Manuscrisul 26, 1888 – Remarci după citirea unui articol

Manuscrisul 26, 1888 – Remarci după citirea unui articol

Manuscrisul 26, 1888

REMARCI FĂCUTE DUPĂ CITIREA UNUI ARTICOL

cca. octombrie 1888

Fraților, am simțit una dintre cele mai solemne poveri pe care le-am simțit de când m-am întors din Europa. Am simțit peste mine una dintre cele mai solemne poveri. Nu am fost în stare să mă odihnesc în timpul nopții; încerc să lucrez când pentru unul, când pentru altul și fac tot ce pot pentru sufletele celorlalți. Vă spun, așa cum le-am spus prietenilor mei din Oakland, că mă simt teribil de înfricoșată să vin la conferința noastră.

Domnul mi-a descoperit poziția pe care ar trebui să o ia poporul nostru în ce privește speculațiile cu terenuri și altele, însă ei nu iau seama. Așa a fost cu instituțiile noastre: dificultățile au fost mari, din cauză că frații noștri și-au retras banii din aceste locuri folositoare și i-au investit în terenuri și în mine. Au fost persoane care s-au îngrămădit să se angajeze în afacerile acelea lumești. Diavolul are acolo o cursă întinsă pentru picioarele lor.

În vara aceasta am lucrat acolo într-o oarecare măsură. Am încercat să lucrez în Fresno, dar nu am putut sta acolo din cauza malariei, așa că am plecat la Borrough Valley și de acolo am încercat să-i ajut pe frații din Fresno. În repetate rânduri mergeam la Fresno, însă nu puteam călători în timpul zilei din cauza căldurii și prafului, de aceea trebuia să călătorim la lumina lunii. Noapte după noapte traversam deșerturile acelea nisipoase la lumina lunii, ajungeam acolo dimineața devreme și nu găseam niciun loc unde să stăm. [Orașul era] plin de oameni veniți să se îmbogățească. Și hotelurile erau pline. Dumnezeu nu este deloc în aceasta, ci este una dintre cursele lui Satana. [154]

O altă cursă este aceea de a sfărâma unitatea care există în poporul nostru. Există unii care mărturisesc că sunt de partea noastră; lucrăm împreună și totul pare a fi armonios. Dar vă spun că tu, cel care mărturisești că stai alături de mine, tu intri în cursa diavolului cu investițiile tale; eu îți transmit mărturia, însă tu mergi mai departe ca și cum mărturia nu ar avea niciun îndemn pentru tine. Tu crezi mărturia. Crezi, dar când ți se adresează ție, te duci la o altă persoană care nu a fost vizată, îți deschizi sufletul față de ea și îi spui: „Ai grijă la persoana aceea. Ea face așa cum a făcut Canright.” Nu este nicio mângâiere în aceasta, nicio consolare.

Există aici unii care vor face exact același lucru. Dacă intervine ceva ce nu se potrivește cu ideile lor, ei se duc la altcineva care nu știe nimic din toată afacerea și își varsă tot necazul, zicând: „Așa și așa s-a spus.” Lucrurile acestea nu trebuie repetate și este ciudat motivul pentru care ei le povestesc. Ei încearcă să exagereze diferențele și să ascundă, pe cât posibil, punctele în care ambele părți sunt de acord. Nu-mi pasă dacă sunteți predicatori de ani de zile, nu-mi pasă cine face așa – aceasta este lucrarea diavolului. Dacă găsiți oameni care acoperă aceste adevăruri, este de datoria voastră să mergeți la acea persoană și să încercați să îi îndreptați atenția asupra lui Dumnezeu.

Nu puteți fi raționali? Nu puteți fi bărbați ai lui Dumnezeu? Avem nevoie de cunoștință, avem nevoie ca orice suflet să fie în unitate și avem nevoie ca fiecare putere a ființei noastre să fie adusă pe altarul lui Dumnezeu. Nu povestiți nimic din auzite. Dacă aș fi luat de bun tot ce am auzit, aș fi crezut că fratele Lane a renunțat la adevăr. Dar eu știu mai bine; aș fi vrut ca [în jur de opt cuvinte lipsesc] și să știm cum a continuat. [155]

O altă scrisoare vine de la Battle Creek, afirmând că s-a întâmplat cutare și cutare lucru, că cutare și cutare nu au făcut bine. Nu am văzut ca vreuna dintre părți să fi vorbit cu ei. Nu, ei nu au discutat cu niciuna dintre părți, dar puteau conversa cu mine tocmai peste Munții Stâncoși, ceea ce le ia cam opt zile. Aș vrea să știu de ce nu putem fi creștini, dacă avem Biblia și mărturia pe care ne-a dat-o Dumnezeu; de ce nu putem acționa pe baza lor? A face așa este dăunător pentru viața și însuși sufletul lor. Tocmai când trebuia să scriu scrisori către Europa și către persoane din diferite locuri, am fost atât de apăsată și împovărată, încât nu puteam să scriu niciun cuvânt, nici măcar prietenilor mei. Îmi foloseam toată tăria și nu puteam scrie; puteam doar să mă gândesc la ei și să mă rog pentru ei, iar ei nu primeau nici măcar un rând.

