Manuscrisul 18, 1888 - Libertatea religioasă

Manuscrisul 18, 1888 - Libertatea religioasă

Manuscrisul 18, 1888

Libertatea religioasă

 (Prima pagină lipseşte)

… gata să lupte pentru dreptul omului de a se închina după cum îi dictează conştiinţa. Minţile poporului lui Dumnezeu s-au zăpăcit, şi ei nu au înţeles că Satana le-o ia înainte, exultând pentru că el poate angaja vocea şi peniţa lor în probleme de importanţă minoră, şi astfel să-i împiedice de a avertiza oamenii despre pericolul în care se află. Sunt mulţi cei care, dacă ar înţelege spiritul şi rezultatul legislaţiei religioase, nu ar face nimic din ce ar putea să dea vreun impuls cât de mic mişcării de impunere a duminicii.

Dar întrucât Satana a avut succes în planurile lui, poporul lui Dumnezeu a dat greş în postul său. Dumnezeu are o lucrare serioasă de făcut pentru ei, pentru că miza sunt onoarea legii Sale şi libertatea religioasă a oamenilor. Totuşi străjerii nu au reuşit să discearnă amăgirile duşmanului ca să dea la timp un sunet clar din trâmbiţă, pentru a avea o influenţă decisivă.

În vremea de necaz din biserica şi colegiul din Battle Creek, în 1882, eu eram în Healdsburg, California, iar sufletul meu era în agonie în timp ce stăruiam în faţa lui Dumnezeu ca să-şi trezească poporul pentru ca ei să nu fie neştiutori în ce priveşte planurile lui Satana. Dumnezeu doreşte ca noi să vedem şi să înţelegem slăbiciunea şi depravarea omenească, şi să ne punem întreaga încredere în El. „Noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor [501] întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare după de veţi fi biruit totul.” (Efes. 6:12-13).

Sunt unii care iau lucrurile uşor, care sunt adormiţi. Ei spun, „Dacă profeţia a vestit mai dinainte despre impunerea duminicii, legea va fi sigur adoptată” şi, ajungând la această concluzie, ei stau jos într-o aşteptare calmă a evenimentului, mângâindu-se cu gândul că Dumnezeu Îşi va proteja poporul în ziua necazului. Dar Domnul nu ne va salva dacă nu depunem niciun efort pentru a face lucrarea pe care ne-a încredinţat-o. Noi trebuie să fim găsiţi credincioşi (făcându-ne datoria ca) soldaţi vigilenţi, ca Satana să nu obţină vreun avantaj pe care este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Ar trebui să studiem cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu, şi să ne rugăm cu credinţă ca Dumnezeu să restrângă puterile întunericului, întrucât solia a ajuns la relativ puţini, iar lumea trebuie să fie luminată de slava Lui. Adevărul prezent – poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus – încă nu a sunat aşa cum ar trebui să sune. Sunt mulţi aproape la uşa noastră, pentru a căror salvare nu s-a făcut niciun efort personal.

Noi nu suntem pregătiţi pentru timpul când lucrarea noastră trebuie să se încheie. Noi trebuie să luăm o poziţie fermă ca să nu acordăm reverenţă primei zile a săptămânii ca şi Sabat, pentru că nu este ziua pe care a sfinţit-o şi binecuvântat-o Iehova, iar prezentând reverenţă faţă de ziua duminicii ne aşezăm de partea marelui amăgitor. Controversa legată de Sabat va deschide subiectul în faţa oamenilor, şi vor fi date ocazii de a prezenta cerinţele adevăratului Sabat. Orbirea şi disloialitatea faţă de Dumnezeu [502] sunt atât de dominante încât Legea Sa este făcută fără valoare, dar psalmistul spune în asemenea condiţii, „Doamne este timpul să lucrezi; pentru că ei strică Legea Ta.”

