Manuscrisul 2, 1891 - Lucrarea misionară

Manuscrisul 2, 1891 - Lucrarea misionară

Manuscrisul 2, 1891
Battle Creek, Mich.,
9 ianuarie 1891

LUCRAREA MISIONARĂ

 

Am lucrat două luni şi două treimi din luna a treia în mod continuu şi, cu toate că am început cu multă slăbiciune, fiind suferindă şi slăbită, Domnul a lucrat pentru poporul Lui. Noi am văzut mântuirea lui Dumnezeu. În acest turneu de lucrare, am vorbit de cincizeci şi cinci de ori, şi unele adunări au fost ocazii de muncă foarte serioasă, desfăşurate de la ora două şi jumătate până pe la cinci sau şase, dar întotdeauna au fost însoţite de succes. Într-una dintre ocazii am fost foarte nedumerită, dorind să îmi cunosc şi să îmi înţeleg datoria. Am avut adunat ceva dureros în ureche, care împreună cu răceala severă, au făcut să-mi fie foarte greu. La Salamanca, N.Y., am fost foarte bolnavă de mai multe ori, şi mă gândeam că trebuie să mă întorc acasă. Am mers în camera mea şi m-am plecat în faţa Domnului şi, înainte ca măcar să fi cerut, Domnul a auzit şi S-a descoperit pe Sine; camera a părut să fie plină de lumina şi de prezenţa lui Dumnezeu. Am fost ridicată din toate descurajările mele, şi am fost făcută liberă şi fericită. Nu am putut să dorm, ci am lăudat pe Dumnezeu cu inima şi cu glasul. Binecuvântarea a fost tocmai lucrul de care aveam nevoie; curajul, credinţa şi speranţa puteau fi din nou exercitate în mod viu, şi mi-am continuat calea cu bucurie.

Din nou, la Brooklyn, N.Y., am avut o dorinţă profundă, serioasă ca Domnul să lucreze cu poporul Său. Oh, cum a fost atrasă inima mea să lupte în rugăciune cu Dumnezeu, pentru ca El să-Şi manifeste puterea în [854] ziua de Sabat şi să binecuvânteze mult pe poporul Său. El a făcut toate acestea, şi încă mai mult decât am cerut. Părea că un val uriaş din slava lui Dumnezeu a trecut peste adunare, şi multe, multe suflete au fost umplute de binecuvântare bogată de la Dumnezeu, şi ocazia aceasta a fost pentru ei una pe care nu aveau să o uite niciodată. Ei au mărturisit că puterea lui Dumnezeu i-a înfiorat până în măduva oaselor. Unele persoane erau palide ca nişte morţi, dar înfăţişarea lor strălucea de slava lui Dumnezeu. Biserica aceasta este una de curând formată, şi avea nevoie de încurajare. Oh, binecuvântează suflete pe Domnul, binecuvântează pe Domnul! Pentru marea îndurare şi bunătate a lui Dumnezeu! Un frate aflat într-o poziţie proeminentă în misiunea din Chicago era atât de apăsat de descurajare încât ne temeam cu toţii că se va despărţi de lucrare, dar el a fost prezent la adunare şi a fost foarte mult binecuvântat. El a mărturisit că venise la adunare cu inima grea şi cuprinsă de un nor negru, dar Domnul Isus i-a ieşit în întâmpinare pe când era plecat în rugăciune. Noi îl chemasem să vină în faţă, dar el nu a venit; însă Domnul i-a ieşit în faţă. „Mi se pare că Domnul Isus este chiar aici lângă mine”, a spus. „Cât de frumos, cât de preţios este, am crezut că pot să Îl ating. Ştiu că Isus a stat lângă mine.” După aceea a izbucnit în a-L descrie pe Hristos, aşa cum L-a văzut cu ochiul credinţei. El era un om foarte reţinut, care vorbea puţin, dar acum limba lui a fost dezlegată, limbajul i-a fost elocvent, exprimând atributele lui Hristos aşa cum I se descoperise. El a spus, „mă simt uşor ca o pană, sunt fericit în Dumnezeu, şi vreau să mă întorc la Chicago să le spun ce a făcut Domnul pentru mine.” Au mărturisit şi alţii despre puterea Duhului Sfânt care a venit peste ei. [855]