Fratele Geymet, fratele din Italia, și fratele Conradi ar fi trebuit să primească scrisori din partea mea, însă nu le-am scris. M-am gândit că le voi scrie cu siguranță, însă nu am avut timpul necesar; tot timpul mi-a fost ocupat cu problemele de dincoace de Atlantic. Nu am avut deloc timp pentru lucrarea misionară. Am făcut așa cum vrea Dumnezeu să facem? Nu trebuie să ne uităm și la foloasele altora și să trăim adevărul? Dacă vedeți pe cineva făcând rău, în loc să mergeți la alții și în felul acesta să întăriți acea persoană pe calea cea rea, de ce nu mergeți direct la ea, cu blândețea lui Hristos, și nu-i spuneți ce înseamnă să fii creștin? Noi trebuie să lucrăm ca unii care vom avea de dat socoteală.

Eu nu măsor pe nimeni după lucrarea pe care o face la amvon, ci după lucrarea lui acasă, printre frații săi, în viața de zi cu zi, ca să poată înfățișa pe orice om desăvârșit în Isus Hristos. Să ne ajute Dumnezeu, fraților și surorilor, să-L căutăm în timpul acestei adunări. Este cerul închis, așa încât să nu avem acces la Dumnezeu, așa încât puterea și harul Său să nu poată fi revărsate peste noi? El vrea să fim umpluți cu toată plinătatea iubirii Lui. Fiecare față de aici ar trebui să strălucească [156] de slava lui Dumnezeu. Ar trebui ca razele divine de lumină să se reflecte pe fața fiecărei persoane prezente aici. Ar trebui să se vorbească despre cer și despre lucrurile cerești, despre răscumpărarea prin Hristos.

Credem că suntem pe cale de a părăsi scenele acestea pământești, pline de păcat și tristețe? Dacă credeți, atunci de ce nu arătați lumii aceasta? De ce nu arătați lumii că puterea adevărului este cu voi, de ce nu sunteți ca o lumină strălucitoare pentru lume? Vreau să știu dacă cei care se vor ridica la judecată nu vă vor condamna pe voi, care mărturisiți adevărul, din cauză că nu reprezentați adevărul așa cum este în Isus, netezind astfel drumul către cer!

M-am trezit noapte după noapte cu sentimentul agoniei pentru poporul lui Dumnezeu, atât de puternic încât curgea transpirația pe mine. Mi-au fost prezentate lucruri îngrozitor de impresionante. Eram într-o adunare, când un bărbat cu statură nobilă și maiestuoasă a intrat și și-a ocupat locul pe o platformă. A început să desfășoare ceva ce părea ca niște pagini lungi prinse laolaltă. În timp ce întorcea paginile, mâna lui mergea în josul paginii, iar ochii lui scrutau adunarea. În timp ce întorcea paginile de la dreapta spre stânga, am putut să văd ce era pe ele. Am văzut diferite nume, caractere și păcate scrise acolo. Erau păcate de tot felul – egoism, invidie, mândrie, gelozie, bănuială rea, ipocrizie și ușurătate, ură și crimă înfăptuită în inimă din cauza invidiei și geloziei. Păcatele acestea erau prezente printre pastori și în popor. A fost întoarsă pagină după pagină.

Ce este aceasta? O voce a spus că a sosit timpul în care lucrarea cerului se concentrează numai spre locuitorii acestei lumi. A sosit timpul ca templul și închinătorii lui să fie măsurați. Este [157] vorba de închinătorii care sunt consacrați. Apoi erau scrise alte nume care urmau să fie șterse din cartea vieții. Aceștia avuseseră lumină și cunoștință, învățătură peste învățătură și apel după apel, dar nu avuseseră niciodată în inimă harul transformator al lui Hristos. Ei nu avuseseră niciodată o legătură vie cu Isus Hristos, de aceea lumina care a ajuns la ei prin cuvântul Său nu a fost adusă în viețile și în caracterul lor.

Am văzut aceste lucruri, după care m-am trezit și mi-am dat seama că eram în pat, ridicată, cu picături mari de transpirație pe frunte. M-am simțit paralizată. După aceasta s-au întâmplat anumite lucruri care mi-au produs o mare întristare și atunci am căzut sub povară. Nu îmi pasă de mine; sunt gata să-mi dau viața acum ca și oricând în viitor, însă cred că Dumnezeu mă va cruța atât timp cât are pentru mine o lucrare de făcut. Ce este cel mai rău – cel mai dureros – este lipsa iubirii și a compasiunii față de alții. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu mi l-a prezentat într-o lumină clară și am dorit să vă spun că dacă a fost vreodată nevoie să ne umilim personal înaintea lui Dumnezeu, acum este momentul.