Este timpul ca poporul lui Dumnezeu să lucreze ca niciodată mai înainte, din cauza înmulţirii răutăţii. Poporul temător de Dumnezeu, păzitor al poruncilor, să fie sârguincios, nu numai în rugăciune, ci şi în acţiune; aceasta va aduce adevărul în faţa celor ce nu l-au auzit niciodată. Lumea este copleşită de falsitate şi nelegiuire, iar cei pe care Dumnezeu i-a făcut depozitari ai Legii Sale şi ai religiei curate a lui Isus, trebuie să se hotărască să lase lumina lor să lumineze. Dacă ei nu fac nimic ca să deschidă ochii oamenilor, şi dacă din ignoranţă în ce priveşte adevărul, legiuitorii se vor dezice de principiile protestantismului, dând înfăţişare şi sprijin ereziei romane, sabatul contrafăcut, Dumnezeu va socoti pe poporul Său care a avut mare lumină, responsabil pentru lipsa lor de sârguinţă şi credincioşie. Dar dacă subiectul legislaţiei religioase este prezentat oamenilor în mod judicios şi inteligent, şi aceştia văd că prin impunerea duminicii apostazia romană va fi reeditată în lumea creştină, şi că tirania secolelor trecute va fi repetată, atunci orice se va întâmpla, noi ne-am făcut datoria.

Omul păcatului încearcă să schimbe vremea şi legile. El se înalţă mai presus de Dumnezeu, încercând să constrângă conştiinţa. Dar poporul lui Dumnezeu să lucreze cu energie perseverentă, ca să lase lumina lor să lumineze peste oameni în ce priveşte Legea Sa, şi astfel să se împotrivească duşmanului lui Dumnezeu şi al adevărului Său. Atunci când Legea lui Dumnezeu este zădărnicită, iar apostazia devine un păcat naţional, Dumnezeu va lucra în favoarea poporului Său. Nevoia lor extremă va fi ocazia lui Dumnezeu. El îşi va manifesta puterea în favoarea bisericii Sale. [503]

   Când eram în Healdsburg, Dumnezeu a lucrat asupra mea în mod minunat; nu puteam să mă odihnesc, şi    I-am cerut Domnului să-mi dea putere să-mi întâlnesc din nou fraţii în Conferinţa Generală, şi eu voi prezenta clar aceste lucruri înaintea lor. Nu mă voi feri să vestesc înaintea lor întregul sfat al lui Dumnezeu. În timp ce aţi permis minţilor voastre să fie abătute de la lucrarea pe care Dumnezeu v-a dat-o de făcut, şi aţi făcut ceea ce nu v-a chemat să faceţi, Satana a exultat şi şi-a făcut lucrarea cu sârguinţă. Voi aţi neglijat mărturiile pe care Dumnezeu în mila Sa le-a trimis pentru ca voi să vă înclinaţi picioarele pe cărarea cea dreaptă. Unii dintre voi au refuzat cu totul cuvintele de avertizare. Voi aţi fost tari în ideile voastre, fixaţi pe căile voastre, şi nu aţi vrut să daţi ascultare avertismentelor sau să primiţi corecţiile. Puterile întunericului şi-au întărit forţele. Satana i-a stârnit pe bărbaţi cu o putere de jos, ca să poată întrece tactic armatele lui Israel şi să câştige câmpul. Noi am pierdut mult timp şi multe ocazii preţioase, iar Satana a făcut cum a vrut.

