Manuscrisul 15, 1888 - Către frații adunați la Conferința Generală - Chemarea la un studiu mai profund al Cuvântului

Manuscrisul 15, 1888 - Către frații adunați la Conferința Generală - Chemarea la un studiu mai profund al Cuvântului

Manuscrisul 15, 1888

 

CĂTRE FRAȚII ADUNAȚI LA CONFERINȚA GENERALĂ - CHEMARE LA UN STUDIU MAI PROFUND AL CUVÂNTULUI

 

Minneapolis, Minnesota,
noiembrie 1888

 

Iubiţi fraţi adunaţi la Conferinţa Generală:

Vă implor să exercitaţi spiritul de creştini. Nu lăsaţi să se stârnească sentimentele puternice ale prejudecăţii, căci ar trebui să fim pregătiţi să cercetăm Scripturile cu minţile lipsite de prejudecată, cu reverenţă şi sinceritate. Se cuvine să ne rugăm când apar probleme de diferenţe în felul de a vedea anumite părţi din Scriptură. Nu ar trebui îngăduit ca sentimentele personale să ne influenţeze cuvintele sau judecata. Dacă vă închideţi înţelegerea în faţa luminii pe care o trimite Dumnezeu, Duhul Său va fi întristat.

Dr. Waggoner ne-a vorbit într-o manieră deschisă. Există lumină preţioasă în ceea ce a spus. Unele lucruri prezentate în legătură cu Legea din Galateni, dacă înţeleg bine poziţia lui, nu se armonizează cu înţelegerea pe care am avut-o despre acest subiect; dar adevărul nu va pierde nimic prin investigare, de aceea vă rog ca de dragul lui Hristos să veniţi înaintea Cuvântului Viu, să-L căutăm cu rugăciune şi umilinţă pe Dumnezeu. Oricine ar trebui să simtă că este un privilegiu acela de a cerceta Scriptura în mod personal, şi ar trebui să o facă cu rugăciune serioasă pentru ca Dumnezeu să-i dea o înţelegere corectă a Cuvântului Său, şi ca să poată să aibă o dovadă evidentă a faptului că ştie care este adevărul.

Am dorit să am o umilinţă a minţii, să fiu dispusă să fiu învăţată ca un copil. Domnul a binevoit să-mi de mare lumină, dar ştiu că El conduce şi alte minţi şi le descoperă tainele Cuvântului Său. De aceea vreau să primesc fiecare rază de lumină pe care mi-o trimite Dumnezeu, chiar dacă ar veni prin cel mai umil dintre servii Săi.

De un lucru sunt sigură: ca şi creştini nu aveţi dreptul de a întreţine sentimente de duşmănie, de asprime şi prejudecată faţă de Dr. Waggoner, cel ce şi-a prezentat vederile într-o manieră clară, deschisă, aşa cum trebuie să o facă un creştin. Dacă greşeşte, ar trebui să-i arătaţi [163] din Cuvântul lui Dumnezeu, în mod creştin, calm şi raţional, unde este în afara învăţăturilor Bibliei.  Dacă nu puteţi face aceasta, nu aveţi dreptul, ca şi creştini, să vă legaţi de lucruri mărunte, să criticaţi, să lucraţi în întuneric, să prejudiciaţi minţile altora cu nemulţumirile voastre. Acesta este felul de a lucra al lui Satana.

Unele interpretări ale Scripturii expuse de Dr. Waggoner nu le privesc ca fiind corecte. Dar cred că el este foarte sincer în vederile sale, şi vreau să-i respect sentimentele şi să îl tratez ca pe un gentleman creştin. Nu am nici un motiv să cred că el este mai puţin preţuit de Dumnezeu decât este oricare dintre fraţii mei, aşa că îl voi privi ca pe un frate creştin, atât timp cât nu este nici o dovadă că ar fi nevrednic de aceasta. Faptul că el susţine cu sinceritate anumite vederi din Scriptură, diferite de ale voastre sau de ale mele, nu constituie un motiv să fie socotit ca un delincvent, sau ca un om periculos, făcând din el subiectul unei critici nedrepte. Nu ar trebui să ridicăm vocea cenzurii împotriva lui sau a învăţăturilor sale, decât dacă putem prezenta motive temeinice şi dacă îi putem arăta că greşeşte. Nimeni nu ar trebui să se simtă liber să-şi dezlănţuie spiritul de combativitate.

Există unii care doresc să se ia o decizie pe loc şi să se spună care este punctul de vedere corect în ce priveşte subiectul în discuţie. Întrucât aceasta i-ar plăcea fratelui B., este sfătuit ca problema să fie rezolvată pe loc. Dar, sunt minţile pregătite pentru o astfel de decizie? Nu pot aproba acest curs, deoarece fraţii noştri sunt mânaţi de un spirit care le pune în mişcare sentimentele, le stârneşte impulsurile, aşa încât le stăpâneşte până şi judecata. Cât timp se află sub o astfel de excitare, ei nu sunt pregătiţi să ia decizii corecte.

