Manuscrisul 150, 1901 - Remarci făcute la Conferința Generală

Manuscrisul 150, 1901 - Remarci făcute la Conferința Generală

Manuscrisul 150, 1901
Extras din BCG,
12 aprilie 1901

 

REMARCI  FĂCUTE  LA  CONFERINŢA  GENERALĂ

 

Mrs. E.G. White: Mi-a fost dată lumină de-a lungul întregii căi, în legătură cu activităţile cauzei, şi noaptea trecută mi-au fost aduse în faţă anumite lucruri în legătură cu lucrarea misionară medicală.

Când reforma sanitară ne-a fost adusă pentru prima dată în atenţie, acum aproape treizeci şi cinci de ani, lumina care mi-a fost prezentată a fost cuprinsă în versetele acestea: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion [1748], să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” „Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam.”

În lumina care mi-a fost dată cu mult timp în urmă, mi-a fost arătat că poporul nostru, aceia care pretind a crede adevărul prezent, ar trebui să facă lucrarea aceasta. Cum aveau ei să o facă? După îndrumările pe care Hristos le-a dat celor doisprezece ucenici ai Lui, când i-a chemat pe toţi şi i-a trimis să predice evanghelia: „a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. … Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.”

În lumina care mi-a fost dată cu mult timp în urmă, mi-a fost arătat că necumpătarea va predomina în lume într-o măsură alarmantă, şi că fiecare din poporul lui Dumnezeu trebuie să stea pe un nivel mai înalt în ce priveşte reformarea în obiceiuri şi practici. În vremea aceea mâncam carne de două sau de trei ori pe zi, şi leşinam de două sau trei ori pe zi. Domnul mi-a prezentat un plan general. Mi-a fost arătat că Dumnezeu va da poporului Său păzitor al poruncilor o dietă de reformă, şi că în măsura în care o vor accepta, bolile şi suferinţele lor vor fi mult reduse. Mi-a fost arătat că lucrarea aceasta va progresa.

Apoi, în anii de mai târziu, mi-a fost dată lumina că ar trebui să avem un sanatoriu, o instituţie de sănătate, care să fie fondată chiar în mijlocul nostru. Acesta era mijlocul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a-şi aduce poporul la o înţelegere corectă a reformei sanitare. Trebuia să fie de asemenea mijlocul prin care aveam să dobândim acces la cei ce nu sunt de credinţa noastră. Noi trebuia să avem o instituţie în care bolnavii să fie uşuraţi de suferinţa lor, şi aceasta fără medicaţie medicamentoasă. Dumnezeu a declarat că El Însuşi are să meargă înaintea poporului Său în lucrarea aceasta.

Ei bine, lucrarea a sporit fără ezitare. Calea a fost deschisă pentru ca bisericile noastre să se îngrijească de lucrarea aceasta. Am proclamat reforma sanitară peste tot pe unde am mers. La adunările noastre de tabără, am vorbit în zilele de duminică, după-amiaza, şi am proclamat solia cumpătării în mâncare, băutură şi îmbrăcăminte. Aceasta a fost solia pe care am transmis-o cu ani de zile înainte să plec în Australia.

Dar au fost unii care nu au venit în lumina pe care a dat-o Dumnezeu. Unii dintre cei ce au participat la taberele noastre, mâncau şi beau în mod nesănătos. Dieta lor nu era în armonie cu lumina pe care o dăduse Dumnezeu, şi era imposibil pentru ei să aprecieze adevărul în semnificaţia lui sfântă şi sacră.

Lumina a pătruns în mod treptat. Din nou şi din nou a fost dată instrucţiunea că instituţiile noastre de sănătate trebuie să atingă toate clasele de oameni. Evanghelia lui Isus Hristos include lucrarea de ajutorare a bolnavilor. Când am auzit că Dr. Kellogg s-a apucat de lucrarea misionară medicală, l-am încurajat din inimă şi din suflet, pentru că am ştiut că doar prin această lucrare poate fi sfărâmată prejudecata care există în lume împotriva credinţei noastre.