Am promis Domnului că dacă îmi va da prezenţa Sa, voi participa la următoarea Conferinţă Generală şi voi vorbi cuvintele pe care mi le va da. Am simţit că dacă mi s-ar permite să stau înaintea voastră din nou va trebui să am prezenţa Domnului la fel ca Moise când a condus pe copiii lui Israel prin pustie, ca cuvântul meu să aibă putere asupra voastră care aţi fost parţial orbi faţă de importanţa timpului şi lucrării noastre. Am simţit că voi face orice efort ce îmi stă în putere pentru a îndemna cu insistenţă fraţii să caute pe Domnul cât mai poate fi găsit, să-L caute cât mai este aproape. Le voi arăta că fără să fie umpluţi cu Spiritul lui Dumnezeu ei nu pot face niciun bine în lucrarea lor. Răceala lor, starea lor de căldicel, este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Ei trebuie să umble în lumina lui Hristos, sau Satana le va pune vălul său înaintea ochilor şi ei vor numi lumina întuneric, iar întunericul lumină. [504]

   Vă spun că trebuie să aveţi iluminare divină. Dacă nu o căutaţi, Satana îşi va fixa steagul infernal chiar în casele voastre, şi veţi fi atât de orbiţi faţă de natura reală a înşelătoriilor lui încât îl veţi venera ca pe steagul lui Hristos. Dacă Îl căutaţi pe Domnul cu pocăinţă în suflet, îngerii Săi vor sta împrejurul vostru şi vă vor sluji, ajutându-vă să discerneţi între sacru şi profan. Numai o credinţă cu numele, o religie cu numele, nu va găsi favoare înaintea lui Dumnezeu.

A fost clar prezentat înaintea mea că mulţi dintre cei care predică acum adevărul, nu au fost convertiţi niciodată. Ei au nevoie ca Hristos nădejdea slavei să ia chip în ei. Ei au nevoie de o religie pură, nepătată, şi atunci nu vor slăvi omul sărac, supus greşelii, muritor, spre paguba şi pierderea sufletului acestuia. Avem nevoie, oh, cât de mult avem nevoie de mişcarea profundă a Spiritului lui Dumnezeu în toate inimile noastre.

Fraţii mei, trebuie să-L avem pe Isus întronat înăuntru, iar eu-l trebuie să moară. Trebuie să fim botezaţi cu Spiritul Sfânt, iar atunci nu vom mai sta jos, spunând fără convingere, „Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Profeţia trebuie să se împlinească.” Oh, treziţi-vă, vă rog treziţi-vă! Căci voi aveţi cele mai sfinte responsabilităţi. Ca străjeri credincioşi voi trebuie să vedeţi sabia venind, şi să daţi avertizarea, ca bărbaţii şi femeile să nu meargă din ignoranţă pe o cale pe care ar evita-o dacă ar cunoaşte adevărul. Domnul ne-a luminat cu privire la ce urmează să vină asupra pământului, pentru ca noi să luminăm pe alţii, şi nu vom fi socotiţi fără vină dacă ne mulţumim să stăm pur şi simplu, cu mâinile încrucişate, făcând sofistării asupra problemelor de mică importanţă. Minţile multora au [505] fost captivate de dispute, şi au respins lumina dată prin Mărturii pentru că nu se potrivea cu propriile opinii. Dumnezeu nu va face o minune ca să-i convingă pe aceşti rebeli de adevărul Mărturiilor, şi să-i constrângă să recunoască mesajul Său. El a dat dovezi suficente pentru credinţa lor, şi numai încăpăţânarea minţii fireşti îi împiedică să recunoască lumina.

Dumnezeu nu forţează pe nimeni să intre în slujirea Sa. Fiecare suflet trebuie să decidă pentru sine dacă vrea să cadă pe stâncă şi să fie zdrobit. Cerul este surprins să vadă uscăciunea spirituală care predomină. Aveţi nevoie ca individual să vă deschideţi inimile mândre, Spiritului lui Dumnezeu. E nevoie ca abilităţile voastre intelectuale să fie sfinţite în slujirea lui Dumnezeu. Puterea transformatoare a lui Dumnezeu trebuie să fie peste voi, pentru ca minţile să vă fie înnoite prin Spiritul Sfânt, ca să puteţi să aveţi gândul care era în Hristos.

