Manuscrisul 26, 1888 - Remarci după citirea unui articol

Manuscrisul 26, 1888 - Remarci după citirea unui articol

Manuscrisul 26, 1888

 

REMARCILE DUPĂ CITIREA UNUI ARTICOL

c. octombrie 1888

 

Fraţilor, simt una dintre cele mai solemne poveri pe care le-am simţit de când m-am întors din Europa. Simt peste mine una dintre cele mai solemne poveri. Nu sunt capabilă să mă odihnesc în timpul nopţii; încerc să lucrez când pentru unul când pentru altul, şi fac tot ce pot face pentru sufletele celorlalţi. Vă spun, aşa cum le-am spus prietenilor mei din Oakland, mă simt teribil de înfricoşată luând parte la conferinţa voastră.

Domnul mi-a descoperit poziţia pe care ar trebui să o ia poporul nostru în ce priveşte speculaţiile cu terenuri şi cu altele, însă ei nu iau seama. La fel a fost cu instituţiile noastre; ispitele au fost puternice, căci fraţii noştri şi-au retras banii din aceste locuri folositoare şi i-au investit în terenuri şi în mine; o mulţime de indivizi s-au îngrămădit acolo ca să se angajeze în prospectele acelea lumeşti. Diavolul are o capcană pentru picioarele lor.

Am lucrat acolo întru-câtva în vara aceasta. Am încercat să lucrez în Fresno, dar nu am putut sta acolo din cauza malariei, aşa că am plecat la Borrough Valley şi am încercat să-i ajut de acolo pe fraţii din Fresno. Din când în când aveam de mers la Fresno, însă nu puteam călători în timpul zilei din cauza căldurii şi a prafului, de aceea călătoream la lumina lunii. Noapte după noapte traversam deşerturile acelea nisipoase, la lumina lunii, ajungeam acolo dimineaţa devreme, şi nu găseam loc unde să stăm. (Oraşul era) plin de oameni veniţi să se îmbogăţească. Şi hotelurile erau pline. Dumnezeu nu este deloc în aceasta, ci este una dintre cursele Satanei. [154]

O altă cursă este aceea de a sfărâma unitatea ce există în poporul nostru. Există unii ce mărturisesc că sunt de partea noastră. Lucrăm împreună şi totul pare a fi armonios. Dar, am spus, deşi mărturisiţi că sunteţi de partea mea şi intraţi în cursa diavolului cu investiţiile voastre iar eu vă transmit mărturia, voi mergeţi mai departe ca şi cum mărturia nu ar avea nici o aplicaţie. Voi credeţi mărturia. Crezi, dar când ţi se adresează ţie, te duci la altcineva şi, foarte afectat îţi deschizi sufletul faţă de el şi îi spui: „ai grijă cu persoana aceea”. Atunci faci aşa cum a făcut Canright. Nu este nici o mângâiere în aceasta, nici o consolare.

Există aici unii care vor face acelaşi lucru. Dacă intervine ceva ce nu se potriveşte cu ideile lor, se duc la altcineva ce nu ştie nimic din toată treaba, şi îşi varsă tot of-ul, zicând: „aşa s-a spus, şi aşa.” Lucrurile acestea nu suportă să fie repetate, şi este straniu faptul că ei le povestesc. Ei încercă să exagereze diferenţele şi să ascundă pe cât posibil punctele de asemănare. Indiferent dacă cineva este predicator de ani de zile, indiferent cine o face, este lucrarea diavolului. Dacă găsiţi oameni ce acoperă aceste adevăruri, este de datoria voastră să vă duceţi la ei şi să încercaţi să le fixaţi mintea asupra lui Dumnezeu.