În Australia am încercat să facem tot ce s-a putut face pe această direcţie. Ne-am stabilit în Cooranbong, şi acolo, unde oamenii trebuiau să meargă douăzeci şi cinci de mile ca să găsească un medic, şi să-i plătească douăzeci şi cinci de dolari pentru o vizită, i-am ajutat pe bolnavi şi suferinzi după cum am putut. Văzând că noi înţelegem anumite lucruri despre boli, oamenii îşi aduceau bolnavii la noi, şi noi îi îngrijeam. În felul acesta am sfărâmat cu totul prejudecata în locul acela.

Aici este Battle Creek, cu o biserică mare, ai cărei membri sunt chemaţi, în numele Domnului, să meargă în câmp ca să ajute semenilor lor, să aducă bucurie celor întristaţi, să vindece pe bolnavi, să le arate bărbaţilor şi femeilor că ei se distrug singuri.

Lucrarea misionară medicală este lucrarea de pionier. Ea trebuie să fie conectată cu slujirea evangheliei. Ea este evanghelia pusă în practică, este evanghelia dusă la îndeplinire. M-am întristat aşa de mult văzând că poporul nostru nu se ţine de lucrarea aceasta aşa cum ar trebui. Ei nu s-au dus în locurile din jurul lor ca să vadă ce ar putea face pentru a ajuta pe cei suferinzi. Dr. Kellogg a purtat o povară prea mare, şi poporul nostru a stat deoparte, luptând împotriva lui. Lucrarea lui a fost făcută mai grea şi mai împovărătoare din cauza lipsei de simpatie arătată de aceia care ar fi trebuit să vadă importanţa lucrării pe care o făcea.

Lui Dr. Kellogg i-au fost date avertizări, arătându-i că lucrarea lui era destinată să ajungă la clasele mai înalte, prin menţinerea celui mai înalt standard în Sanatoriu. Acesta este singurul fel în care se poate ajunge la clasele înalte, şi am simţit că poporul nostru ar trebui să se simtă foarte onorat din cauza faptului că Dumnezeu a pus printre noi o instituţie care poate să-i atingă pe cei din clasele de sus. Am văzut că aceştia aveau să vină la Sanatoriu, şi că aveau să primească ajutor în urma tratamentului. Ei aveau să vadă şi să fie încântaţi de spiritul care penetrează instituţia. Ei aveau să se simtă plini de pace şi odihnă atunci când rugăciunea avea să fie înălţată lângă ei.

Aceasta este lucrarea care va atrage interesul lumii, care va sfărâma prejudecata, şi se va impune în atenţia lumii.

L-am încurajat pe Dr. Kellogg cu tot ce am putut, şi l-am atenţionat când l-am văzut că poartă o povară prea grea; căci ce ar face lucrarea dacă el ar lăsa-o? Întrucât a lucrat cu toată îndemânarea în cele mai dificile cazuri din instituţie, responsabilitatea lui era suficient de mare. El nu avea nevoie de niciunul din cuvintele voastre de descurajare. Responsabilitatea în dreptul vieţilor celor aflaţi pe mâinile lui îi era îndeajuns. Pentru că se ruga pentru lucrarea lui, şi apoi lua cazurile cele mai dificile, cazuri în care dacă cuţitul ar fi alunecat chiar şi cât grosimea unui fir de păr aceasta ar fi costat viaţa, Dumnezeu a stat alături de el, şi mâna unui înger era pusă peste mâna lui, călăuzindu-l pe tot timpul operaţiei.

Toate fiinţele omeneşti sunt de valoare în ochii lui Dumnezeu, pentru că sunt cumpăraţi cu sângele singurului Fiu născut al Său. El vrea ca fiecare să stea în strânsă legătură cu El. Lucrarea misionară medicală face aceasta, şi ar trebui să aibă sprijinul fiecăruia dintre voi.