Dacă străjerii dorm sub influenţa drogului lui Satana şi nu recunosc vocea adevăratului Păstor, şi nu rostesc avertizarea, vă spun în frică de Domnul că li se va cere sângele sufletelor. Străjerii trebuie să fie foarte treji, oameni care nu aţipesc la postul datoriei lor nici ziua, nici noaptea. Ei trebuie să dea un sunet clar din trâmbiţă, ca poporul să poată să se ferească de rău şi să aleagă binele. Uscăciunea şi indiferenţa nepăsătoare nu poate fi scuzată. De fiecare parte a noastră sunt recife şi stânci ascunse care vor sfărâma barca noastră în bucăţi şi ne vor face epave neajutorate, dacă nu vom face din Dumnezeu ajutorul şi refugiul nostru. Fiecare suflet trebuie să fie acum neîncrezător în sine. S-ar putea ca drumurile noastre, planurile şi ideile noastre, să nu fie aşa încât Dumnezeu să le poată aproba. [506]

   Noi trebuie să ţinem calea Domnului pentru a face voia Lui, făcând din El Sfătuitorul nostru şi apoi, prin credinţă, să lucrăm despărţiţi de eu.

Lumina trebuie să ajungă la oameni prin agenţii pe care îi alege Dumnezeu, care vor face să sune semnalul de avertizare, pentru ca nimeni să nu fie în necunoştinţă faţă de scopul lui Dumnezeu sau de planurile lui Satana. Satana va folosi până la extrem artele lui infernale, în marea inimă a lucrării. El va căuta pe orice cale posibilă să se pună între popor şi Dumnezeu, şi să înlăture lumina pe care Dumnezeu vrea ca copiii Săi să o aibă. Planul lui este să-i ţină în ignoranţă cu privire la ceea ce are să vină pe pământ.

Toţi să fie pregătiţi să audă glasul trâmbiţei străjerului, şi să fie gata să transmită cuvântul de-a lungul zidurilor Sionului, pentru ca poporul să se pregătească pentru conflict. Oamenii nu trebuie lăsaţi să se împiedice de-a lungul drumului în întuneric, fără să ştie ce este înaintea lor şi fără să fie pregătiţi pentru marile probleme ce vin. Este o lucrare de făcut în acest timp pentru pregătirea unui popor care să reziste în ziua necazului, şi toţi trebuie să-şi facă partea în această lucrare. Ei trebuie să fie îmbrăcaţi în neprihănirea lui Hristos, şi să fie astfel fortificaţi prin adevăr încât iluziile lui Satan să nu fie acceptate de ei ca manifestaţii originale ale puterii lui Dumnezeu.

Fraţilor, au trecut ani de zile în care oricine a mărturisit că este urmaş al lui Hristos ar fi trebuit să fie angajat în cea mai serioasă lucrare de a face ca armatele puterilor întunericului să dea înapoi. Ani de zile au fost pierduţi din cauza faptului că poporul lui Dumnezeu nu a fost strâns legat de sursa a toată puterea. De ani întregi fiecare soldat al lui Hristos ar fi trebuit să fie echipat pentru luptă, pregătit să întâmpine şi să înlăture pericolul care ameninţă libertăţile noastre. Cuvântul lui Dumnezeu este apărarea noastră. Noi trebuie să cercetăm Scripturile ca niciodată mai înainte. Noi trebuie [507] să luptăm pentru credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna, şi să ne rupem de dependenţa faţă de om. Noi nu trebuie să idolatrizăm niciun om, să nu înălţăm niciun om, ci Dumnezeu să fie teama şi  frica  noastră.