Ştiu că ar fi periculos să denunţăm poziţia lui Dr. Waggoner ca fiind cu totul greşită. Aşa ceva ar fi pe placul inamicului. Eu văd frumuseţea adevărului în prezentarea neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea, în felul în care doctorul ne expune lucrurile. Chiar voi, mulţi dintre voi, spuneţi că este lumină şi adevăr. Cu toate acestea, nu aţi prezentat-o până acum în această lumină. Nu este posibil ca în urma cercetării cu rugăciune şi seriozitate a Scripturii, el să fi găsit mai multă lumină în anumite puncte? Ceea ce a fost prezentat se armonizează perfect cu lumina pe care Dumnezeu a binevoit să mi-o dea de-a lungul anilor întregii mele experienţe. Dacă fraţii noştri predicatori ar fi vrut să accepte învăţătura ce se prezintă atât de clar – neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea – şi eu ştiu că ei au nevoie să o primească, atunci nu ar mai fi fost stăpâniţi de prejudecăţi, şi poporul ar fi fost hrănit cu partea lor de hrană la vremea potrivită. Haideţi să ne luăm Bibliile şi, cu rugăciune în umilinţă, cu un spirit dispus să fie învăţat, să ne apropiem de marele Învăţător al lumii; haideţi să ne rugăm cum s-a rugat David: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale” (Psalm 119:18).

Nu văd nici o scuză pentru starea de sentimente agitate, ce s-a creat la conferinţa aceasta. Este pentru prima oară când am ocazia să aud ceva în legătură cu acest subiect. Nu am avut nici o conversaţie [164] în legătură cu acest subiect, nici cu fiul meu W.C. White, nici cu Dr. Waggoner, nici cu fratele A.T. Jones. La această adunare am auzit pentru prima oară motivele pentru care Dr. Waggoner a adoptat această poziţie. Mesajele care vin de la preşedintele vostru din Battle Creek sunt calculate în aşa fel încât să vă agite ca să luaţi hotărâri pripite şi să adoptaţi poziţii hotărâte. Vă avertizez să nu faceţi aceasta. Acum nu sunteţi calmi. Există mulţi care nici nu ştiu ce cred. Este periculos să se ia decizii în ce priveşte un subiect controversat, fără să se cerceteze toate aspectele lui în mod lipsit de pasiune. Sentimentele excitate vor conduce la mişcări necugetate. Este cert că mulţi au venit la această conferinţă cu impresii false şi cu păreri pervertite. Ei au închipuiri fără fundament în adevăr. Chiar dacă poziţia pe care o susţinem în ce priveşte cele două legi este adevărată, Spiritul adevărului nu aprobă pentru apărarea lui măsuri de felul celor pe care vreţi să le luaţi. Spiritul ce însoţeşte adevărul trebuie să-L reprezinte pe Autorul adevărului.

Apostolul Iacov spune: „Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:13-18).

Adevărul trebuie să fie prezentat aşa cum este în Isus. Dacă este cineva printre noi care se agită din cauza faptului că în adunare se prezintă idei contrare cu ceea ce cred ei, să-şi înceteze criticile nesfinţite şi să cerceteze în mod sincer subiectul, iar aceasta le va sfinţii sufletul.

Acum doi ani, pe când eram în Elveţia, în timpul nopţii mi s-a adresat o voce ce mi-a spus: „urmează-mă”. Parcă m-am ridicat şi mi-am urmat călăuza. Se părea că sunt în Tabernacol, la Battle Creek, iar călăuza mea mi-a dat instrucţiuni în legătură cu multe lucruri ce aveau loc la conferinţă. Voi reda în esenţă câteva lucruri dintre cele ce au fost spuse: „Spiritul lui Dumnezeu nu are o influenţă ce să stăpânească în această adunare. Spiritul care i-a stăpânit pe Farisei pătrunde în mijlocul acestui popor ce este foarte mult favorizat de către Dumnezeu.”

Mi s-au spus multe lucruri pe care nu vi le voi prezenta acum. Mi s-a spus că este nevoie de o mare redeşteptare spirituală în mijlocul bărbaţilor ce poartă responsabilităţi în cauza lui Dumnezeu. Nu a existat desăvârşire în toate punctele de nici o parte a chestiunii aflată în discuţie. Noi trebuie să cercetăm Scripturile pentru a găsi dovezile adevărului. „Sunt puţini cei ce înţeleg solia îngerului al treilea, chiar dintre cei ce pretind a o crede, şi totuşi aceasta este solia pentru timpul de faţă. Este adevăr prezent. Dar, cât de puţini [165] consideră această solie în adevărata ei însemnătate, şi cât de puţini o prezintă poporului în puterea ei! Pentru mulţi ea are doar puţină putere.”