Când Spitalul de la Sanatoriu era pe cale să fie construit, a fost atâta opoziţie faţă de mişcarea aceasta încât, sub obligaţia datoriei, a trebuit să stau înaintea poporului, şi să spun, „După lumina care mi-a fost dată, clădirea aceasta ar trebui să fie ridicată”. Curând după ce clădirea a fost terminată, am venit la Battle Creek, iar Dr. Kellogg a spus, „Tu vei fi prima care vei locui acolo”. Ne-a dat camere acolo, şi ne-am gândit că vom sta acolo peste iarnă. Dar au venit bolnavii, până când s-a ocupat cameră după cameră. Am văzut situaţia, şi am spus, „Nu mai pot rămâne aici, căci aceia care doresc să primească uşurare în suferinţele lor, sunt înghesuiţi, şi [1749] va fi nevoie de camerele pe care le am.” Doctorul m-a rugat să rămân, dar i-am spus că nu puteam. Am închiriat o casă. Şi nu a mai durat mult până când spitalul s-a umplut de pacienţi.

În felul acesta s-a făcut lucrarea. Şi am văzut că tot cerul este interesat de lucrarea de vindecare a omenirii suferinde. Satana îşi foloseşte toată puterea pentru a obţine controlul asupra sufletelor şi trupurilor oamenilor. El încearcă să-i lege la roţile carului său. Inima mea este tristă când privesc la bisericile noastre, care ar trebui să fie legate în inima şi sufletul lor, şi în practica lor, de lucrarea misionară medicală.

În Australia ne-am luptat să înfiinţăm un sanatoriu, şi acum o clădire este în curs de construcţie, deşi încă nu complet. Lucrul la sanatoriu a început într-o casă de locuit particulară, iar cel ce răspunde de ea şi-a devotat o parte din timp lucrării Conferinţei şi o parte din timpul lui, lucrării medicale. Îi era teamă că nu va putea plăti chiria  pentru casa aceea; aşa că pentru a-l ajuta, eu am închiriat o cameră, iar fratele Baker două. Dar aceste camere au fost în curând necesare pentru pacienţi, iar lucrarea a crescut aşa încât în momentul de faţă mai multe case sunt închiriate pentru pacienţii sanatoriului şi pentru surorile medicale.

Datorită acestei lucrări multe suflete au acceptat adevărul. Un predicator din Tasmania, un om bogat şi educat, a venit la sanatoriu pentru tratament şi, cât timp a stat acolo, a devenit interesat de adevăr. În curând a început să ţină Sabatul, şi dintr-o dată a început să ajute lucrarea cu mijloacele lui.

Familii întregi au început să ţină Sabatul prin unii membrii ai lor care au venit la sanatoriu pentru tratament. Dar nu e nevoie să spun mai mult despre aceasta, căci ştiţi. Nu sunteţi în necunoştinţă.

Aş vrea să vă spun că în curând nu se va mai face lucrare pe direcţia predicării, ci se va face lucrare misionară medicală. Lucrarea unui predicator este de a sluji. Predicatorii noştri trebuie să lucreze pe planul slujirii evangheliei. Mi-a fost prezentat că în toată America există câmpuri lipsite. Când am călătorit prin Sud în drum spre Conferinţă, am văzut oraş după oraş nelucrat. Care este problema? Predicatorii zăbovesc în bisericile care cunosc adevărul, în timp ce mii de oameni pier fără Hristos. Dacă s-ar fi dat instrucţiuni corecte, dacă ar fi fost urmate metodele cele bune, fiecare membru al bisericii ar fi făcut lucrarea lui ca membru al trupului. El ar fi făcut o lucrare misionară creştină. Dar bisericile mor, şi ele vor un predicator care să le predice. Ele ar trebui să fie învăţate să-şi aducă zecimea cu credincioşie lui Dumnezeu, pentru ca El să-i poată întări şi binecuvânta. Ei ar trebui să fie introduşi în planul lucrării, pentru ca suflarea lui Dumnezeu să poată veni peste ei. Ei ar trebui să fie învăţaţi că, dacă nu pot să stea singuri, fără predicator, atunci au nevoie să fie convertiţi din nou, şi botezaţi din nou. Nevoia lor este să fie născuţi din nou.

