Manuscrisul 124, 1902 - Lucrarea în Nashville

Manuscrisul 124, 1902 - Lucrarea în Nashville

Manuscrisul 124, 1902
St. Helena, California,
mai 1902

LUCRAREA  ÎN  NASHVILLE

 

După lumina care mi-a fost dată, ştiu că Domnul a folosit pe Edson White şi pe W.O. Palmer pentru a face lucrare misionară în Sud. Câmpul acesta mi-a fost reprezentat ca un câmp neglijat în mod păcătos de aceia care cred adevărul. Poporul lui Dumnezeu nu a făcut lucrarea care ar fi trebuit făcută acolo. Domnul a primit aceste două suflete, le-a scos din întuneric la lumină, şi le-a pus în inimi dorinţa de a lucra în câmpul din Sud. Istoria acestei lucrări a dat pe faţă multe lucruri care nu pot fi repetate aici. Dar Domnul mi-a arătat că El acceptă lucrarea lui Edson White, şi i-a păstrat viaţa când se afla în locuri periculoase. El a pus Duhul Lui peste El, a deschis calea înaintea lui, şi i-a dat succes.

Fondarea lucrării în Nashville a fost după planul lui Dumnezeu. În Nashville şi în împrejurimi, sunt colegii mari construite pentru populaţia de culoare. Clădirile acestea mari stau ca reprezentanţi ai unei lucrări mari şi bune ce se face pentru această rasă. Domnul a favorizat şi binecuvântat pe cei ce s-au predat pentru această lucrare. A fost după planul lui Dumnezeu [1772] ca Adventiştii de Ziua a Şaptea să pătrundă în Nashville. Am fost instruită cum că în locul acesta trebuiau să fie înfiinţate memoriale pentru Dumnezeu., nu chiar în oraş, ci la o mică distanţă de el. Trebuiau să fie făcute eforturi pentru a ajunge atât la populaţia albă, cât şi la cea de culoare. Lucrarea misionară medicală trebuia să fie fondată aici, căci este mâna cea dreaptă a evangheliei. Dar că lucrarea avea să se mişte încet, întrucât nu erau destule mijloace pentru a o susţine.

Lucrarea nu trebuia să fie susţinută ca şi cum ar fi o afacere particulară, ci ca pe o întreprindere a Conferinţei.

Un interes profund ar trebui să fie arătat faţă de consolidarea lucrării în Nashville şi în împrejurimi. Ar trebui să fie înfiinţat un sanatoriu. Dacă este posibil, ar trebui procurată o clădire deja ridicată, dacă poate fi găsită una potrivită în vreo localitate favorabilă. Cât de curând posibil, ar trebui să se facă paşi pentru înaintarea acestei lucrări. Când instituţia aceasta va fi fondată, va avea o mare influenţă în mijlocul populaţiei. Haideţi să cerem Domnului să deschidă calea pentru lucrarea aceasta, şi să ne conducă pentru înaintarea ei. Noi avem un Dumnezeu care ascultă şi răspunde rugăciunilor.

În lucrarea aceasta nu trebuie să conducă mintea unui singur om. Lucrarea trebuie să fie făcută în temere de Dumnezeu. Toţi fraţii trebuie să aibă ceva de spus în luarea deciziei finale.

Domnul, în providenţa Lui, va lucra asupra minţilor aşa cum a lucrat în trecut, conducând pe oameni să favorizeze pe poporul nostru prin faptul că le oferă proprietăţi [1773] la preţuri mici.

S-au făcut greşeli în lucrarea din Nasville, însă aceia care nu au luat parte la această lucrare să nu dea loc exprimării de critici răutăcioase. Dacă fraţii s-ar gândi la propriile lor greşeli şi erori, ar refuza să fie cei dintâi care aruncă cu piatra.

S-au făcut investiţii în lucrarea din Nashville care mai bine nu ar fi fost făcute până când ar fi existat o imagine mai bună acolo. Unii dintre banii cheltuiţi în clădiri ar fi trebuit păstraţi până când ar fi fost cu adevărat nevoie pentru materiale tipărite.

