punctul acesta”, şi, „nu vrem ca omul acesta să predice pentru că nu vede celălalt punct”. Dar ei nu ştiu ce vorbesc. Lăsaţi omul în seama lui Dumnezeu.

Nu este treaba voastră să disecaţi ideile unuia sau altuia. Noi am avut de-a face cu aceasta la Minneapolis. Să nu lăsăm să se mai întâmple aceasta în lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să înţelegem că judecata este chiar asupra noastră. Să fim atenţi ca nu cumva înainte să ne dăm seama, hoţul să vină peste noi pe furiş. Să nu privim la defectele şi erorile altora, ci să privim la Isus în timp ce ne spunem, „am cazul meu personal înaintea curţii de judecată din ceruri. Contează foarte mult pentru mine dacă voi fi cântărit în balanţa sanctuarului şi voi fi găsit desăvârşit în El, sau voi fi găsit în lipsă”.

Au fost făcute provizii pentru fiecare dintre noi ca să fim mântuiţi. Aceia care nu acceptă proviziile făcute prin vărsarea sângelui Fiului infinitului Dumnezeu, îşi îndreaptă minţile asupra lucrurilor mărunte, spre neglijarea marilor adevăruri esenţiale pentru mântuire. Ei sunt distraşi de la marele Model, distraşi de la studiul caracterului lui Hristos. Dacă nu reuşesc să-L vadă pe El, nu sunt schimbaţi din slavă în slavă, din caracter în caracter.

Dumnezeu vrea să privim la Isus. Dar noi nu suntem păzitori ai Bibliei. Noi nu ascultăm poruncile lui Dumnezeu. Un învăţător al Legii a venit la Hristos cu întrebarea, „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Cunoscând ce era în mintea acelui învăţător, Hristos a pus asupra lui povara de a da răspunsul. „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”, l-a întrebat pe acel învăţător. Mă întreb dacă nu ar trebui ca şi atenţia voastră să fie atrasă asupra acestui aspect, „Cum citeşti în ea?”

Întrebarea pusă de învăţătorul Legii este una fermă, şi împreună cu răspunsul, ea a ajuns de-a lungul timpului până la noi. Învăţătorul Legii a răspuns, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Aceasta cuprinde întregul om. Puterile trupului, ca şi puterile minţii, trebuie să fie folosite în lucrarea lui Dumnezeu. Întreaga fiinţă trebuie să fie consacrată în slujire pentru Stăpânul.

Sunt multe lucruri pe care aş vrea să le spun, dar pe care le voi atinge cu altă ocazie. Vreau acum să vă spun, Priviţi la Isus şi observaţi în El cum ar trebui voi să fiţi. Pentru a avea viaţa veşnică, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, şi pe aproapele ca pe noi înşine. În aceste două mari braţe atârnă toată Legea şi Profeţii. Principiile acestea cuprind întreaga Biblie. Putem să avem credinţă, speranţă şi încredere; dar acestea nu ne vor aduce niciun bine dacă nu avem iubirea lui Hristos în suflet. Iubirea pe care Mântuitorul a exprimat-o pentru noi, o avem de exprimat noi faţă de fraţii noştri. Iubirea aceasta va exercita o influenţă dătătoare de viaţă asupra vieţii noastre, şi o influenţă reformatoare asupra caracterului. Aceasta vrea Dumnezeu să vadă.

Când am văzut câmpurile coapte, gata pentru seceriş, şi când am văzut lipsa de interes faţă de ele, m-am întrebat cum puteţi fi aşa cum sunteţi. Nu pot să înţeleg aceasta. Dacă sunteţi legaţi de Acela care Şi-a dat viaţa ca să salveze lumea, cum puteţi privi cum aceia ce sunt cumpăraţi cu sângele Lui pier în păcatele lor, fără să faceţi niciun efort pentru a-i salva? Hristos spune „Nu am venit să-i chem pe cei neprihăniţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi.” Noi nu trebuie să adresăm chemarea celor ce au primit adevărul şi îl înţeleg, celor cărora le este repetat tot mereu până când unii se gândesc că trebuie să introducă ceva original. Aşa că introduc mici poveşti care nu valorează cât un pai. Pe acestea le prezintă ca pe nişte teste stabilite de Dumnezeu, când de fapt Satana le-a inventat pentru a distrage minţile de la adevăratele teste stabilite de Dumnezeu. Să iubeşti mai mult ca orice pe Dumnezeul cerului. Aceasta este prima voastră datorie. Şi dacă faceţi aceasta, veţi iubi pe aproapele ca pe voi înşivă. Atunci veţi trata fiinţele umane ca pe nişte suflete pentru care Hristos a murit ca să le salveze. Daţi la o parte orice spirit de iritare şi supărare. Toate acestea trebuie să fie curăţate din inimă. Voi trebuie să fiţi curăţiţi prin credinţa în adevăr. Dumnezeu vrea să avem sfinţirea Duhului.

Adevărul trebuie să fie dus celor ce nu îl cunosc. Lucraţi pentru suflete ca unii care va trebui să daţi socoteală lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi va fi chemat să dea socoteală pentru ceea ce ar fi trebuit să faceţi şi nu aţi făcut. Dumnezeu vrea să fiţi ispravnici credincioşi. El vrea să căutaţi oile pierdute ale casei lui Israel, El vrea să fiţi vânători şi pescari de suflete. El vrea să vadă manifestată în voi credinţa cea vie care ştie cum să lucreze pentru suflete. El va folosi bărbaţi care îi vor căuta cu seriozitate pe păcătoşi, care vor sta pe genunchi şi se vor ruga împreună cu ei. Dumnezeu vrea să faceţi eforturi mai serioase ca oricând pentru a ajunge în regiunile din depărtare, şi atunci când se va ţine următoarea Conferinţă, se va vedea că au fost înfiinţate multe biserici, în multe locuri. Îngerii lui Dumnezeu aşteaptă ocazia să lucreze împreună cu voi.

Hristos a venit să salveze ceea ce era pierdut, şi El vă cheamă pe voi să mergeţi şi să lucraţi pentru aceia care nu cunosc adevărul, în loc să ţineţi doar predici şi să faceţi doar puţină lucrare pentru biserici. Atunci aţi face de cincizeci de ori mai mult pentru încurajarea bisericilor şi pentru a le oferi un exemplu bun. Dumnezeu vrea să ştiţi cum să vă luptaţi, să ştiţi ce înseamnă să lucrezi pentru suflete şi să ai pe inimă povara sufletelor. Dacă voi educaţi sufletele, Hristos vă va educa pe voi. Atunci când le transmiteţi lecţii, Hristos vă transmite vouă lecţii, şi încă lecţii de cea mai mare valoare. Acelora ce au pus pietre de poticnire în calea fraţilor lor, care au simţit că este solemna lor datorie aceea de a trage înapoi pe bărbaţii care au adevărul, care ar putea să dea trâmbiţei un sunet clar, vreau să le spun, „trageţi-vă mâinile înapoi, repede”. Simţiţi că aveţi o lucrare de făcut pentru sufletele voastre proprii, şi că este mai bine pentru voi să vă ocupaţi de aceasta, ca să nu pierdeţi ocazia [1753] de a creşte în Hristos şi a ajunge desăvârşiţi în El.

Aceasta este tot ce am simţit că este de datoria mea să prezint în această dimineaţă. Aceasta este tot ce puteţi face în prezent. Mai am şi alte lucruri de spus mai târziu. Voi adăuga doar atât, „haideţi să-L căutăm pe Domnul, haideţi să ne mărturisim păcatele”. [1754]