Manuscrisul 18, 1896 - Primejdia mulţumirii de sine în lucrarea lui Dumnezeu

Manuscrisul 18, 1896 - Primejdia mulţumirii de sine în lucrarea lui Dumnezeu

Manuscrisul 18, 1896

PRIMEJDIA  MULŢUMIRII  DE  SINE  ÎN  LUCRAREA  LUI  DUMNEZEU

 

Dumnezeu Îşi exercită continuu dragostea faţă de fiinţele create după propriul Său chip. El ne-a socotit ca fiind de o astfel de valoare încât a dat pe Fiul Său preaiubit la o moarte ruşinoasă, pentru a ne salva de la ruină. Niciun părinte pământesc nu a manifestat vreodată faţă de copiii lui o asemenea dragoste delicată, dezinteresată, cum a arătat Dumnezeul cel sfânt, faţă de călcătorii legii Lui. El a studiat cu afecţiune fericirea moştenirii Sale şi găseşte plăcere în a vedea manifestarea armoniei şi dragostei în rândul copiilor Săi.

Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, ca membri ai familiei regale, noi trebuie să învăţăm de la El zi de zi, ca să putem face voia Lui şi să reprezentăm caracterul Lui. Dragostea lui Dumnezeu primită în inimă este o putere activă spre bine. Aceasta înviorează facultăţile minţii şi puterile sufletului; măreşte capacitatea de a simţi, de a iubi. Cel care iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, va iubi pe toţi copiii lui Dumnezeu. El se va apropia întotdeauna de ei cu o comportare respectuoasă. Şi indiferent de poziţia care i-a fost încredinţată, propria sa amabilitate va câştiga pentru el încredere şi respect.

Dacă acest spirit ar fi pătruns în instituţiile noastre, conducând toată lumea să manifeste faţă de tovarăşii săi de muncă o iubire fără prefăcătorie, aceste instituţii ar fi fost o reprezentare a cerului pe pământ. Ei [1356] ar fi fost o mărturie continuă înaintea lumii despre ceea ce poate face adevărul sfinţitor, când este practicat de acela care îl primeşte. Fiecare om doreşte ca această dragoste să fie arătată faţă de el, şi Dumnezeu îl invită să descopere acelaşi spirit faţă de ceilalţi.

Domnul niciodată nu va aproba exercitarea autorităţii arbitrare, nici nu va sluji împreună cu cea mai mică urmă de egoism sau lipsă de onestitate faţă de semenii lor. Totuşi, aceste lucruri s-au manifestat în gestionarea afacerilor în legătură cu lucrarea din Battle Creek. Cuvintele nu pot exprima destul de puternic caracterul ofensator al dispoziţiei de a stăpâni sau de a ruina, care de ani de zile a fost descoperit, şi care a fost consolidat prin exerciţiu.

Întrucât starea de lucruri existentă la casa de editură mi-a fost prezentat prin Duhul Sfânt, nu am oprit solia pe care Dumnezeu mi-a dat-o pentru bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere. Din nou şi din nou am fost îndemnată să mustru egoismul, care, după cum ştii, s-a răspândit în multe direcţii ale lucrării. Oameni care cunosc prea puţin despre lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra propriilor lor inimi, s-au înălţat peste măsură în acţiunea lor de a forţa pe ceilalţi să accepte termenii lor şi să intre sub stăpânirea lor. Sunt unii care nu privesc judecata vreunui alt om, ca superioară judecăţii lor, sau măcar egală cu judecata lor. Ei îngustează lucrarea prin nesocotirea sugestiilor făcute de oameni cu experienţă, pentru că aceste idei nu coincid cu propriile lor planuri. În acelaşi timp, ei nu sunt dispuşi ca alţii să-şi exercite judecata lor independentă. Se fac planuri pentru restrângerea libertăţii [1357] lucrătorilor. Prin aceste planuri opresive, oamenii care ar trebui să stea liberi în Dumnezeu, sunt împiedicaţi, prin restricţii, de către cei care sunt doar conlucrători cu ei.