Vă chem pe voi, ca ambasadori ai lui Hristos, să vă luaţi picioarele de pe calea pe care se află acum, întrucât nu este calea datoriei şi a siguranţei. Pocăiţi-vă înaintea lui Dumnezeu pentru că nu aţi fost străjerii credincioşi care stau uniţi în lucrarea de salvare a sufletelor. Spuneţi oamenilor cât este timpul din noapte. Spuneţi celor credincioşi şi drepţi că vine dimineaţa; spuneţi celor indolenţi şi iubitori de uşor, şi celor care lucrează de partea duşmanului, că vine noaptea. Ani întregi s-au pierdut, dar vreţi să vă treziţi oare acum? Vor să preia situaţia cei ce stau în poziţii de răspundere, sau prin indiferenţă şi inactivitate vor spune poporului, „Pace şi siguranţă”? Domnul să ajute fiecăruia să vină în ajutorul Domnului, acum.

Străjerii dorm, dar să dea Domnul ca ei să nu doarmă somnul morţii. Fie ca toţi cei ce stau pe zidurile Sionului să dea un sunet clar din trâmbiţă. Este un timp solemn pentru poporul lui Dumnezeu, dar dacă ei stau ferm de partea însângerată a lui Isus, El va fi apărarea lor. El va deschide drumuri pentru ca solia de lumină să ajungă la oamenii mari, la autori şi legiuitori. Ei vor avea ocazii pe care voi nici nu le visaţi, iar unii dintre ei vor apăra cu putere pretenţiile Legii lui Dumnezeu călcate în picioare.

Cuvântul Domnului a ajuns la noi în cuvinte hotărâte. Vreţi să auziţi şi să ascultaţi? Profetul Isaia zice, „Strigă în gura mare, nu cruţa, ridică-ţi glasul ca o trâmbiţă, arată poporului Meu fărădelegile sale, şi casei lui Iacob păcatele lor” (Isaia 58:1). Cine face aceasta în acest timp? Din cauza [508] decăderilor poporului lui Dumnezeu, credinţa vie aproape s-a stins. Mişcările profunde ale Spiritului lui Dumnezeu nu se manifestă între noi aşa cum ar dori Domnul să-şi manifeste harul. Cât va mai continua această stare de lucruri?

În loc ca puterea să crească pe măsură ce intrăm în pericolele ultimelor zile, se văd slăbiciuni, disensiuni şi luptă pentru supremaţie. Dar dacă am fi legaţi de Dumnezeul cerurilor, am fi tari în El şi totuşi am umbla în umilinţa minţii, având eu-l ascuns în Isus. Dar acum, atât slăbiciunile spirituale şi cele naturale, cât şi moartea ne lipsesc de lucrători. Doar Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, ne poate trezi din aţipirea de moarte. Este nevoie acum de bărbaţi şi femei lucrători serioşi care caută salvarea sufletelor, întrucât Satana, ca un general puternic, a ocupat câmpul de luptă şi în puţinul timp ce i-a mai rămas, lucrează prin orice metodă imaginabilă pentru a închide uşa în faţa luminii pe care Dumnezeu vrea să o dea poporului Său. El trage întreaga lume în rândurile Sale, şi doar cei puţini care sunt credincioşi cerinţelor lui Dumnezeu sunt singurii care i se pot împotrivi; ba chiar şi pe aceştia încearcă să-i învingă. Mi-a fost arătat mai mult din aceste lucruri, dar nu vă pot prezenta decât câteva idei.

Mergeţi la Dumnezeu personal; rugaţi-vă pentru iluminare divină ca să fiţi siguri că cunoaşteţi adevărul, şi atunci când puterea făcătoare de minuni a lui Satana va fi arătată, când duşmanul va veni ca un înger de lumină, să puteţi face diferenţa între adevărata lucrare a lui Dumnezeu şi lucrarea de imitaţie a puterilor întunericului.