De atunci sănătatea mea s-a îmbunătăţit considerabil. Am vorbit în Washington D.C., de opt ori, începând cu Sabatul şi încheind în celălalt Sabat. Duminică am plecat la Baltimore şi am vorbit cu uşurinţă într-o sală mică plină de oameni. Apoi am avut un atac sever la cap şi am fost obligată să mă grăbesc spre casă. Imediat ce am ajuns acasă durerea m-a lăsat, şi mi-am dat seama că era nevoie de mine aici. Am vorbit aici vineri şi în Sabat, cu mare uşurinţă. Domnul lucrase aici cu un Sabat înainte, şi lucrarea avea nevoie aici de mărturia mea. Fratele Smith a căzut pe Stâncă şi este zdrobit. Domnul să fie lăudat pentru aceasta! El a făcut recunoaşteri umile, şi Domnul Se va arăta cu siguranţă fratelui Smith. Oh, mă bucur aşa de mult pentru că puterea Satanei a fost zdrobită aici la Battle Creek! Vă spun că aici a existat o împotrivire faţă de mărturia mea. Prin anumiţi bărbaţi cu influenţă, cum este fratele Smith, s-a lucrat împotriva soliilor pe care mi le-a dat Dumnezeu pentru poporul Său. Domnul lucrează, şi mă rog să nu înceteze până când lucrarea nu va fi desăvârşită în neprihănire. Vă spun că Domnul nu doarme; El cunoaşte conflictele poporului Său. El vede mulţimile luptând împotriva puterilor îngerilor răi asociaţi cu oameni răi. Adevărul pentru timpul de faţă este investit cu o putere care se va face simţită asupra minţilor omeneşti, căci Spiritul îl însoţeşte şi îl face să aibă efect.

Dumnezeu are o lucrare pentru fiecare, şi o lucrare pentru toţi. Vasele harului Său, mişcate de spiritul adevărului, îşi vor pune în lucrare influenţele omeneşti sfinţite. Crucea lui Hristos trebuie să ocupe locul central, Hristos trebuie să fie înălţat cum nu a mai fost înălţat [856] niciodată, şi atenţia oamenilor să fie pironită asupra Răscumpărătorului lumii. Noi cunoaştem puţin din slava care însoţeşte adevărul. Oh, noi avem atât de puţină credinţă! Isus a venit ca să fie centrul lumii recuperate! Hristos spune: „voi implanta Spiritul Sfânt în orice inimă care Mi se va deschide; voi fi o putere vie, continuă, în orice element cu influenţă, şi voi angaja orice agenţie sfântă din univers. Toate influenţele rele s-au aliat ca să distrugă şi să corupă. Toţi cei care cred în Mine, să se strângă sub steagul Meu pentru a li se împotrivi; Eu voi conduce bătălia; Eu voi da eficienţă tuturor.”

Noi trebuie să avem spiritul misionar într-o măsură mai mare. În lecţiile pe care le-a dat ucenicilor Săi, Hristos i-a învăţat în permanenţă că ei trebuie să unească agenţia umană cu lucrătorul divin. Ei trebuie să fie activi în facerea binelui; ei trebuie să fie lumina lumii, să prindă strălucirea luminoasă de la tronul Său, şi să o transmită lumii pe care Satana a înfăşurat-o cu umbra lui infernală, ca şi cu un giulgiu funerar. Razele de lumină nu trebuie să strălucească doar în cercul familiei, ci şi în biserică, în raze puternice şi clare; şi iarăşi, nu doar în biserică, ci în lumea întreagă. Observaţi cât de mult este cuprins în rugăciunea lui Hristos din capitolul 17 din Ioan, rugăciune în care Hristos Se identifică tot timpul şi Se uneşte cu poporul Său care crede, în timp ce poporul Său este legat cu Sine pentru lucrarea de salvare a unei lumi pierdute. În lucrarea Lui de slujire, El le arată confederaţia răului înrolată împotriva lor, şi le descoperă că ei sunt în război cu domniile, cu stăpânirile, cu puterile răutăţii din locurile înalte. [857]