Bărbaţii de la editura din Battle Creek, au acţionat ca şi cum ar avea jurisdicţia asupra intelectului şi conştiinţei altor oameni, şi de parcă i-ar putea manipula pentru a sluji vreunui scop ales de ei. Ei au avut ocazia de a descoperi cât de mult au pe inimă cauza lui Dumnezeu. Dacă aceasta putea fi avansată prin intermediul planurilor lor de a constrânge pe alţii să se sacrifice pentru ea, ei s-ar bucura să vadă prosperitatea acesteia. În timp ce strâng toate beneficiile posibile pentru ei înşişi, atât în ce priveşte drepturile de autor cât şi în alte direcţii, ei au simţit că este prerogativa lor aceea de a doborî pe cei pe care Dumnezeu îi foloseşte să răspândească lumina. Munca acestor persoane, ei o tratează ca şi cum ar fi mai nimic, în timp ce socotesc de mare valoare lucrarea lor, care poartă ştampila agentului omenesc nesfinţit. Ar fi fost mai bine astăzi pentru cauză, dacă aceşti oameni nu şi-ar fi pus mâna niciodată în lucrare. Ei au încercat să-şi impună ideile lor acelora care au cauza mult mai aproape de inimă decât cei care sunt atât de nerăbdători să dicteze.

Cum se poate compara spiritul de înălţare de sine şi de apucare a autorităţii arbitrare, cu spiritul şi exemplul lui Hristos? Poporul nostru, care vorbeşte de libertate religioasă, are de învăţat lecţii despre ce este de fapt libertatea în Hristos. Domnul a înregistrat opresiunea care a fost practicată. El declară oamenilor care lucrează pe căi care nu sunt în conformitate cu principiile biblice, că nu va accepta [1358] mijloacele acumulate în acest fel.

Ochii fratelui Olsen nu au fost întotdeauna limpezi pentru a discerne; el însuşi a fost indus în eroare şi a dat aprobări greşite, susţinând oameni care nu au umblat în lumină. Umblarea lui nu a fost pe placul lui Dumnezeu, întrucât a favorizat mai multe propuneri pe baza cărora s-a acţionat după întâlnirea de la Minneapolis. De la acea reuniune încoace, el nu a transmis întotdeauna o mărturie directă şi neşovăielnică, pentru ceea ce este drept. Din cauza poziţiei sale de compromis, bărbaţii care au încercat să realizeze lucrurile după voinţa lor, au crezut că el susţine planurile lor.

Îmi este arătat acum, că problemele financiare au devenit stânjenitoare. Introducerea planurilor şi metodelor lumeşti de către unii dintre oamenii noştri responsabili, a încurcat picioarele lor în capcanele lui Satana, şi a întins o plasă în care lucrarea Domnului se încâlceşte, şi din care va fi dificil să iasă. Acum, fratele Olsen ezită să ia o poziţie hotărâtă, pentru că se teme de rezultate.

Dacă Domnul nu ar fi trimis cuvânt peste cuvânt, şi învăţătură peste învăţătură, cazul ar fi complet diferit. Dar lumina a fost dată şi, totuşi, mulţi au iubit mai mult întunericul decât lumina. Eu vă spun ceea ce ştiu: Dumnezeu a fost foarte mult dezonorat prin faptul că s-a îngăduit a se aduce bani la editură, din jefuirea lucrătorilor cu creierul de drepturile lor. Fratele Olsen trebuie să aibă ca şi conlucrători, oameni diferiţi care să reprezinte cauza lui Dumnezeu – oameni care sunt înconjuraţi de o atmosferă complet diferită.

Pentru cei aflaţi în inima lucrării, care au tratat [1359] pe semenii lor ca şi cum ar fi avut inima de oţel, mărturisesc că în raportul cărţilor din ceruri, ei sunt înscrişi că nu sunt împlinitori ai cuvintelor lui Hristos. Invenţiile voastre ingenioase şi asociaţiile voastre făcute pentru a vă susţine unul pe altul, nu vă vor face să fiţi mai bine văzuţi înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fii condus să vezi principiile care au stat la baza acţiunilor tale. Egoismul, asuprirea şi jaful trebuie să înceteze, înainte ca Dumnezeu să poată privi cu plăcere spre lucrarea ta.