Nu puteţi fi sensibili? Nu puteţi fi bărbaţi ai lui Dumnezeu? Avem nevoie de cunoştinţă, avem nevoie ca orice suflet să facă parte din unitate, şi avem nevoie ca fiecare putere a fiinţei noastre să fie adusă pe altarul lui Dumnezeu. Nu povestiţi nimic din auzite. Dacă aş fi luat de bun tot ceea ce am auzit, aş fi spus că fratele Lane a renunţat la adevăr. Dar eu ştiu mai bine; aş fi vrut ca (în jur de opt cuvinte lipsesc) şi să ştim cum a continuat. [155]

O altă scrisoare vine de la Battle Creek, afirmând că s-a întâmplat cutare şi cutare lucru, şi cutare şi cutare nu a făcut bine. Nu am văzut partidele discutând între ele. Ei nu pot discuta unul cu altul, dar pot conversa cu mine tocmai peste Munţii Stâncoşi, ceea ce le ia cam opt zile. Aş vrea să ştiu de ce nu putem fi creştini, dacă avem Biblia şi mărturia pe care ne-a dat-o Dumnezeu; de ce nu putem acţiona pe baza lor? Este foarte descurajator pentru viaţă şi pentru suflet; tocmai când trebuia să scriu scrisori către Europa şi către persoane din diferite locuri, eram atât de oprimată şi împovărată, încât nu puteam să scriu nici un cuvânt, nici măcar prietenilor mei. Îmi foloseam toată tăria şi nu puteam scrie; puteam doar să mă gândesc la ei şi să mă rog pentru ei, iar ei nu primeau nici măcar o propoziţie.

Fratele Geymet, fratele din Italia, şi fratele Conradi ar fi trebuit să primească scrisori din partea mea, însă nu le-am scris. M-am gândit că le voi scrie cu siguranţă, însă nu am avut timpul necesar; tot timpul mi-a fost ocupat cu problemele de dincoace de Atlantic. Nici un timp pentru lucrare misionară. Am făcut aşa cum vrea Dumnezeu să facem? Nu trebuie să veghem asupra intereselor celorlalţi, şi să trăim adevărul? Dacă vedeţi pe cineva făcând rău, în loc să mergeţi la alţii, şi în felul acesta să întăriţi acea persoană pe calea cea rea, de ce nu mergeţi direct la ea, cu blândeţea lui Hristos, şi să îi spuneţi ce înseamnă să fi creştin? Noi trebuie să lucrăm ca unii ce avem de dat socoteală.

Eu nu măsor pe nimeni după lucrarea ce o face la amvon, ci după lucrarea lui acasă, printre prietenii săi, în viaţa de zi cu zi, ca să poată prezenta pe orice om desăvârşit în Isus Hristos. Să ne ajute Dumnezeu, fraţilor şi surorilor, să-L căutăm în timpul acestei adunări. Este cerul închis, aşa încât să nu avem acces la Dumnezeu, aşa încât puterea şi harul Său să nu poată fi revărsate peste noi? El vrea să fim umpluţi cu toată plinătatea iubirii Lui. Fiecare faţă de aici ar trebui să strălucească [156] de slava lui Dumnezeu. Ar trebui să reflecte razele divine de lumină din înfăţişarea fiecărei persoane prezente aici. Ar trebui să se vorbească despre cer şi despre lucrurile cereşti, şi despre răscumpărarea prin Hristos.

Este posibil să credem că suntem pe cale de a părăsi scenele acestea pământeşti, pline de păcat şi tristeţe? Atunci de ce nu arătaţi lumii aceasta? De ce nu arătaţi lumii că puterea adevărului este cu voi, şi să fiţi apoi ca o lumină strălucitoare pentru lume? Vreau să ştiu dacă nu se vor ridica ei la judecată ca să vă condamne pe voi, cei ce spuneţi că credeţi adevărul, din cauză că voi nu reprezentaţi adevărul aşa cum este în Isus, netezind astfel drumul către cer!