Călăuza mea a spus: „Există încă multă lumină care va străluci din legea lui Dumnezeu şi din evanghelia neprihănirii. Solia aceasta, înţeleasă în adevăratul ei caracter şi proclamată în Duhul, va lumina pământul cu slava ei. Problema cea mare şi decisivă trebuie să fie dusă înaintea tuturor neamurilor, a limbilor şi popoarelor. Lucrarea de încheiere a soliei îngerului al treilea va fi însoţită de o putere ce va face ca razele Soarelui Neprihănirii să se reverse peste toate aspectele deschise sau ascunse ale vieţii, şi se vor lua decizii pentru Dumnezeu ca Guvernator suprem; Legea Sa va fi privită ca regula Sa de guvernare.”

Mulţi dintre cei ce pretind a crede adevărul îşi vor schimba părerile în timp de primejdie, şi vor trece de partea călcătorilor legii lui Dumnezeu, pentru a scăpa de persecuţie. Atunci se va vedea o profundă umilire a inimii înaintea lui Dumnezeu din partea fiecăruia ce rămâne credincios şi drept până la sfârşit. Dar Satana va lucra în aşa fel asupra elementelor neconsacrate ale minţii omeneşti, încât să-i facă pe mulţi să nu accepte lumina pe calea rânduită de Dumnezeu.

Vă implor fraţilor, nu fiţi ca Fariseii, care erau atât de orbiţi din cauza mândriei spirituale, a neprihănirii proprii, a suficienţei de sine, şi care au fost părăsiţi de Dumnezeu din cauza aceasta. De ani de zile primesc instrucţiuni şi avertismente care îmi spun că acesta este pericolul poporului nostru. Scriptura spune: „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:42-43)

Există un pericol real ca cei ce mărturisesc a crede adevărul să fie găsiţi într-o poziţie similară cu cea a iudeilor. Ei preiau ideile bărbaţilor cu care sunt asociaţi, şi nu pentru că în urma cercetării Scripturii au acceptat aceste învăţături ca fiind adevăr. Vă implor să faceţi din Dumnezeu încrederea voastră; nu idolatrizaţi nici un om, nu depindeţi de nici un om. Nu permiteţi ca iubirea voastră faţă de anumiţi oameni să-i susţină în anumite poziţii de încredere pentru care nu sunt calificaţi să le ocupe spre slava lui Dumnezeu. Căci omul este mărginit şi supus greşelii, înclinat să fie stăpânit de propriile păreri şi sentimente. Stima faţă de sine şi îndreptăţirea de sine pătrund printre noi, şi mulţi vor cădea din cauza necredinţei şi lipsei de neprihănire, deoarece harul lui Hristos nu domneşte în inimile multora.

Noi trebuie să cercetăm întotdeauna pentru a găsi adevărul, aşa cum am căuta comori ascunse. Vă implor, nu închideţi uşa inimii de teamă ca nu cumva razele de lumină să ajungă la voi. Aveţi nevoie de o lumină mai mare, aveţi nevoie de o înţelegere mai clară a adevărului pe care îl transmiteţi oamenilor. Dacă voi înşivă nu vedeţi lumina, veţi închide uşa; dacă vă va sta în putere veţi împiedica razele de lumină ca să nu ajungă la oameni. Să nu cumva să se spună despre acest popor foarte favorizat. „nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” (Luca 11:52). Toate aceste lecţii sunt date pentru [166] beneficiul celor peste care a venit sfârşitul veacurilor.

Mi-a fost arătat că Isus ne va descoperi adevărurile cele vechi şi preţioase într-o lumină nouă, dacă suntem gata să le primim. Dar ele trebuie să fie primite exact în felul în care Domnul alege să le trimită. Cu inimile umilite, înmuiate, cu respect şi iubire faţă de alţii, cercetaţi-vă Biblia. Poate că lumina nu va veni în concordanţă cu planurile pe care le fac oamenii. Dar toţi cei ce au reverenţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este scris, toţi cei ce fac voia Lui cum pot ei mai bine, vor cunoaşte dacă învăţătura vine de la Dumnezeu, cu toate eforturile inamicului de a produce confuzie în minţi şi de a face nesigur Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu atrage atenţia fiecărui om spre Cuvântul Său cel Viu. Nimeni să nu stingă Spiritul lui Dumnezeu folosind Scriptura ca instrument de luptă, aşezând interpretarea umană peste Cuvântul Său inspirat. Nimeni să nu meargă pe o cale necinstită, în întuneric, nevoind să-şi deschidă ochii şi urechile, şi totuşi simţindu-se liber să comenteze, să facă tot felul de analize şi să semene îndoieli despre ceea ce nu catadicseşte să asculte.