Dar îngeri se unesc pentru a forma această armată; ei se află printre rândurile lor. Căpetenia oştirii Domnului înaintează pentru lucrare împreună cu oastea Lui de îngeri cereşti. Isus era doar la un pas de desăvârşirea marii jertfe pentru lume. „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” El a repetat această poruncă tot mereu în diferite forme, pentru ca după moartea şi înălţarea Lui la cer, ei să poată înţelege semnificaţia cuvintelor Sale. După ce a înviat „le-a deschis înţelegerea, ca să poată înţelege Scripturile, şi le-a spus: aşa este scris, şi aşa trebuia să sufere Hristosul şi să învie a treia zi”, pentru ca îndepărtarea păcatelor să fie predicată în Numele Lui printre toate neamurile, începând din Ierusalim. „Veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” El ştia că aveau să fie asaltaţi de încercări deosebite, şi le-a declarat „Toată puterea Mi-a fost dată.” I-a asigurat de faptul că ei vor merge sub scutul Celui Atotputernic. „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” „Duceţi-vă”, a fost ultimul cuvânt adresat ucenicilor Săi, şi aceasta a fost ultima indicaţie a voii Lui rostită pe când era pe pământ. Prima Lui acţiune în cer corespunde cu voia Lui care a fost exprimată pe pământ. Duhul Lui cel Sfânt le-a fost trimis într-o măsură îmbelşugată. Înzestrarea cerească a fost acordată. Ştim că apostolii şi-au început lucrarea în Ierusalim; trei mii au fost convertiţi într-o zi. Fie ca Domnul să trezească pe poporul Său la acţiune, este [858] rugăciunea mea. Este nevoie ca fiecare membru al bisericii să se trezească pentru a lucra pentru Isus. Chemările vin din toate părţile „Treci la noi şi ajută-ne.” „Şi Duhul şi Mireasa zic „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Aici este descrisă lucrarea noastră, ca să se poată înţelege cum se răspândeşte adevărul. Isus a deschis izvorul vieţii în mijlocul lumii, şi fiecare suflet care Îl cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul, va fi împreună lucrător cu Dumnezeu şi va repeta cuvintele cu plinătate şi cu putere, „Vino!” Toţi trebuie să îşi înceteze tulburările pe care le au unii cu alţii, toţi trebuie să îşi unească influenţa sfinţită, vie, şi într-un singur glas să spună „Vino, trimite cuvântul mai departe.” Să intre toţi în rânduri, un lanţ format din glasuri vii unite într-un efort hotărât de a răsuna în jurul globului, şi întreaga biserică să se trezească din moarte ca dintr-un somn, şi să spună, „Vino!”, şi să dovedească în caracter invitaţia pe care o face, „Vino!”.

Niciun bărbat sau femeie nu are scuză dacă stă liniştit şi nepăsător faţă de această lucrare mare şi solemnă. Noi nu putem copia exemplul lumii niciun pic, în nimic. Nu trebuie să se cheltuiască inutil capitalul încredinţat de Dumnezeu. Trebuie să ne oprim de la satisfacerea nevoilor noastre închipuite. Viaţa este valoroasă, prea plină de responsabilitate solemnă, sacră, pentru a fi folosită în satisfacerea eu-lui. Bărbaţi şi femei, să se consacre lucrării. Ei trebuie să fie loiali lui Isus Hristos şi să îşi descopere iubirea faţă de oameni prin faptul că lasă lumina lor să lumineze în raze clare şi strălucitoare către lume.  Fiecare trebuie să se ridice acum mai sus de orice fel de îngăduire de sine, de egoism, şi [859] să dea vieţile lor lui Dumnezeu, să rămână în Hristos. Oricine Îl cunoaşte pe Hristos în experienţa lui, va copia exemplul Lui. Aceştia se vor strădui să se ridice mai sus şi tot mai sus, fără să caute prietenia lumii, ci având ambiţia înaltă şi sfântă de a copia exemplul lui Hristos, în desăvârşirea caracterului creştin, şi de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei nu trebuie să laude oamenii, sau să caute lauda care vine de la oameni, căci toată lauda şi toată slava aparţine lui Dumnezeu. [860]