M-am trezit noapte după noapte cu sentimentul agoniei pentru poporul lui Dumnezeu, atât de puternic încât curgea transpiraţia pe mine. Mi-au fost prezentate lucruri îngrozitor de impresionante. Eram într-o adunare de oameni, când un bărbat cu statură nobilă şi maiestuoasă a intrat şi şi-a ocupat locul pe o platformă. A început să desfăşoare ceva ce părea ca nişte pagini lungi prinse laolaltă. În timp ce întorcea paginile, mâna lui mergea în josul paginii, iar ochii i se roteau peste adunare. Cum el întorcea paginile de la dreapta spre stânga, am putut să văd ce era pe ele. Am văzut diferite nume, caractere şi păcate scrise acolo. Erau scrise păcate de tot felul – egoism, invidie, mândrie, gelozie, bănuială rea, ipocrizie şi uşurătate, ură şi crimă înfăptuită în inimă din cauza invidiei şi a geloziei. Păcatele acestea erau prezente printre predicatori şi în popor. A fost întoarsă pagină după pagină.

Ce este aceasta? O voce a spus că a sosit timpul în care lucrarea cerului este numai activitate pentru locuitorii acestei lumi. A sosit timpul ca templul şi închinătorii lui să fie măsuraţi. Este [157] vorba de închinătorii ce sunt consacraţi. Apoi erau scrise alte nume ce urmau să fie şterse din cartea vieţii. Aceştia avuseseră lumină şi cunoştinţă, învăţătură peste învăţătură, şi apel după apel, dar nu au avut niciodată în inimă harul transformator al lui Hristos. Ei nu au avut niciodată o legătură vie cu Isus Hristos, de aceea lumina care a ajuns la ei prin Cuvântul Său, nu a fost adusă în vieţile şi în caracterul lor.

Am văzut aceste lucruri, după care m-am trezit şi mi-am dat seama că eram în pat, ridicată, cu picături mai de transpiraţie pe frunte. M-am simţit paralizată. După aceasta s-au întâmplat anumite lucruri ce mi-au produs o mare întristare, şi atunci am căzut sub povară. Nu îmi pasă de mine; sunt gata să-mi închei viaţa acum ca şi oricând în viitor, însă cred că Dumnezeu mă va cruţa atât timp cât are pentru mine o lucrare de făcut. Ce este cel mai rău – cel mai dureros – este lipsa iubirii şi a compasiunii faţă de alţii. Această lipsă mi-a prezentat-o Dumnezeu în această lumină, şi am dorit să vă spun că, dacă a fost vreodată nevoie să ne umilim personal înaintea lui Dumnezeu, acum este momentul.

Nu mai am acum atât de multă tărie cum am avut cândva. Dumnezeu ajută, trăieşte şi domneşte, şi voi Îl puteţi căuta în mod personal. Care sunt sufletele ce vor avea păcatele neiertate şi numele şterse din cartea vieţii? Noi nu ştim ce facem. Dacă avem mâini necurate nu putem intra în cer. Putem fi pregătiţi pentru a sta în societatea îngerilor, dacă avem mâinile necurate? Putem sta astfel în prezenţa unui Dumnezeu sfânt? Înţelegeţi aceasta? Înţelegeţi că trebuie să ne formăm zilnic caractere, că Dumnezeu priveşte dezvoltarea caracterului şi cântăreşte valoarea morală, şi că vieţile noastre sunt înregistrate în cărţile cerului aşa cum faţa voastră este imprimată pe pânza unui artist? Nu îmi dau seama cum puteţi fi atât de leneşi şi nepăsători, atât de uşuratici şi mulţumiţi. [158]

Am mers la o conferinţă în Oakland şi le-am spus că nu pot sta decât puţin, aşa că trebuie să le spun ce am de spus după care voi pleca acasă. Acolo a fost un frate care a vrut să mărturisească fraţilor săi că fusese implicat în afaceri lumeşti, dar acum îşi vedea greşeala. Povara a căzut peste mine şi am rămas până la ora trei dimineaţa; am agonizat cu Dumnezeu în rugăciune până când am obţinut biruinţa.