Bărbaţii să fie atenţi cum folosesc Cuvântul inspiraţiei, ce a fost păstrat de veacuri prin puterea lui Dumnezeu. Dacă aceşti bărbaţi ar fi stăpâniţi de Duhul Sfânt, şi-ar fi adus inima şi sufletul la datorie, cercetând şi săpând în minele lui Dumnezeu pentru a găsi mineralul preţios. Ar fi fost dornici să ajungă în armonie cu scrierile bărbaţilor inspiraţi. Dacă ei nu sunt stăpâniţi de Duhul lui Dumnezeu, vor dovedi aceasta prin faptul că vor pune piedici Cuvântului Său, aşezându-se pe scaunul de judecată ca să condamne învăţăturile sale, aşa cum au făcut iudeii.

Ar trebui să ne păzim de influenţa celor ce s-au educat să susţină tot felul de dispute, căci ei sunt în continuu pericol de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu în mod înşelător. Există bărbaţi în bisericile noastre din toată ţara, ce pot să pervertească înţelesul Scripturii ca să-şi facă un argument ascuţit cu care să biruiască un oponent. Ei nu au reverenţă faţă de Cuvântul cel Sacru. Ei îşi aşează propriile lor construcţii peste declaraţiile Scripturii. În ei nu a luat chip Hristos, nădejdea slavei. Ei sunt critici educaţi, dar adevărurile spirituale nu pot fi înţelese decât în mod spiritual. Aceşti bărbaţi sunt întotdeauna gata şi echipaţi ca să se opună imediat, faţă de tot ce este contrar cu opiniile lor. Ei folosesc Scripturile într-un mod neînţelept, şi introduc eu-l în tot ceea ce fac.

„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:24-26). Slujitorul lui Dumnezeu nu trebuie să se lupte, ci trebuie să înveţe pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu în felul pe care l-a rânduit Dumnezeu. Orice alt fel, nu este calea lui Dumnezeu, şi va crea confuzie.

Fratele Morisson este unul educat pentru dispute. El este un bărbat ce nu are o experienţă vie, zilnică a blândeţii şi umilinţei lui Hristos. El este în pericol [167] să facă declaraţii false şi să le considere ca fiind realităţi. El va da naştere la ceartă, iar rezultatul va fi dezbinare şi ciorovăială. Are multe lucruri de biruit, iar dacă nu reuşeşte să le biruiască va eşua în credinţă, ca fratele Canright. Este ceva periculos să nutreşti sentimente de mulţumire de sine. El trebuie să aibă blândeţea lui Hristos; puterea sfinţitoare a adevărului trebuie adusă în sanctuarul sufletului său; atunci va fi un instrument lustruit în mâinile lui Dumnezeu, pentru a face lucrarea Sa.

Este de mare importanţă pentru noi dacă ne desăvârşim, sau nu, un caracter creştin, crescând în harul şi în cunoştinţa Domnului nostru Isus Hristos. Dacă învăţăm zilnic în şcoala lui Hristos, vom obţine zilnic experienţă în viaţa creştină, şi nu vom mai fi mulţumiţi de sine şi nu ne vom mai înălţa eu-l. Dacă vom fi umili ca nişte copilaşi, va exista o putere nutritivă în cuvintele noastre ce vor cădea ca roua. Se vor vedea roadele neprihănirii, semănate în pace pentru cei ce fac pace.

Creşterea în har va da fratelui Morrison o capacitate mărită de a înţelege tainele cele adânci ale evangheliei. Cei ce sunt atât de puţin obişnuiţi cu Hristos, nu ştiu ce spirit nutresc. Ei sunt uscaţi, lipsiţi de Hristos. Cunoaşterea lui Hristos şi a Cuvântului Său este temelia şi plinătatea oricărei cunoştinţe. Sunt mulţi lucrători care nu sunt pregătiţi pentru poziţia de încredere pe care o ocupă. Ei trebuie să fie transformaţi prin harul lui Hristos. Dumnezeu vrea să dea fraţilor noştri un alt spirit. Fără schimbarea aceasta, ei vor transmite în lucrarea lor spiritul de ireverenţă faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său. Dacă este pusă amprenta aceasta asupra lucrării, Dumnezeu este dezonorat. Influenţa cuceritoare, îmblânzitoare a harului lui Hristos trebuie să formeze şi să modeleze caracterul; atunci vă va face plăcere să vă purtaţi corect, să iubiţi mila şi să umblaţi smeriţi cu Dumnezeu.

Spiritul de dispută pătrunde printre păzitorii Sabatului, ca să ia locul Spiritului lui Dumnezeu. Ei aşează omul mărginit în locul în care ar trebui să fie Dumnezeu, dar nimic nu este îndestulător pentru noi decât a avea pe Hristos prezent în inimile noastre prin credinţă. Adevărul trebuie să fie al nostru. Trebuie să Îl cunoaştem din experienţă pe Hristos ca Mântuitorul nostru. Ar trebui să cunoaştem prin credinţă ce înseamnă să ai păcatele iertate şi să fi născut din nou. Trebuie să avem o înţelepciune mai profundă şi mai înaltă decât înţelepciunea omenească, pentru a să ne călăuzi printre pericolele ce se află în jurul cărării noastre. Spiritul lui Hristos trebuie să fie în noi aşa cum este sângele, care circulă prin corp şi îl alimentează cu putere dătătoare de viaţă.

