Manuscrisul 18, 1896 - Un apel personal

Manuscrisul 18, 1896 - Un apel personal

Manuscrisul 18, 1896
Scris la 30 mai, ’95;
copiat la 6 mai‚ ’96

 

UN  APEL  PERSONAL

 

Dumnezeu vă cheamă pe voi, cei care sunteţi în legătură cu instrumentele Sale, să faceţi lucrarea Sa în conformitate cu planurile Sale, nu cu ale voastre. El vă cheamă la o consacrare totală faţă de El. Dacă ţineţi seama de această chemare, ea va fi o binecuvântare pentru voi în această viaţă, şi moştenirea vieţii veşnice. Vă este acordat acum un timp preţios, deşi scurt, pentru pocăinţă şi îndreptare.

Fraţilor A.R. Henry şi Harmon Lindsay, Dumnezeu este serios cu voi. Datoria voastră este clară şi imperativă. Mintea voastră are nevoie de cultivare, pentru a putea discerne lucrurile cereşti, şi pentru a le alege pe acestea mai presus de cele fireşti şi pământeşti. Nu lăsaţi ca ocazia prezentă să treacă nefolosită. Dacă nu luaţi în seamă avertismentele pe care Dumnezeu în mila Lui vi le trimite, înainte să treacă o prea lungă perioadă de timp, veţi naufragia în credinţă. Aţi semănat seminţele necredinţei în toată experienţa voastră. Atât de mult timp aţi refuzat dovada lucrării Duhului Sfânt, încât este îndoielnic dacă veţi mai recunoaşte vreodată lumina din cer. Aceasta poate să vi se pară chiar întuneric, până la timpul când fiecare genunchi să se plece, şi fiecare limbă să se mărturisească lui Dumnezeu. În loc să socotiţi că este datoria voastră imperativă aceea de a cultiva evlavia personală, cu un zel proporţional cu valoarea credinţei sfinte pe care o mărturisiţi şi a responsabilităţii poziţiei voastre, voi v-aţi îngăduit să plutiţi în derivă, impulsurile voastre să fie stăpânite de închipuiri şi prejudecăţi nesfinte, până când purtarea voastră a ajuns o ofensă adusă lui Dumnezeu. E de mirare că [1365] voi conduceţi mintea altora pe aceeaşi cale? E de mirare că unii, urmându-vă pe voi, se abat de la stânca de temelie a adevărului veşnic, pentru a construi aşa cum construiţi voi, pe nisip. Este un jaf grav faţă de Dumnezeu, faptul că aţi ajuns atât de orbi cum sunteţi astăzi din cauză că aţi refuzat lumina cerească, aţi dispreţuit apelurile pe care Dumnezeu vi le-a trimis, şi aţi făcut tot ce aţi putut pentru a le arăta ca inconsistente şi pentru a le declara neadevărate. Afirmaţiile voastre nu le-au făcut neadevărate, dar prin opoziţia voastră faţă de Dumnezeu, inimile voastre au ajuns tari şi încăpăţânate.

Din nou, apelez la voi: vreţi acum să fiţi plini de râvnă şi să vă pocăiţi? V-aţi arătat zelul prin cuvinte aspre şi măsuri opresive faţă de fraţii voştri. Acum, eu vă îndemn să daţi dovadă de pocăinţă adevărată înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu.

Cei care, în pofida luminii date, s-au înjugat cu voi ca şi cum aţi fi oameni plini de Duhul lui Dumnezeu, şi aţi acţiona dintr-un interes de lepădare de sine faţă de cauza Lui, se fac responsabili pentru influenţa pe care aţi exercitat-o şi o veţi exercita contrar adevărului. Vinovăţia va apăsa asupra celor care au pus responsabilităţi tot mai mari asupra voastră, deşi nu aţi avut nicio legătură vie cu Dumnezeu.

A fost creată o stare de lucruri care, dacă Dumnezeu, în mila Sa, nu intervine, va aduce dezastrul peste cauza Sa. Minţile neexperimentate sunt tulburate de această perspectivă. Din motive pe care le puteţi înţelege, Dumnezeu nu îndeamnă inimile poporului Său ca să umple trezoreria. Când veţi primi ungerea Duhului Sfânt în urma întoarcerii voastre [1366] la Domnul cu toată inima, vă veţi vedea într-o lumină cu totul nouă. Voi, care sunteţi mărginiţi, supuşi greşelii, şi nesfinţiţi, aţi presupus că copiii lui Dumnezeu sunt puşi sub jurisdicţia voastră, ca voi să plănuiţi pentru ei, şi să-i încadraţi în termenii voştri. Politica pe care v-aţi străduit atât de mult să o stabiliţi în legătura voastră cu lucrarea, este o ofensă adusă lui Dumnezeu. El niciodată nu a îndreptăţit prin organizare, disciplină, sau legi, vreun aranjament prin care oameni care au demonstrat că nu sunt sensibili faţă de lucrarea Duhului Sfânt, să-şi folosească puterea pentru a susţine pe alţii să neglijeze la fel lucrarea Duhului. Făcând aşa cum aţi făcut, aranjamentele au reuşit. Aţi făcut să le fie greu celor pe care nu îi plăceţi în mod special, în timp ce alţii care îşi slujesc lor înşişi, au fost favorizaţi şi înălţaţi. Parţialitatea şi ipocrizia au exclus Duhul lui Dumnezeu din multe inimi, şi le-a lăsat lipsite de harul Său, aşa cum dealurile Ghilboa au fost lipsite de rouă şi de ploaie. Să nu mai priviţi ca fiind privilegiul vostru acela de a stăpâni moştenirea lui Dumnezeu.

Domnul însuşi Se va întoarce şi va răsturna, şi va pune lucrurile în ordine. El are responsabilitatea propriei Sale lucrări, iar El nu a încredinţat conducerea poporului Său în mâinile unor oameni nesfinţiţi.

Este greu pentru oameni să-şi înţeleagă slăbiciunea reală, ignoranţa şi ineficienţa. Este greu pentru inima ambiţioasă, să primească ideile şi planurile lui Dumnezeu, cu credinţă şi ascultare necondiţionată. Unii au păreri foarte înalte despre importanţa propriei lor individualităţi, şi prin umblarea lor încăpăţânată, ei spun:  Noi nu vrem voia lui Dumnezeu, ci voia noastră.  [1367]

Este aproape timpul când Dumnezeu, prin providenţa Sa, va face să se vadă ce principii au fost nutrite de către oamenii aflaţi în legătură cu administrarea lucrării Sale. Dacă aceşti oameni nu se convertesc, vor fi despărţiţi de lucrare. Dar, apelurile şi avertismentele date nu au atins mai mult inimile lor decât soliile pe care Hristos le-a adresat fariseilor, şi mă tem foarte mult pentru ei, ca nu cumva să continue să umble pe aceeaşi cale, manifestând acelaşi spirit exigent şi intolerant, ca şi fariseii: Mă tem că judecăţi asemănătoare vor cădea asupra lor deoarece au respins mustrarea Domnului, şi au pus pietrele de poticnire ale nelegiuirii lor, înaintea ochilor lor.

Fraţii mei, în Numele Domnului, vă sfătuiesc să-L căutaţi prin pocăinţă şi mărturisire. Lăsaţi ca păcatele făcute prin omitere şi cele prin comitere, să meargă înainte la judecată, ca iertarea să poată fi scrisă în dreptul numelui vostru, şi să puteţi fi socotiţi vrednici să staţi înaintea Lui, atunci când va veni.[1368]