Lucrarea de a folosi mijloacele cerea un bărbat care să nu aibă responsabilităţi aşa de multe şi variate cum erau cele îngrămădite peste Edson White. El ar fi trebuit să se consfătuiască cu bărbaţii conducători; căci a fost ales şi primit de Dumnezeu ca să lucreze în câmpul sudic; dar el ar fi trebuit să dea administrarea financiară a afacerilor pe mâinile unui bărbat înţelept în administrare, care să nu aibă atâtea poveri asupra lui. În timp ce alţi bărbaţi trebuie să fie conducători în partea lor de lucrare, el trebuie să fie conducător în lucrarea lui specifică.

Toţi bărbaţii conducători trebuie să fie supuşi unii altora. Glasul niciunuia nu trebuie să fie auzit mai sus de al celorlalţi când se stabilesc chestiuni importante.

Am multe de spus, dar nu acum, în legătură cu felul în care lucrarea ar trebui dusă înainte. Am dorit foarte [1774] mult ca Edson să ducă înainte lucrarea pe care Domnul a spus că trebuie să o facă în slujirea cuvântului. Dacă se va da pe el însuşi pentru această lucrare, dacă îşi va umili inima ca inima unui copilaş, dacă va depinde de Tatăl lui ceresc, Dumnezeu îl va binecuvânta şi îl va întări.

El trebuie să se unească cu fraţii lui, dintre care unii deja sunt asociaţii lui în muncă. Fratele Butler este preşedinte al Uniunii de Conferinţe din Sud, şi eu cred că aceasta este bine. Bărbaţii puşi în funcţie au de dus înainte lucrarea rânduită lor. Prin umblare în umilinţă cu Dumnezeu, ei trebuie să înveţe cum să-şi ducă la desăvârşire diferitele lor lucrări. Trebuie să fie unitate perfectă între lucrători. Ei trebuie să se respecte şi să se susţină unii pe alţii, fiecare să socotească pe celălalt mai bun decât el însuşi, fiecare să stea neclintit la postul datoriei lui.

Fratele Palmer este foarte obosit şi epuizat. El nu mai poate să ducă responsabilităţile pe care le duce. Trebuie să pună jos o parte din poveri. Edson White nu trebuie să aibă cuvântul decisiv în schiţarea şi îndeplinirea planurilor financiare pentru lucrarea din Sud; căci aceste lucruri contează foarte mult. Lucrarea trebuie să fie dusă înainte pe căi drepte. Edson şi fratele Palmer nu trebuie să fie puşi deoparte, ci alţi bărbaţi trebuie să fie puşi în legătură cu ei, bărbaţi dotaţi cu înţelepciune şi înţelegere inteligentă.

Lui Edson White sunt instruită să-i spun, „Taie din lucrarea ta şi nu lăsa decât ceea ce înţelegi cel mai bine. Tu ai dus aşa [1775] de multe responsabilităţi încât ai ajuns aproape falimentar în ce priveşte tăria ta mentală şi fizică. Nu căuta să zoreşti lucrurile aşa cum ai făcut. Nu îţi poţi permite să sacrifici nevoia ta de odihnă şi somn pentru a conduce lucrarea ta înainte. Tu te istoveşti deja prea repede, cu suprasolicitarea nervilor, cu dureri de cap şi nopţi nedormite, şi pierzi teren pe domeniul fizic, mintal şi spiritual.

Domnul vrea să croieşti cărări drepte pentru picioarele tale, pentru ca şchiopul să nu fie întors din drum. El doreşte ca tu şi fratele Palmer să fiţi îmbrăcaţi cu toată armura, pregătiţi prin experienţă sfinţită să vă dovediţi bărbaţi puternici. El vrea să aveţi succes în lucrarea voastră. Sunt unii care vor reprezenta greşit motivele voastre, aşa cum au făcut mereu şi mereu. De aceea acţionaţi cu moderaţie şi mare precauţie.

Voi aţi simţit încercările că vă apasă în mod serios. Dar nu a suportat Hristos tot ceea ce sunteţi voi chemaţi să suportaţi? El poate să vă îmbogăţească chiar în mijlocul umilinţei şi al celei mai adânci sărăcii. Poate simţiţi că sunteţi acuzaţi pe nedrept. Nu a fost aceasta experienţa zilnică a Stăpânului vostru? Suportaţi cu răbdare tot ceea ce intervine. În ziua cea mare de pe urmă aceia ce au fost aşa de dispuşi să judece vor fi foarte surprinşi de felul în care va estima Hristos caracterul. Acelora care cu sinceritate au urmat principii drepte, li se [1776] va da o mare răsplătire. Nimic nu a fost gândit sau spus sau făcut, şi care să fi scăpat ochilor Domnului. El cunoaşte motivele care îi împing pe oameni la acţiune. De aceea, aveţi curaj în El.