Cel mai mult ar trebui să ne temem ca să nu fim găsiţi în răzvrătire împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, cel care trebuie să fie călăuza noastră printre pericolele zilelor din urmă. Trebuie să fim siguri că suntem de partea Domnului, că avem adevărul aşa cum este în Isus. Cu harul lui Hristos în suflet, suntem în siguranţă oriunde, puternici în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Ar trebui să descurajăm acea disciplină care tinde să formeze oameni gata oricând de dispută. Vă rugăm să nu-i puneţi în legătură cu cei ce au spiritul de dispută, pe tinerii care învaţă cum să prezinte adevărul Bibliei; căci ei [168] vor primi cu siguranţă amprenta cea rea asupra caracterului. Cel familiarizat cu discuţiile în contradictoriu este atât de obişnuit să înceţoşeze şi să dea un alt înţeles dovezilor, chiar şi Scripturii, încât va combate tot ce nu i se potriveşte şi nu este în armonie cu ideile sale, aşezând piedici în calea Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

Există prea puţină dependenţă de Dumnezeu. Când Dumnezeu are o lucrare specială de făcut pentru înaintarea adevărului, atunci impresionează oameni care să lucreze în minele adevărului cu seriozitate însoţită de rugăciune, pentru a descoperi minereul preţios. Aceştia vor avea o perseverenţă asemenea lui Hristos. Ei nu vor da greş şi nu se vor descuraja. Eu-l lor va fi pierdut din vedere, în Hristos. Se vor ridica bărbaţi în spiritul şi puterea lui Ilie, pentru a pregăti calea în vederea celei de a doua reveniri a Domnului nostru Isus Hristos. Lucrarea lor este aceea de a îndrepta lucrurile strâmbe. Anumite lucruri trebuie să fie dărâmate, altele să fie zidite. Comorile cele vechi trebuie să fie aşezate din nou, în cadrul adevărului. Ei au de predicat Cuvântul lui Dumnezeu; mărturia lor nu trebuie să fie influenţată de ideile şi opiniile ce au fost privite ca sănătoase, ci de Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi rămâne în veac. Lucrarea lor este de a-L înălţa pe Hristos şi de a chema pe păcătoşi la pocăinţă. Lucrarea lor este de a exersa harul lui Hristos, de a avea o comportare deschisă, prin care să dărâme scepticismul, şi să le prezinte tuturor responsabilitatea personală de a fi amabili şi curtenitori, de a face binele şi a câştiga suflete la Hristos.

Scriptura nu trebuie să fie tratată într-un stil de dispută. Cei ce s-au educat pentru dispute au un spirit atât de puternic de combativitate, încât sunt gata să pună tot felul de obstacole în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a rezista şi a se opune oricărui element ce este în dezacord cu ideile sau părerile lor. Ei se află în elementul lor când se iveşte ocazia de a pune sub semnul întrebării şi de a critica, căci este natural pentru ei să fie oricând gata de luptă. Ei se joacă cu cuvintele, le interpretează greşit şi le citează greşit, pentru că acesta a devenit un obicei pentru ei, o a doua natură. Nimic nu este sigur în mâinile lor. Domnul doreşte ca cei ce sunt în această stare să fie convertiţi, să devină ca nişte copilaşi – simpli, blânzi, dispuşi să înveţe, asemenea lui Hristos.

Trebuie să avem puterea lui Dumnezeu, ca să înmoaie şi să schimbe trăsăturile aspre din caracterul nostru, ca să putem fi supuşi influenţei adevărului. Ar trebui să privim cu reverenţă Cuvântul lui Dumnezeu, ca pe ceva ce este sacru. Hristos este drept, şi fără El  noi nu ştim nimic aşa cum ar trebui să ştim. În ce priveşte spiritualitatea adevăratei religii, suntem în lipsă.

Când iudeii au făcut primul pas pe calea respingerii lui Hristos, au făcut un pas periculos. Mai târziu, când s-au adunat dovezile că Isus din Nazaret era Mesia, au fost prea mândri să recunoască faptul că au greşit. Aşa se întâmplă în zilele noastre cu cei ce resping adevărul. Aceştia nu îşi iau timp ca să cerceteze în mod sincer, cu rugăciune serioasă, dovezile adevărului, şi se împotrivesc faţă de ceea ce nu înţeleg. Exact cum au făcut iudeii, se bazează pe faptul că au tot adevărul şi [169] simt un fel de dispreţ faţă de oricine ar presupune că are idei mai corecte decât ei despre adevăr. Orice dovadă ar fi adusă, se hotărăsc să nu o ia în considerare, şi le spun altora că învăţătura nu este adevărată; iar după aceea, când văd dovezi care susţin ceea ce ei au fost gata să condamne, sunt prea mândri ca să spună „am greşit”; ei continuă să nutrească îndoiala şi necredinţa, fiind prea mândri să-şi recunoască convingerile. Din cauza aceasta, continuă să facă paşi care conduc la rezultate pe care nici nu le visează.