Şi tu, fratele meu Olsen, nu eşti curat înaintea Dumnezeului tău. În timp ce permiţi să fii influenţat şi modelat aşa cum ai fost, tu spui practic celor pe care Dumnezeu îi mustră: Eşti în regulă. De ani de zile Domnul le-a pus înainte păcatele lor şi cu toate acestea, mustrările şi avertismentele nu sunt băgate în seamă. Ce înseamnă aceasta? Sunt tare mâhnită pentru tine, pentru că tu nu iei în seamă lumina care ţi-a fost dată. Dacă nu faci o schimbare hotărâtă în metodele tale, ca să nu mai permiţi să fii condus de cuvintele sfătuitorilor neînţelepţi, lumina din tine va deveni întuneric, şi nu vei avea o înregistrare curată în cărţile din ceruri. [1360]

 

INSTITUTELE  BIBLICE

 

Nu este înţelept să se ţină atâtea institute biblice în mijlocul poporului nostru. Acest lucru este bun în sine, dar există o lucrare mai urgentă de făcut pentru a fi dusă lumina adevărului în regiunile în care aceasta nu a pătruns. Lucrătorii ţinuţi să lucreze pentru cei care au deja o cunoaştere a adevărului, sunt ţinuţi departe de oamenii care nu-l cunosc. Sufletele aflate în orbire spirituală, prejudiciate de cei care denaturează adevărul, au fost lăsate fără ajutor. Oh, neglijarea va fi o acuzaţie împotriva oamenilor, organizaţiilor şi bisericilor, în ziua când fiecare om va fi judecat după faptele făcute în trup. Atunci se va afla cât de mare a fost măsura responsabilităţii pentru eşecul de a extinde lucrarea în regiunile din depărtare.

Domnul ne-a poruncit să privim la Isus pentru a avea cunoaştere spirituală, ca să nu ascundem lumina sub obroc, ci să o lăsăm să lumineze tuturor celor din casă. Dumnezeu a dat pe Fiul Său ca să fie „Lumina neamurilor, să deschidă ochii orbilor, să scoată din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.” (Citiţi vă rog şi Isaia 43:9-13;. 44:3-8.)

Atunci când sunt ţinute institute şi întâlniri similare, faceţi ca acestea să se ţină în alt loc decât Battle Creek. Fie ca acestea să dea caracter lucrării şi să răspândească cunoaşterea adevărului în localităţile în care [1361] aceasta nu există. Acest lucru poate să nu fie confortabil, dar, întreb eu, a fost confortabil pentru Hristos să părăsească curţile regeşti? A fost confortabil pentru El să părăsească onoarea, slava Lui, şi ce avea sub comanda Sa, să se smerească şi să devină una cu noi? Mântuitorul nostru a venit în această lume, care a fost toată pustiită şi stricată de blestem. El nu S-a dus la lumile necăzute, ci la aceia care au avut cea mai mare nevoie de El. Noi, cei cărora ni s-a încredinţat lucrarea Lui, trebuie să copiem exemplul Său. El ne cheamă să hrănim oile şi mieii înfometaţi. Hristos a pătruns până în străfundul suferinţei omeneşti ca să ne poată salva, dar cum sunt metodele Sale de lucru în comparaţie cu cele ale multora care pretind să creadă în El.