Nu mai am acum atât de multă tărie cum am avut cândva. Dumnezeu ajută, trăiește și domnește, iar voi Îl puteți căuta în mod personal. Care sunt sufletele de aici care vor avea păcatele neiertate și numele șterse din cartea vieții? Noi nu știm ce facem. Dacă avem mâini necurate nu putem intra în cer. Putem fi pregătiți pentru a sta în prezența îngerilor, dacă avem mâinile necurate? Putem veni astfel în prezența unui Dumnezeu sfânt? Înțelegem aceasta? Înțelegem că trebuie să ne formăm zilnic caractere, că Dumnezeu privește dezvoltarea caracterului și cântărește valoarea morală, că viețile noastre sunt înregistrate în cărțile cerului așa cum chipul este imprimat pe pânza unui artist? Nu îmi dau seama cum puteți fi atât de leneși și nepăsători, atât de ușuratici și mulțumiți. [158]

Am mers la o întâlnire în Oakland și le-am spus că nu pot sta decât puțin, așa că trebuie să le spun ce am de spus, după care voi pleca acasă. Acolo era un frate care voia să mărturisească fraților săi că fusese implicat în afaceri lumești, dar că acum își vedea greșeala. Povara a căzut peste mine și am rămas până la ora trei dimineața; am agonizat cu Dumnezeu în rugăciune până când am obținut biruința.

Noi nu știm nici pe jumătate [cum] să ne rugăm. Nu știm cum să obținem biruința. Dacă am vrea să venim la El și am ști cum să ne rugăm, inimile noastre ar fi topite și am vedea binecuvântarea lui Dumnezeu, iar inimile ar fi înmuiate de iubirea lui Hristos. Dacă dragostea lui Hristos este în inimă, atunci puteți face orice. Este lucrarea bine chibzuită a lui Satana de a ține iubirea lui Hristos în afara inimilor noastre. Necazul este că există prea multă formă și ceremonie. Avem nevoie de iubirea lui Hristos, să Îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem și pe aproapele ca pe noi înșine. Când o vom avea, totul se va prăbuși, așa cum s-au prăbușit zidurile Ierihonului înaintea copiilor lui Israel. Dar printre noi este atât de mult egoism și dorință de supremație! Este foarte dureros. Putem vedea aceasta peste tot.

Vreau să spun fraților mei: „Ne vom umili inimile înainte lui Dumnezeu și vom fi convertiți? Ne vom dezbrăca de toată mulțumirea de sine, de înălțarea eului și vom cădea la piciorul crucii?” Cu cât ne așezăm mai jos la piciorul crucii, cu atât Îl vom vedea mai clar pe Hristos. Căci de îndată ce începem să ne înălțăm pe noi înșine și să credem că suntem ceva, imaginea lui Hristos se întunecă tot mai mult, iar Satana trece între noi și El, ca să nu-L mai putem vedea deloc. Avem nevoie să venim și să rămânem în lumina crucii. [159]

Nu există nicio putere care să ne ia în stăpânire simțurile și să ne arate că suntem în pragul veșniciei? Nu ne putem orienta mințile spre cealaltă parte? Ce se poate face pentru a trezi poporul nostru? Oh, cât de mult vorbim despre întristările acestea minore. Ascultați ce spune Pavel despre ele: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd” (2 Corinteni 4:17-18). Credeți că a fi bătut cu nuiele, a fi o noapte și o zi în temniță, a suferi de foame, frig, goliciune și toate celelalte – cele mai rele venind din partea fraților falși – sunt întristări ușoare? Dar el le numește „întristările noastre ușoare”.

Fraților, sunt profund dezgustată și revoltată pentru Mântuitorul meu, din cauză că cei care mărturisesc a fi creștini sunt doar niște bebeluși. Ei se indignează dacă cineva face ceva ce nu este pe placul lor. Iar dacă cineva le barează drumul, ei se descurajează și vor să renunțe. Ei bine, să renunțe, dacă nu pot face ce este drept. Ei trebuie să fie ciopliți și șlefuiți pentru clădirea cerească. Prea mult eu este prezent. Trebuie ca eul să moară și să fim ascunși în Hristos Isus, atunci nu vom mai vorbi despre descurajare, greutăți și despre toate aceste lucruri minore, ci vom vorbi despre marele plan de mântuire și despre puterea inegalabilă a lui Isus Hristos, care a venit în lumea noastră, a luat asupra Lui natura umană pentru ca noi, prin El, să fim înălțați și să avem un loc la dreapta Sa. Ce poate fi mai plăcut de atât?