Lucrarea din Nashville este cea dintâi care vă cere atenţia. Am fost oarecum surprinsă la început să ştiu că cinci sute de dolari din fondurile Uniunii de Conferinţe din Sud au fost destinate lucrării din Graysville, măcar că era aşa mare nevoie de mijloace pentru Nashville. Dar lumina dată mie spunea că era bine să se facă aşa. Fratele Kilgore a ajutat lucrarea din câmpurile misionare. El nu a fost lipsit de dărnicie; iar acum, dacă au fost trimise mijloace la Graysville ca se ajute lucrării de acolo într-o situaţie de urgenţă, nimeni să nu-şi pună semne de întrebare în dreptul acestui fapt. Toţi lucrătorii ar trebui să fie plini de un spirit nobil de a ajuta şi a fi dispuşi să folosească banii Domnului acolo unde este cea mai mare nevoie. Graysville avea nevoie de banii aceia atunci când au fost trimişi cei cinci sute de dolari; iar dacă lucrarea de acolo va fi ferm fundamentată, şi va veni vremea ca la mică distanţă de Nashville să se construiască o şcoală sau un sanatoriu, lucrătorii vor putea să ceară cu încredere ajutor din Graysville.

Noi suntem în lumea aceasta ca să ne ajutăm unii pe alţii. În lucrarea lui Hristos nu sunt graniţe teritoriale, iar aceia care încearcă să traseze astfel de linii în lucrarea lui Hristos din zilele noastre ar face mai [1777] bine să se roage, „Doamne, dă-mi o inimă nouă”. Când vor avea gândul care era în Hristos, vor vedea că multe părţi din via Domnului sunt încă nelucrate. Ei nu vor mai spune, „mijloacele noastre sunt necesare pentru realizarea intereselor pe care le avem în mână. Nu are rost să cereţi mijloace de la noi”.

Pentru a fi folositori şi de succes, slujitorii Domnului sunt dependenţi de Hristos. El le citeşte inimile. El le cunoaşte motivele şi intenţiile, şi îi cheamă să se despartă de tot ceea ce se va dovedi o piedică în calea succesului lor în prezentarea adevărului pentru acest timp. Aceasta este lucrarea ce trebuie să fie făcută mai întâi de toate. În măsura în care se dau pe ei înşişi pentru aceasta, succesul va încorona cu siguranţă eforturile lor. Îngerii lui Dumnezeu vor impresiona inimile, şi mulţi vor fi aduşi la lumina adevărului.

„De aceea eu, întemniţatul Domnului, vă îndemn să fiţi vrednici de chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste; străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legăturile păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez; un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, şi prin toţi şi în voi toţi. Dar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos”.

Avem de învăţat din experienţele trecutului cum să evităm eşecurile. Ne rugăm Tatălui nostru din cer, „Nu ne duce în ispită”, şi apoi, prea adesea, nu ne supraveghem picioarele ca să nu ne conducă în ispită. Noi trebuie să ne ferim de ispita prin care suntem uşor de învins. Succesul nostru este 1778] lucrat de noi înşine, prin harul lui Hristos. Trebuie să înlăturăm din cale piatra de poticnire care ne-a cauzat nouă şi altora aşa de multă tristeţe.

Dacă ascultăm cuvintele lui Hristos, suntem în siguranţă. Oricare ar fi chemarea voastră, oricare ar fi speranţa voastră, ascultaţi! „Dacă vrea cineva să vină după Mine”, spune El, „să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să vină după Mine”. Ascultând aceste cuvinte, în deplină dependenţă de Mântuitorul, mergeţi să daţi lumii un exemplu despre ce înseamnă să fii un creştin care poartă jugul împreună cu Hristos. Aceasta este singura legătură a evangheliei. Învăţaţi zilnic cum să îndepliniţi cât mai bine instrucţiunea dată de Hristos. Trăiţi ca supuşi ai împărăţiei Lui. Să împlinim aceste cuvinte, „Voia Ta să se facă, precum în cer aşa şi pe pământ” – aceasta este lucrarea vieţii noastre. [1779]