Câmpurile lipsite din America mi-au fost prezentate. În fiecare localitate din Michigan ar trebui să existe un monument înălţat pentru Dumnezeu. Voi sunteţi de mult timp în adevăr. Dacă aţi fi dus lucrarea înainte pe direcţiile pe care a intenţionat Dumnezeu să o faceţi, dacă aţi fi făcut lucrare misionară medicală, încercând să vindecaţi sufletul şi trupul, aţi fi văzut mii şi mii venind la adevăr. Însă aceasta nu se va întâmpla cât timp vă înghesuiţi la Battle Creek, lăsând nelucrate locurile care ar trebui să aibă adevărul. Domnul a zis poporului Său, „Ieşiţi din Battle Creek. Lucraţi pentru sufletele gata să piară”, şi ei ar fi trebuit să iasă din Battle Creek. Duceţi-vă în locurile în care oamenii nu au auzit adevărul, şi trăiţi în faţa lor evanghelia lui Isus Hristos. Faceţi în mijlocul lor o lucrare misionară practică. În felul acesta multe suflete vor fi aduse la cunoştinţa adevărului.

Voi nu veţi fi predicatori după rânduiala evangheliei, până când nu veţi dovedi un interes hotărât faţă de lucrarea misionară medicală, faţă de evanghelia vindecării, binecuvântării şi puterii. Veniţi în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva puterilor cele mari ale întunericului, ca să nu se spună despre voi, „blestemaţi pe Meroza, blestemaţi pe locuitorii lui; pentru că nu au venit în ajutorul Domnului.”

Am fost tulburată înainte să plec din California. Nu am dorit să vin la Battle Creek. M-am temut că poverile pe care le voi avea de purtat mă vor costa viaţa. Am ştiut că fiecare biserică din Michigan are nevoie de sfinţirea Duhului lui Dumnezeu. Am ştiut că predicatorii  care lucrează cu aceia care cunosc adevărul, veghindu-i ca pe nişte oi bolnave, ar trebui să iasă în câmp şi să înfigă steagul adevărului în locuri noi, aducând pe bolnavi în casele lor şi îmbrăcându-i pe cei goi. Hristos spune că neprihănirea Lui va merge înaintea celor ce fac lucrarea aceasta, şi că slava lui Dumnezeu va fi răsplata lor. Dar lucrarea aceasta nu este făcută de bisericile noastre, iar slujitorii evangheliei predică celor ce cunosc adevărul, pe când sunt mii care nu ştiu nimic despre solia îngerului al treilea.

Am spus că nu voi putea merge la Battle Creek. Vremea era prea severă pentru mine ca să călătoresc. O conferinţă a fost programată să se ţină la Oakland. Dar, noapte după noapte vorbeam unei adunări ca şi aceea ce este acum în faţa mea. Atunci mă ridicam şi mă rugam, spunând, „Doamne, ce înseamnă aceasta?” Am crezut că nu voi putea merge la Battle Creek; dar când mi-am dat seama că mintea mea era acolo, că în timpul nopţii eu lucram acolo, am spus: „Cred că va trebui să merg la Battle Creek, cu toate că o conferinţă a fost programată să se ţină la Oakland.”

Apoi a apărut problema unde să stau cât timp voi fi la Battle Creek. Ori cu cine aş fi stat, avea să se spună, „cineva a vorbit cu sora White şi i-a spus care este starea bisericii. De aceea vorbeşte ea aşa cum vorbeşte”.

Dr. Kellogg m-a invitat foarte amabil să locuiesc în casa lui, dar am decis că nu voi putea face aceasta. Într-o vineri seara, la momentele noastre de rugăciune, pe când îl întrebam pe Domnul ca să mă călăuzească şi să-mi arate ce să fac, Duhul lui Dumnezeu a venit şi ne-a cuprins o stare de reverenţă solemnă, sfântă. O voce mi-a spus, „Respectă amabilitatea lui Dr. Kellogg. Eu l-am ales ca medic al Meu, şi Eu voi fi ajutorul lui dacă se va încrede pe deplin în Mine. Tu poţi să-l încurajezi”. Împreună cu vocea aceea a venit o mireasmă ca a unor flori frumoase; şi cu toate că niciunul din familie nu  a văzut ceea ce am văzut eu, nici nu a auzit ce am auzit eu, totuşi au simţit influenţa Duhului, şi au plâns şi au lăudat pe Dumnezeu.