Cei ce nu s-au obişnuit să gândească şi să cerceteze în mod personal, cred anumite doctrine pentru că le cred cei cu care sunt asociaţi în lucrare. Aceştia se împotrivesc adevărului fără să meargă la Scriptură ca să înveţe personal ce este adevărul. Din cauza faptului că cei în care au încredere se împotrivesc luminii, se împotrivesc şi ei, fără să ştie că resping sfatul lui Dumnezeu care le este adresat.

Dumnezeu are de făcut o lucrare în lumea noastră, lucrare pe care minţile noastre mărginite nu o văd şi nu o înţeleg, iar când Dumnezeu descoperă adevărul în faţa poporului Său, şi acesta nu este în armonie cu ideile lor, mulţi sunt gata să-l dispreţuiască şi să îl respingă. Vă rog fierbinte, fraţilor, fiţi reverenţioşi faţă de Bibliile voastre. Cereţi de la Dumnezeu lumină. Postiţi şi rugaţi-vă în cămăruţa voastră, pe genunchi. Cereţi lui Dumnezeu să vă conducă în tot adevărul. Spuneţi-i că doriţi adevărul aşa cum este în Isus. Nu este înţelept ca vreunul dintre tineri să se supună unei hotărâri luate la conferinţa aceasta, în care la ordinea zilei este împotrivirea mai mult decât cercetarea. Scripturile trebuie să fie obiectul studiului nostru, şi atunci veţi şti că aveţi adevărul. Deschideţi-vă inima, pentru ca Dumnezeu să poată scrie adevărul pe tablele ei.

Dacă cineva vrea să-i înveţe pe alţii lucrurile sacre, nu ar trebui să înceapă să lucreze cu oamenii fără să fie pe deplin asigurat că are adevărul. Nu ar trebui să pornească dacă simte că probabil doctrina pe care o apără nu poate fi susţinută cu totul din Biblie. Ceva mai puţin decât deplina convingere că ceea ce prezintă el este adevărul, va face ca predicarea să îi fie lipsită de putere, în afară de cazul în care se încumetă să prezinte simple declaraţii ca dovezi concludente. A face acesta nu este cinstit, şi totuşi aşa fac de multe ori cei cu spirit ascuţit de dispută. Voi ar trebui să oferiţi oamenilor autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu trebuie să credeţi orice învăţătură doar pentru că altcineva spune că este adevărată. Nu trebuie să credeţi pentru că fratele Smith, sau fratele Kilgore, sau fr. Van Horn, sau fr. Haskell spun că acesta este adevărul, ci pentru că vocea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Lui cel nepieritor, declară aceasta.

Adevărul va triumfa glorios, iar cei ce au primit adevărul pentru că Dumnezeu l-a descoperit în Cuvântul Său, vor triumfa împreună cu el. Cei ce vor neglija să cerceteze personal pentru a avea dovezi, şi se sprijină pe ce spune altcineva, nu vor avea rădăcină proprie şi nu vor fi capabili să dea socoteală despre nădejdea care este în ei. Porunca lui Dumnezeu trebuie să fie ascultată. El spune, „mergeţi înainte”. Există terenuri imense de explorat. Sunt de descoperit mine în care se găsesc pietre [170] preţioase ale adevărului. Fie ca nimeni să nu închidă aceste mine, să nu înceteze să sape în căutarea adevărului, de frică să nu trebuiască să renunţe la anumite idei sau păreri preconcepute. Nu, fraţilor, e nevoie să cunoaştem adevărul şi, să ne ferească Dumnezeu ca vreunul dintre noi să întoarcă spatele adevărului preţios, pur şi simplu pentru că nu vrea să îl creadă.

Nimănui nu trebuie să i se permită să închidă bulevardul pe care trebuie să ajungă la popor lumina adevărului. De îndată ce se va face o astfel de încercare, Spiritul lui Dumnezeu va fi stins, deoarece Spiritul lucrează încontinuu ca să dea poporului Său tot mai multă lumină proaspătă din Cuvântul său. Lăsaţi iubirea lui Hristos să domnească în inimi. Fie ca toţi să se supună puterii cereşti care, doar ea, poate crea unitate prin înăbuşirea ambiţiilor egoiste şi a mândriei omeneşti. Când Spiritul lui Dumnezeu găseşte intrare, iubirea va lua locul dezbinării, pentru că Isus este iubire; dacă spiritul Lui ar fi fost nutrit aici, conferinţa noastră ar fi fost ca un şuvoi de apă în deşert.