Noi nu ştim nici pe jumătate cum să ne rugăm. Nu ştim cum să obţinem biruinţa. Dacă am fi vrut să venim la El şi să ştim cum să ne rugăm, inimile noastre s-ar fi topit şi am fi văzut binecuvântarea lui Dumnezeu, iar inimile ne-ar fi fost sensibilizate prin iubirea lui Hristos. Dacă dragostea lui Hristos este în inimă, atunci puteţi face totul. Este lucrarea studiată a lui Satana de a ţine iubirea lui Hristos în afara inimilor noastre. Necazul este, că există prea multă formă şi ceremonie. Avem nevoie de iubirea lui Hristos, să Îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem şi pe aproapele ca pe noi înşine. Când vom avea aceasta, va cădea totul, aşa cum au căzut zidurile Ierihonului înaintea copiilor lui Israel. Dar, este atât de mult egoism şi dorinţă de supremaţie printre noi! Este foarte dureros. Putem vedea aceasta peste tot.

Vreau să spun fraţilor mei: ne vom umili inimile înainte lui Dumnezeu, şi vom fi convertiţi? Ne vom dezbrăca de toată mulţumirea de sine, de înălţarea eu-lui, şi vom cădea la piciorul crucii? Cu cât ne aşezăm mai jos la piciorul crucii cu atât Îl vom vedea mai clar pe Hristos. Căci de îndată ce începem să ne înălţăm pe noi înşine şi să credem că suntem ceva, viziunea despre Hristos se întunecă tot mai mult, iar Satana ni se pune în faţă ca să nu-L mai vedem deloc. Avem nevoie să venim şi să rămânem în lumina crucii. [159]

Nu există nici o putere care să ne sensibilizeze şi să ne arate că suntem în pragul lumii eterne? Nu ne putem orienta minţile spre cealaltă parte? Ce se poate face pentru a trezi poporul nostru? Oh, cât de mult vorbim despre necazurile acestea minore. Ascultaţi ce spune Pavel despre ele: „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd;” (2 Corinteni 4:17-18). Credeţi că să fi bătut cu nuiele, să fi o noapte şi o zi în temniţă, să suferi de foame, frig şi goliciune, şi toate celelalte – şi cele mai rele, din partea fraţilor falşi – credeţi că sunt întristări uşoare? Dar el spune: „Întristările noastre uşoare”.

Fraţilor, sunt profund dezgustată şi indignată pentru Mântuitorul meu, căci cei ce mărturisesc a fi creştini sunt doar nişte bebeluşi. Ei se indignează dacă cineva face ceva ce nu este pe placul lor. Iar dacă cineva le barează drumul, se descurajează şi vor să renunţe. Ei, bine, să renunţe dacă nu pot face ce este drept.. Ei trebuie să fie ciopliţi şi şlefuiţi pentru clădirea cerească. Acum există prea mult eu. Avem nevoie ca eu-l să moară şi să fim ascunşi în Isus Hristos, atunci nu vom mai vorbi despre descurajare, greutăţi şi despre toate aceste lucruri minore, ci vom vorbi despre  marele plan de mântuire şi despre puterea inegalabilă a lui Isus Hristos, care a venit în lumea noastră, a luat asupra Lui natura umană pentru ca noi, prin El să fim înălţaţi şi să avem un loc la dreapta Sa. Ce poate fi mai plăcut decât atât?

Dacă aceasta nu este destul, ce ar fi putut face cerul mai mult pentru omenirea căzută, decât ceea ce s-a făcut? „Ce aş fi putut face mai mult pentru oile Mele decât ceea ce am făcut?”, spune Hristos. Ce altceva mai mult? Ne va lăsa să plecăm de la El? Ne va lăsa, dacă nu vă schimbaţi atitudinea în faţa lui Dumnezeu, căci El a făcut tot ce putea face pentru a ne salva. Conform [160] cu lumina pe care am primit-o, aşa suntem socotiţi înaintea lui Dumnezeu. Umblaţi în lumină, după cum El este în lumină. În El nu este întuneric.