 

CONSTRUCŢII ÎN BATTLE CREEK

 

Mă întrebi dacă este potrivit să se ridice mai multe clădiri pentru lucrarea noastră în Battle Creek. Nu a fost dată lumina cu privire la această chestiune? Fără îndoială că mulţi afirmă, „Va fi mai convenabil să avem mai multe clădiri.” Şi ce dacă e aşa? Să fie utilizaţi banii Domnului pentru a adăuga clădire lângă clădire, când există atât de multe locuri în care nu există niciuna? Ai citit, fratele meu, mărturiile privitoare la acest aspect şi apoi le-ai pus deoparte aşa cum au făcut alţii, fără să le mai priveşti niciodată? În ce stare este Battle Creek, ca tu să cauţi să aduci mai mulţi oameni aici, ca să se strice din cauza influenţelor care există aici? Norul mâniei lui Dumnezeu se adună deja deasupra oraşelor în care a strălucit multă lumină şi [1362] nu a fost apreciată, şi în care, cei care mărturisesc adevărul, au prezentat greşit acest adevăr prin caracterele lor, prin spiritul lor, şi prin atmosfera care înconjoară sufletele lor.

Din ultima scrisoare trimisă la Battle Creek, acum doar câteva săptămâni, îţi citesc mărturia: „Banii cheltuiţi pentru extinderea instituţiilor în Battle Creek ar putea fi mai bine folosiţi pentru plantarea adevărului în locurile în care acesta nu a ajuns încă.” Banii au fost încredinţaţi agenţilor omeneşti pentru a fi investiţi, pentru a fi puşi la schimb şi înmulţiţi prin folosire. Din nou şi din nou, oamenii din poziţiile de încredere au avut pusă înaintea lor necesitatea ca via Domnului să fie lucrată în mod echilibrat. Localităţile aflate în umbra Battle Creek-ului, sunt trecute cu vederea. Câmpul este lumea. Fiecare parte din acesta este a Domnului, şi ar trebui să primească atenţia cuvenită. Nicio localitate nu ar trebui să înghită toate resursele care pot fi obţinute pentru a-şi înmulţi facilităţile, în timp ce părţile mai întinse din câmp sunt lipsite. Această politică nu este inspirată de Dumnezeu. Apelurile pline de har ale milei trebuie să fie adresate tuturor părţilor lumii.

Citeşte cuvântul, citeşte şi gândeşte-te la el; nu fii atât de activ încât să nu te poţi opri pentru a auzi sfatul lui Dumnezeu. Poporul nostru trebuie să aibă mărturiile, dintre care multe au ajuns doar la Battle Creek, unde sunt combătute. Cei pe care i-a avertizat Domnul, simt că avertismentul înseamnă altceva; ei îl explică aşa încât să semnifice exact opusul a ceea ce a spus Domnul.  [1363]

Având exemplul lui Hristos în faţa ta, poţi urmări comoditatea prin ridicarea de mai multe clădiri şi prin centralizarea mai multor interese în Battle Creek? Poporul nostru are de învăţat lecţii profunde, serioase, din experienţa prezentată în cuvintele lui Hristos: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” Tu nu trebuie să alegi calea cea mai confortabilă şi, pentru că practicile egoiste au fost urmate, să urmezi acelaşi curs. Priveşte la Hristos, şi învaţă felul în care S-a comportat cu omenirea. El a iubit pe aproapele Său mai mult decât pe Sine însuşi. S-a tăgăduit pe Sine ca să poată fi un exemplu perfect pentru noi. Cu nădejde neprefăcută în neprihănirea şi eficienţa Mântuitorului nostru, noi trebuie să ţinem seama ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, că nu mai suntem ai noştri. Primindu-L pe Hristos, noi devenim morţi faţă de lume. Înalta noastră chemare – cea mai înaltă pe care vreo fiinţă omenească o poate avea în această viaţă – este aceea că suntem chemaţi să fim copii ai lui Dumnezeu. Întreaga viaţă viitoare trebuie să fie consacrată slujirii lui Dumnezeu. Obligaţii sfinte sunt asupra fiecărui suflet. Toate facultăţile minţii şi trupului sunt proprietatea lui Dumnezeu, şi fiecare oră petrecută în satisfacere egoistă sau în înălţare de sine, va avea consecinţe în roade pe care niciunul nu va vrea să le culeagă. [1364]