După aceea am acceptat desigur invitaţia făcută de Dr. Kellogg. Doar în urma îndrumării Domnului se întâmplă că stau acolo. Acolo am găsit un loc retras. Îi mulţumesc Domnului pentru că m-a condus acolo.

Doar din cauza îndrumărilor pe care le-am primit de la Domnul am curajul să stau în mijlocul vostru şi să vorbesc aşa cum vorbesc, indiferent de felul în care voi priviţi lucrarea misionară medicală. Aş vrea să vă spun că lucrarea misionară medicală este lucrarea lui Dumnezeu. Domnul vrea ca fiecare dintre slujitorii Lui să se alinieze în aceasta. Ocupaţi-vă de lucrarea misionară medicală, şi vă va oferi acces la oameni. Inimile lor vor fi atinse dacă slujiţi nevoilor pe care le au. Dacă le aduceţi uşurare în suferinţele [1750] lor, veţi găsi ocazia de a le vorbi despre iubirea lui Isus.

Sunt gata să vă spun astăzi, că sunt de acord cu rezoluţiile. Mulţi dintre cei ce au fost mai mult sau mai puţin pe lângă direcţie, începând cu adunarea de la Minneapolis, vor fi aduşi pe cale. Dumnezeu va veni în ajutorul celor ce iubesc adevărul, care se predau Lui cu toată inima, mintea şi puterea. Dumnezeu va lucra cu putere împreună cu slujitorii Lui dacă inimile lor sunt pline de dragoste faţă de bietele oi pierdute ale casei lui Israel. Căutaţi-i pe cei ce au alunecat de la credinţă, pe aceia care odată au ştiut ce înseamnă religia, şi spuneţi-le solia îndurării. Istoria iubirii lui Hristos va atinge o coardă în inima lor. Hristos atrage fiinţele omeneşti la El, cu frânghia pe care Dumnezeu a coborât-o din cer ca să salveze neamul omenesc. Iubirea lui Hristos poate fi măsurată numai când se măsoară frânghia aceasta.

Dumnezeu vrea ca fiecare suflet să fie pătruns de Duhul Sfânt. El vrea ca aceia care simt că este de datoria lor să facă să circule vorbirea de rău în dreptul lui Dr. Kellogg şi a lucrării misionare medicale, să fie convertiţi. Ocupaţi-vă de lucrarea evangheliei aşa cum este ea cu adevărat.

Sunt cu totul în favoarea acestei rezoluţii, pentru că ştiu că lucrarea misionară medicală este evanghelia pusă în practică, şi, aşa cum a declarat Domnul, ea nu trebuie să fie separată niciodată de slujirea evangheliei. Dacă lucrătorii din California şi Michigan, cele două mari centre ale lucrării noastre, s-ar converti şi ar sta înaintea lui Dumnezeu ca nişte copilaşi, atunci s-ar da pe faţă mântuirea lui Dumnezeu. Nevoia noastră este să căutăm cu seriozitate bunătatea şi umilinţa. Inimile noastre au nevoie să fie curăţite de tot ceea ce a dus la separare, la rostirea de cuvinte care nu ar fi trebuit să fie rostite dacă bărbaţii ar fi încercat în mod sincer să vadă ce face cu adevărat lucrarea misionară medicală.

Lucrarea misionară medicală, cea care slujeşte pentru cei bolnavi şi suferinzi, nu poate să fie despărţită de evanghelie. Dumnezeu să ajute celor a căror atenţie a fost trezită în ce priveşte acest subiect, să aibă gândul lui Hristos, simpatia lui Hristos. Dumnezeu să vă ajute să vă aduceţi aminte că Hristos a fost un lucrător, şi că mergea din loc în loc vindecând pe bolnavi. Dacă noi am fi aşa de strâns legaţi de Hristos cum erau ucenicii Lui, Dumnezeu ar putea să lucreze prin noi ca să vindece pe mulţi suferinzi.

Dumnezeu să binecuvânteze pe poporul Lui, şi să-i facă în stare să ajungă la o înţelegere corectă a voinţei Lui. [1751]