Lucrătorii pot face o mare lucrare pentru Dumnezeu, dacă Isus trăieşte în inima lor prin credinţă. „Fără Mine nu puteţi face nimic”, spune Hristos. Aş fi vrut să am puterea să vă prezint responsabilitatea voastră solemnă şi sacră. Dacă [509] nu cădeţi pe stâncă şi nu sunteţi zdrobiţi, dacă Hristos nu Îşi pune amprenta asupra voastră, aceste cuvinte nu le veţi lua în seamă. Voi sunteţi prea plini de sine, prea mulţumiţi de sine ca să simţiţi că aceste cuvinte ar fi necesare. Dar ele sunt adevăr. Nu v-a făcut Dumnezeu depozitarii soliei Sale? Nu mai are El adevăr încă de descoperit poporului Său, dacă ei vor să cerceteze cu grijă după el ca după comori ascunse?

Lucrătorii lui Dumnezeu ar trebui să fie capabili să scoată din tezaurul Cuvântului lucruri noi şi lucruri vechi. „Educaţi, educaţi, educaţi,” spune îngerul. „Daţi poporului adevărul. Înălţaţi pe Hristos înaintea lor. Călăuziţi-i pe calea deschisă pentru răscumpăraţii Domnului ca să umble pe ea. Daţi-le cuvânt peste cuvânt, învăţătură peste învăţătură, puţin aici, puţin acolo. Nu încetaţi niciodată să studiaţi personal Biblia, ca să puteţi prezenta inteligent înţelegerii oamenilor ceea ce trebuie să aibă loc.”

Mi s-a spus, „Vorbeşte poporului cuvintele pe care ţi le voi da. Trezeşte pe cei tari. Să se trezească bine, aşa încât cu vocea şi stiloul să pună în mişcare poporul căruia Dumnezeu i-a dat o mare lumină, pentru ca aceştia să lase lumina lor să strălucească în raze clare şi limpezi către lume. O lume trebuie avertizată; iar când solia îngerului al treilea va înainta cu voce tare, minţile vor fi pe deplin pregătite să se decidă pentru sau împotriva adevărului.

Marele atac va fi lansat de Satana cu îngerii cei răi, uniţi cu oamenii răi care îşi vor fixa destinul stricând Legea lui Dumnezeu, deşi au în faţă dovada convingătoare a Cuvântului Său care arată că ea este  neschimbătoare şi [510] veşnică. Timpul despre care a scris profetul va veni, şi marea strigare a îngerului al treilea va fi auzită pe pământ, slava Sa va umple pământul, iar solia va triumfa; dar cei ce nu umblă în lumina ei nu vor triumfa împreună cu ea.

Este prea târziu din zi ca oamenii să-şi placă şi să se glorifice pe ei înşişi. Slujitori ai lui Dumnezeu, este prea târziu ca să vă luptaţi pentru supremaţie! A sosit timpul solemn în care slujitorii să plângă între tindă şi altar, strigând, „Doamne îndură-te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta.” Este o zi în care, în loc să-şi înalţe sufletul în mulţumire de sine, slujitorii şi poporul să-şi mărturisească păcatele faţă de Dumnezeu şi unul faţă de altul. Legea lui Dumnezeu este făcută fără valoare şi, chiar între cei ce apără pretenţiile ei constrângătoare sunt unii care distrug pretenţiile ei sacre.

Biblia va fi deschisă din casă în casă, iar bărbaţi şi femei vor găsi intrare în aceste case, şi minţi vor fi deschise pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu; iar când criza va veni, mulţi vor fi pregătiţi să ia decizii drepte chiar în faţa dificultăţilor formidabile ce vor fi aduse prin minunile înşelătoare ale lui Satana. Deşi aceştia vor mărturisi adevărul şi vor deveni lucrători cu Hristos în ceasul al unsprezecelea, vor primi aceiaşi plată cu cei care au lucrat întreaga zi.