Să zicem că umblaţi în lumină, ce se va întâmpla atunci? Mărturia voastră va fi lumină. Veţi vorbi despre lumină şi veţi da la o parte toată bănuiala rea şi vorbirea de rău. Voi veţi vorbi, iar noi nu ne vom gândi la noi înşine sau la ce fac ceilalţi, ci la ce face Dumnezeu şi Isus. Ce fac Ei? Curăţă Sanctuarul. Ei bine, ar trebui să fim împreună cu Ei în lucrarea aceasta, curăţind sanctuarul sufletului nostru de toată nedreptatea, pentru ca numele noastre să rămână scrise în cartea vieţii Mielului, pentru ca păcatele noastre să fie şterse când vor veni vremurile de înviorare din prezenţa Domnului. Aceasta este cea mai solemnă lucrare ce a fost încredinţată vreodată muritorilor.

Nu aveţi timp pentru înălţarea eu-lui ci doar pentru a-L înălţa pe Isus. Oh, înălţaţi-L! Cum putem face aceasta? Cum putem căuta tot timpul să ne salvăm noi înşine, şi să ne înălţăm pe noi înşine? Fie ca Dumnezeul cerului să lase puterea Lui să vină peste inimile voastre, ca să putem avea caractere drepte şi inimi curate, şi să ştim cum să lucrăm pentru cei bolnavi şi aflaţi în suferinţă. Păstorul turmei spune: „..”. La cine se referă – la predicatori? Nu. La oricine poartă numele lui Hristos, la oricine a gustat şi ştie că bun este Domnul.

Mergeţi şi lucraţi pentru cei din jurul vostru, cu un spirit zdrobit, cu inimile topite de dragostea lui Hristos. Hristos poate lucra cu voi, dar nu va lucra niciodată fără cooperarea omului. Aşezaţi-vă în poziţia corectă, iar Dumnezeu vă va îmbrăca cu puterea Lui, va uni divinitatea Sa cu eforturile noastre omeneşti, şi în felul acesta vom putea să ne desăvârşim mântuirea cu frică şi cutremur. Aceasta este o putere căreia Satana nu i se poate împotrivi şi nu o poate birui. Când veţi fi ţinuţi bine de sus, [161] Satana nu vă va putea ispiti. Dorim să fiţi convertiţi din nou şi să aveţi harul lui Hristos în inimă.

Este nevoie urgentă să ne trezim din somn, să-L căutăm pe Dumnezeu din toată inima, şi ştiu că se va lăsa găsit de noi. Ştiu că tot cerul este la dispoziţia noastră. De îndată ce Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, şi pe aproapele ca pe noi înşine, Dumnezeu va lucra prin noi. Cum vom sta în picioare în timpul ploii târzii? Cine se aşteaptă să aibă parte de prima înviere? Voi, cei care nutriţi păcatul şi nelegiuirea în inimă? Veţi cădea în ziua aceea.

Există o clasă a celor ce vor fi biruitori. Sunt cei ce hrănesc păcatul şi nelegiuirea în inimă? Nu. Aceştia nu vor sta în picioare în ziua aceea. Există multe ispite ce vin de la Satana şi, dacă nu suntem înşelaţi, este din cauză că avem o cunoştinţă a adevărului. Dacă aceştia nu cad pradă miracolelor lui Satana, dacă nu sunt amăgiţi prin minunile făcute de el, vor cădea sub mânia lui Dumnezeu. Nu vă descurajaţi şi nu vă gândiţi că Dumnezeu nu vă va ierta, deoarece El a spus că dacă vor fi păcatele voastre ca şi cârmâzul, se vor face albe ca zăpada. Dumnezeul cerului vă oferă orice stimulent, ca să veniţi şi să vă supuneţi procesului de purificare. Nu vreţi să veniţi?

Iubirea lui Hristos în inimă va face mai mult pentru convertirea păcătoşilor decât toate predicile pe care le puteţi rosti. Nevoia noastră este să obţinem iubirea lui Hristos, ca să putem studia Biblia şi să ştim ce spun Scripturile. Cuvântul va fi descoperit de-a lungul anilor nesfârşiţi ai veşniciei. Fraţilor, am putea să îndepărtăm gunoiul dinaintea uşilor inimii noastre chiar acum, şi să ne pregătim pentru judecată, căci nu mai avem timp de risipit. - Manuscris 26, 1888 [162]