Este primit în inimă adevărul, aşa cum este în Isus? Primim gândurile lui Dumnezeu şi căile Lui, în locul gândurilor noastre şi al căilor noastre? Este legea lui Dumnezeu, standardul nostru? Dacă este, principiile ei vor fi transpuse în viaţa noastră. Acolo unde domneşte iubirea lui Isus, este pace cu Dumnezeu, bucurie în Dumnezeu; iar iubirea şi pacea se reflectă asupra altora. Nu ne putem permite să fim înşelaţi de o asemănare, de o formă. Poate că citim adevărul Bibliei, şi poate ne gândim că o formă de cuvinte poate să realizeze ceea ce numai Duhul lui Dumnezeu poate realiza prin puterea Sa transformatoare, de convertire. Poate că susţinem cu fermitate anumite puncte din adevăr, şi totuşi refuzăm să lăsăm să pătrundă razele proaspete de lumină pe care le trimite Dumnezeu ca să ne arate frumuseţea adevărului. Este periculos să facem un pas în nesiguranţă. Nu ar trebui să respingem sau să ne împotrivim vederilor colaboratorilor noştri, pentru că nu se potrivesc cu ideile noastre, până când nu am folosit orice mijloc pe care îl avem la dispoziţie ca să aflăm dacă vederile lor sunt corecte sau nu, comparând verset cu verset.  – Manuscris 15, 1888.[171]

(paginile de la 15, până la sfârşit au fost descoperite recent într-o a doua schiţă a manuscrisului. Le adăugăm acum în continuare la primele 14 pagini. Nov. 1984)

Dacă facem altfel, spiritul combativ se va trezi imediat ce apare ceva diferit de vederile noastre. Putem fi conduşi de inamic să luăm poziţie împotriva adevărului, pentru că acesta nu vine pe o cale ce ne convine nouă. Atunci, în spiritul iudeilor amăgiţi, ne vom împotrivi luminii pe care o trimite Dumnezeu, iar lumina, în loc să fie binecuvântarea intenţionată de cer pentru noi, ca să înaintăm în spiritualitate şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, va deveni o piatră de poticnire de care ne vom împiedica încontinuu. Vom ajunge să fim iritaţi şi indignaţi, căci duşmanul va lucra în inima noastră împotriva adevărului lui Dumnezeu. Dacă, mai târziu, sunt prezentate dovezile Scripturii, acestea nu vor fi primite de către cel ce a respins lumina. Bărbaţii din Nazaret şi-au deschis inimile în faţa necredinţei şi, ca rezultat, L-au lepădat pe Hristos. Spiritul combativ se va dezlănţui împotriva adevărului şi vor fi folosite mijloace incorecte pentru a-i influenţa pe alţii, făcând ca adevărul să nu aibă efect. Domnul vrea ca intelectul nostru să fie sfinţit, înălţat, înnobilat ca să putem deosebi adevărul de minciună, şi să aducem adevărul în templul sufletului ca să-şi exercite influenţa asupra spiritului şi caracterului nostru.

Cea mai teribilă amăgire care ar putea să vină peste noi ca popor este amăgirea fatală care a condus la ruină cetăţile Horazin şi Betsaida. Acestea au avut mare lumină, mari privilegii şi binecuvântări. Isus a fost în mijlocul lor, însă ele nu au apreciat şi nu au primit lumina pe care le-a transmis-o El. Lumina aceasta nu le-a adus într-o stare mai bună.

Aş vrea să-i avertizez pe fraţii mei slujitori ai evangheliei, îndeosebi pe cei tineri, să nu se mai atingă de cărţile necredincioşilor, să nu mai prezinte cârcotelile acestora. Unii au socotit că este esenţial să înţeleagă aceste argumente, ca să poată da piept cu cei ce au obiecţii. În [172] colegiul nostru tinerii sunt educaţi pentru a susţine dispute, iar metoda folosită este luarea în considerare a obiecţiilor împotriva Bibliei. Acest lucru îl fac uneori studenţii noştri, pentru a pune în contrast lumina adevărului cu argumentele necredincioşilor. Când sufletul va fi ispitit, Satana va face să încolţească aceste seminţe ale îndoielii şi să aducă roade. O astfel de disciplină este periculoasă pentru studenţii noştri. Nu permiteţi câtuşi de puţin prezentarea de argumente necredincioase. Fugiţi de ele ca de un şarpe, deoarece în ele există un venin ce va răni sufletul.