Dacă aceasta nu este destul, ce ar fi putut face cerul mai mult pentru omenirea căzută decât ce s-a făcut? „Ce aș fi putut face mai mult pentru oile Mele decât ceea ce am făcut?”, spune Hristos. Ce altceva mai mult? Ne va lăsa să plecăm de la El? Ne va lăsa, dacă nu vă schimbați atitudinea în fața lui Dumnezeu, căci El a făcut tot ce putea face pentru a ne salva. Responsabilitatea [160] noastră înaintea lui Dumnezeu este în conformitate cu lumina pe care am primit-o. Umblați în lumină, după cum El este în lumină. În El nu este întuneric.

Să zicem că umblați în lumină – ce se va întâmpla atunci? Mărturia voastră va fi lumină. Veți vorbi despre lumină și veți da la o parte toată bănuiala rea și vorbirea de rău. Voi veți vorbi, iar noi nu ne vom gândi la noi înșine sau la ce fac ceilalți, ci la ce fac Dumnezeu și Isus. Ce fac Ei? Curăță sanctuarul. Noi ar trebui să ne alăturăm Lui în această lucrare, curățind sanctuarul sufletului nostru de toată nedreptatea, pentru ca numele noastre să fie scrise în cartea vieții Mielului, pentru ca păcatele noastre să fie șterse când vor veni vremurile de înviorare de la Domnul. Aceasta este cea mai solemnă lucrare care a fost încredințată vreodată muritorilor.

Nu aveți timp pentru înălțarea eului, ci doar pentru a-L înălța pe Isus. Ah, înălțați-L! Cum putem face aceasta? Cum putem căuta tot timpul să ne salvăm noi înșine și să ne înălțăm pe noi înșine? Fie ca Dumnezeul cerului să lase puterea Lui să vină peste inimile noastre, ca să putem avea caractere drepte și inimi curate și să știm cum să lucrăm pentru cei bolnavi și aflați în suferință. Păstorul turmei spune: [citatul lipsește].

La cine se referă? La predicatori? Nu. La oricine poartă Numele lui Hristos, la oricine a gustat și a văzut ce bun este Domnul.

Mergeți și lucrați pentru cei din jurul vostru cu un spirit zdrobit, cu inimile topite de dragostea lui Hristos. Hristos poate lucra cu voi, dar El nu va lucra niciodată fără cooperarea omului. Așezați-vă în poziția corectă, iar Dumnezeu vă va îmbrăca cu puterea Lui, va uni divinitatea Sa cu eforturile noastre omenești, și în felul acesta vom putea să ducem la capăt mântuirea noastră cu frică și cutremur. Aceasta este o putere căreia Satana nu i se poate împotrivi și pe care nu o poate birui. Când vă prindeți cum trebuie de cer, Satana nu vă poate ispiti. [161] Dorim să fiți reconvertiți și să aveți harul lui Hristos în inimă.

Este timpul să ne trezim din somn, să-L căutăm pe Domnul din toată inima și știu că Se va lăsa găsit de noi. Știu că tot cerul este la dispoziția noastră. De îndată ce Îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima și pe aproapele ca pe noi înșine, Dumnezeu va lucra prin noi. Cum vom sta în picioare în timpul ploii târzii? Cine se așteaptă să aibă parte de prima înviere? Voi, cei care ați nutrit păcatul și nelegiuirea în inimă? În ziua aceea, voi veți cădea.

Există o categorie a celor care vor fi biruitori. Cei care nutresc păcatul și nelegiuirea în inimă sunt printre ei? Nu. Aceștia nu vor sta în picioare în ziua aceea. Există multe ispite care vin de la Satana, iar dacă nu vom fi înșelați va fi datorită faptului că avem o cunoștință a adevărului. Dacă ei nu cad pradă miracolelor lui Satana, dacă nu sunt amăgiți prin minunile făcute de el, ei vor cădea sub mânia lui Dumnezeu. Nu vă descurajați și nu vă gândiți că Dumnezeu nu vă va ierta, deoarece El a spus că dacă vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada. Dumnezeul cerului vă oferă orice îndemn ca să veniți și să vă supuneți procesului de purificare. Oare nu vom veni?

Iubirea lui Hristos în inimă va face mai mult pentru convertirea păcătoșilor decât toate predicile pe care le puteți rosti. Nevoia noastră este să obținem iubirea lui Hristos, ca să putem studia Biblia și să știm ce spun Scripturile. Cuvântul va fi descoperit de-a lungul anilor nesfârșiți ai veșniciei. Fraților, am putea să îndepărtăm gunoiul dinaintea ușilor inimii noastre chiar acum și să ne pregătim pentru judecată, căci nu mai avem timp de risipit. [162]