Va fi o armată de credincioşi statornici care vor rămâne fermi ca o stâncă, în ultima încercare. Dar, în acea armată, unde vor fi cei ce au fost purtătorii stindardului? Unde sunt aceia a căror voce s-a auzit vestind adevărul celor ce păcătuiesc? Unii dintre aceştia nu sunt aici. Ne uităm după ei; dar ei nu au fost capabili să stea în timpul zguduirii;  şi au trecut în rândurile duşmanului. Hristos spune celui ce îşi simte slăbiciunea, [511] „Să se prindă de puterea Mea, ca să facă pace cu Mine, şi vor face pace cu Mine.”

Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să fie cerută cu credinţă serioasă. Domnul Isus a venit aproape de noi în această conferinţă. Eu mulţumesc Domnului pentru sfâşierea de inimă pe care am văzut-o în orele de rugăciune ale lucrătorilor. Domnul a mişcat inima lor ca ei să se prindă de puterea Sa. Dar din anumite motive, tocmai cei care au cea mai mare nevoie de influenţa acestor întâlniri, nu au fost prezenţi. Tocmai cei care au nevoie cel mai mult să bea din izvorul vieţii, care ar trebui să stea în frunte în rândurile noastre, nu au primit puterea pe care Domnul a fost doritor să le-o acorde. Viitorul ne va spune rezultatele greşelii de a nu fi profitat de aceste preţioase ore de rugăciune. A trecut zi după zi, şi unii nu şi-au smerit sufletele înaintea lui  Dumnezeu. Oh, va trece Domnul pe lângă ei? Ei au cea mai mare nevoie de a auzi Cuvântul pe care îl are Domnul pentru ei.

Aceia care vor să ajute acum sufletele lipsite de cunoştinţă, sfinţire, şi neprihănire, trebuie să fie îmbrăcaţi ei înşişi cu toată armătura neprihănirii lui Hristos; noi nu putem conduce niciodată oamenii spre o experienţă la care nu suntem părtaşi. Cei ce nu au gustat din bogatele binecuvântări ale lui Dumnezeu, nu vor preţui binecuvântările pe care alţii le-au primit. Lumina pe care o dă Dumnezeu poporului Său poate să fie tratată uşor, refuzată, respinsă, dar este tratată astfel cu pericole mari pentru sufletele oamenilor. Fraţilor, Dumnezeu lucrează pentru noi, şi eu sunt foarte interesată ca nicio rază de lumină trimisă din cer să nu fie privită cu indiferenţă. Comunicarea lui Dumnezeu către om trebuie apreciată şi îndrăgită. Dacă nu apreciem lumina cerului, ea va fi condamnarea noastră; poziţia noastră va fi similară cu cea a Iudeilor care au respins pe Domnul vieţii şi al slavei. [512]

   Eu sper ca cuvintele ce le-am spus să nu se scurgă din inima voastră aşa cum se scurge apa dintr-un vas spart. Eu nu v-am spus cuvintele mele. Am promis Domnului că dacă îmi va permite să vă întâlnesc din nou, nu voi opri adevărul, deşi s-ar putea să nu placă tuturor. Eu ştiu că sunt unii care vor beneficia, iar în vremea răsplătirii, supraveghetorul credincios, păstorul credincios al turmei, va primi o coroană de slavă. Vă implor, de dragul lui Hristos, nu lăsaţi ca spiritul duşmanului să vă ia în stăpânire şi lucrarea să se strice, drept consecinţă, în mâinile voastre.

Dorim să-i ajutăm fratelui Littlejohn. Dumnezeu nu l-a eliberat din lucrare. Dorim foarte mult ca fratele Smith să aibă puterea harului lui Hristos la fiecare pas, ca să aibă pe Hristos drept Sfătuitor al lui, întrucât Satana va căuta cu siguranţă să lase asupra minţii lui impresii care vor fi nu doar în detrimentul sufletului său, ci al întregii turme a lui Dumnezeu. El şi-a avut partea în lucrare aproape de la început. Solia îngerului al treilea va triumfa. (Oh) dacă fratele Smith ar putea triumfa împreună cu ea, şi ar putea avea deplina asigurare a aprobării lui Dumnezeu în toată lucrarea lui! El este în pericol să facă mişcări greşite şi, datorită temperamentului său, îi va fi excesiv de greu să recunoască faptul că a greşit.