Principiile şi practicile trebuie să fie păzite cu stricteţe. Obiceiurile se formează prin instruirea minţii într-un anumit fel de comportare. Ceea ce facem o dată, a doua oară vom face mai uşor, apoi ne vom purta într-un anume fel în virtutea obiceiului. Dacă ne educăm ca să căutăm peste tot nod în papură, ne vom trezi în îndoială şi nesiguranţă. Dacă nu locuieşte Isus în suflet, tendinţa naturală spre îndoială, de punere sub semnul întrebării şi de critică, se va îndrepta spre Cuvântul lui Dumnezeu ca şi spre mărturii, iar obiceiul de a te lega de nimicuri va ruina sufletul. În loc de a se da pe faţă o teamă sfântă şi reverenţă la folosirea Scripturii, se va vedea aroganţă evidentă, un spirit lăudăros, mândru, căruia îi place să lovească. Cele mai sacre lucruri vor fi privite cu uşurătate, cele mai sacre sentimente vor fi călcate în picioare. Dumnezeu are puţin de a face cu astfel de lucrători.

Noi trebuie să ne ţinem strâns de fiecare iotă sau frântură de literă din adevărul ce ne-a fost descoperit prin Duhul lui Dumnezeu; însă nu trebuie să ne închipuim că acum cunoaştem tot adevărul care există pentru noi. Putem mai degrabă să ne întrebăm încotro alunecăm. Până şi inspiraţia Scripturii este pusă la îndoială de judecata oamenilor mărginiţi. Aceştia îi tratează pe purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu în acelaşi fel în care tratează mărturiile Spiritului lui Dumnezeu, tăind şi sfârtecând din ele după cum le place [173] lor. Făcând aşa, le fac să fie fără efect. Cei ce fac aşa ceva, nu îşi dau seama ce fac.

Dacă nu este căutat Domnul în mod serios, dacă nu are loc o lucrare zeloasă de pocăinţă, peste minţi va coborî întunericul, iar întunericul acesta va fi pe măsura luminii ce nu a fost apreciată. Dacă inimile şi minţile bărbaţilor ce stau în prima linie, nu vor fi stăpânite mai puţin de eu şi mai mult de Duhul Sfânt, ei nu vor reuşi să fie în armonie cu lucrarea providenţei lui Dumnezeu; ei vor supune la felul de întrebări lumina pe care o trimite Dumnezeu, vor despica firul în patru, şi vor întoarce spatele învăţăturilor lui Hristos, încrezându-se în ei înşişi, încrezându-se în presupusa lor cunoaştere a adevărului.  Aşa cum iudeii au refuzat lumina lumii, mulţi dintre cei ce pretind a crede adevărul prezent vor refuza lumina pe care Domnul o trimite poporului Său.

(Este citat Apocalipsa 3:14-21). Oare aceste avertizări solemne să nu cântărească nimic pentru noi?

Nu lăsaţi ca Satana să aibă în stăpânire puterile voastre. Ca popor, avem nevoie de umilinţă. La conferinţa aceasta, semănăm seminţe ce vor produce o recoltă, iar rezultatul va dura cât veşnicia. Lucrătorii tineri vă urmăresc, ca să vadă ce spirit manifestaţi la această conferinţă, şi cum îi trataţi pe cei ce susţin vederi diferite de vederile voastre. Voi ştiţi că a strălucit o lumină preţioasă în legătură cu legea lui Dumnezeu, când a fost prezentată neprihănirea lui Hristos în legătură cu această lege. Dr. Waggoner v-a prezentat lumină preţioasă, nu o lumină nouă ci lumina cea veche [174] ce a fost pierdută din vedere de către multe minţi, însă care acum străluceşte în raze clare. Lăsaţi spiritul de sinceritate să pătrundă. Dacă credeţi că nu toate ideile lui despre acest subiect sunt corecte, nu faceţi declaraţii false, nu citaţi greşit cuvintele lui. Nu îl puneţi într-o lumină falsă; păstraţi spiritul lui Hristos; păziţi poruncile lui Dumnezeu, iubiţi-L pe Dumnezeu în mod suprem, şi pe aproapele ca pe voi înşivă.

Legea lui Dumnezeu spune „să nu mărturiseşti strâmb”. Sper că nimeni nu va pleca de la această conferinţă repetând declaraţiile false ce au fost circulate aici, sau purtând cu ei spiritul ce s-a manifestat aici. Acestea nu sunt de la Hristos; vin din altă sursă. Toţi cei ce au adevărul pot să-şi permită să fie corecţi. Băgaţi de seamă, fraţii mei, ca cuvintele oamenilor mărginiţi să nu fie primite ca fiind glasul lui Dumnezeu. Este nevoie să fim creştini. Ar trebui să ne rugăm şi să ne studiem mai mult Bibliile. Nimic nu este sigur dacă nu poartă acreditarea cerului. Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi orice om să fie găsit mincinos. Cuvântul Lui este nemărginit, şi orice om să înţeleagă că acest Cuvânt este sigur şi întărit pentru veşnicie.

(sfârşit) [175]