Lucrarea lui Dumnezeu este preţioasă în fiecare detaliu, şi este gata să se întindă în biserici în toată plinătatea ei divină. Fraţii Smith şi Littlejohn pot transmite motivele credinţei noastre într-un mod clar şi pe înţeles, aşa încât se trezeşte interesul şi minţi sunt instruite şi, dacă ar avea o legătură vie cu Isus, puterea ar însoţi efortul lor. Dumnezeu a încredinţat fratelui Smith comorile adevărului Său, dar el nu are cu ce se mândri pentru aceasta. El trebuie să umble umil cu Dumnezeu, iar Dumnezeu va lucra împreună cu el şi pentru el. El are nevoie să bea din apele vii scoase din adâncime, nu [513] ocazional ci continuu, ca să poată prezenta împlinirea profeţiei cu putere şi fervoare. Lumină crescândă va străluci peste toate marile adevăruri ale profeţiei, şi ele se vor vedea în prospeţime şi strălucire, pentru că razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii le va lumina în întregime.

Credem noi că ne îndreptăm spre criză, şi că trăim în ultimele scene ale istoriei acestui pământ? Ne vom trezi şi vom face lucrarea pe care o cere acest timp, sau vom aştepta până ce vor veni asupra noastră lucrurile pe care vi  le-am prezentat? Dumnezeu va întări pe fratele Smith cu tăria Sa, dacă nu va umbla în sfatul oamenilor, ci în sfatul Sfântului lui Israel. Soţul meu, eu şi fratele Smith am fost uniţi în lucrare timp de mulţi ani. Fratele Smith a fost angajat în lucrare din tinereţea lui, şi aceasta a devenit o parte a fiinţei sale. El cunoaşte munca noastră, şi este familiarizat cu lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o fac şi, ca Ioan, el poate vorbi despre ce a văzut, ce a auzit, şi despre experienţa pe care a avut-o în legătură cu lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat-o să o fac. Şi această mărturie, Satana va lupta din răsputeri să o aducă la tăcere, ca să aibă un acces mai uşor la minţi prin faptul că va face fără efect mărturiile Spiritului lui Dumnezeu.

Fraţilor şi surorilor, Domnul doreşte să ne împărtăşească o lumină mai mare. El doreşte ca noi să avem descoperiri distincte ale slavei Sale, pentru ca lucrătorii şi poporul să devină tari în puterea Lui. Când îngerul era pe cale să-i desfăşoare lui Daniel profeţiile deosebit de interesante, ca să fie înregistrate pentru noi cei care trebuie să mărturisim împlinirea lor, îngerul a spus, „Fii tare, da, fii tare”. Noi trebuie să primim aceeaşi slavă care i-a fost descoperită lui [514] Daniel, pentru că ea este dată pentru poporul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, pentru ca ei să poată da  un sunet clar din trâmbiţă.

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne ajute să lucrăm uniţi şi aşa cum nu am lucrat niciodată până acum. Este nevoie de Calebi credincioşi a căror voce să se audă în note clare şi distincte, afirmând despre moştenirea veşnică, „să ne urcăm şi să o luăm, pentru că se poate”. Avem nevoie acum de curajul servitorilor credincioşi ai lui Dumnezeu din vechime. Nicio notă şovăielnică şi incertă să nu iasă din trâmbiţa străjerilor. Ei trebuie să fie oneşti faţă de lucrarea sacră, solemnă încredinţată lor, şi să conducă turma lui Dumnezeu pe cărări drepte înainte şi în sus, spre victorie. Vezi  R.H. Extra, dec. 24, 1889.

 

G. White Estate Washington, D.C., mai, 1985. Manuscrisul întreg [515]