Manuscrisul 3, 1891 - File de jurnal

Manuscrisul 3, 1891 - File de jurnal

Manuscrisul 3, 1891
Battle Creek, Mich.,
9 ianuarie 1891

FILE DE JURNAL
O ÎNTÂLNIRE RODNICĂ CU URIAH SMITH

 

Din nou acasă. Am găsit totul bine acasă. Adunările pe care le-am avut la Washington au fost excelente, şi fiecare ocazie părea să fie caracterizată de un interes tot mai mare. Despre fiecare adunare se spunea că a fost cea mai frumoasă. Am vorbit de opt ori în Washington, cu deplină libertate. Am început cu prima vorbire în Sabat, şi am terminat în Sabatul următor. În ultimul Sabat am avut ocazia cea mai binecuvântată şi cea mai puternică. Ca şi la Danvers, aproape toată sala a venit în faţă pentru rugăciune. Prezenţa Domnului a fost în adunările care s-au ţinut, şi biserica a fost întărită mult şi a crescut în credinţă şi în curaj.

Duminică am vizitat Baltimore, într-o sală micuţă, cu multă libertate. Ne-am întors noaptea, iar eu am fost foarte bolnavă, cu dureri în dreptul inimii. Toţi s-au alarmat, şi ne-am gândit că ar fi mai bine pentru mine să mă întorc deîndată la Battle Creek. Am ajuns aici marţi, 30 decembrie. Noaptea aceea am petrecut-o într-o mare agonie a sufletului pentru fratele Smith. Mi se părea că dacă el nu face mărturisiri acum, nu va mai veni niciodată la lumină. Nu am putut să dorm, nu am putut decât să mă rog din toată inima şi din tot sufletul pentru ca Domnul să-l corecteze prin Spiritul Lui cel Sfânt, şi să sfarme vraja care îl împiedică de atâta timp să ia o poziţie dreaptă. [861]

În dimineaţa următoare am auzit că Sabatul care trecuse a fost o ocazie minunată în care a fost căutat Domnul. Au fost în jur de două mii în tabernacol, şi s-a citit articolul din Review and Herald Extra, iar puterea lui Dumnezeu a însoţit citirea articolului. Ei spun că Battle Creek a fost trezit în întregime cu ocazia aceea. Toţi au părut gata să răspundă invitaţiei de a căuta pe Domnul, şi au spus: „Căutaţi pe Domnul acolo unde sunteţi; este cel mai bun lucru pe care îl putem face.” Profesorul Prescott a citit cele scrise, şi s-a oprit de mai multe ori, foarte afectat, plângând. El a mărturisit că la adunarea de la Minneapolis, şi de atunci încoace el nu a avut sentimente cu totul curate. El a cerut tuturor iertare, îndeosebi fraţilor Waggoner şi Jones. Fratele Jones, mi se pare, nu a fost prezent. Apoi a luat braţul fratelui Smith, şi ambii au mers în faţă. Aşa a pornit fratele Smith, dar, cu toate că fratele Prescott a deschis calea, el nu a folosit ocazia. Tot ce a spus a fost: „lucrurile acestea se referă la mine; despre mine este vorba.”

Vineri seara am vorbit cu multă putere în faţa oamenilor. Spiritul Domnului a lucrat. Eu scrisesem anumite lucruri fratelui Smith, foarte clare lucruri, dar m-am gândit să mai aştept până când să i le dau. În Sabat după amiază am vorbit din Matei 11:16-27. Am făcut o aplicare foarte la obiect a acestor cuvinte, şi săgeţile din tolba lui Dumnezeu au lovit direct în inimă.

Duminică, fratele Smith a venit la mine, şi am avut o discuţie îndelungată. Am fost încurajată să văd că nu era pornit pe împotrivire faţă de mine, şi nu am ascuns nimic din felul în care vedeam poziţia lui, şi din cât de grea îmi făcuse el lucrarea.  [862]

El a simţit profund aceste cuvinte. Marţi m-a solicitat din nou şi mi-a cerut să particip la o adunare care va fi compusă din câteva persoane anume. Adunarea aceasta s-a ţinut miercuri. Fratele Smith a citit ceea ce îi scrisesem, şi a făcut o mărturisire deschisă profesorului Bell, care era de faţă, despre felul în care îl tratase. Apoi a început cu problema de la Minneapolis, şi a făcut, mărturisiri. El căzuse pe Stâncă şi era zdrobit. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o.

Fratele Rupert a mărturisit după aceea aproape complet, şi pot spune că aceasta a fost cu adevărat o adunare foarte solemnă. Ştiu că Domnul a fost în mijlocul nostru. Când ne-am despărţit, Fratele Smith mi-a luat mâna şi mi-a spus, „Sora White, vrei să mă ierţi pentru tot necazul şi suferinţa pe care ţi le-am provocat? Te asigur că aceasta este pentru ultima oară, dacă Domnul mă va ierta. Nu vreau să repet istoria ultimilor trei ani.” Binecuvântează suflete pe Domnul! Binecuvântează Numele Lui cel Sfânt! Întoarcerea mea (de la Washington D.C. la Battle Creek) a fost într-adevăr lucrarea Domnului, şi de îndată ce am ajuns acasă, durerea de inimă m-a lăsat şi nu a mai revenit de atunci.

Mâine, în Sabat, voi merge în afara oraşului cam la paisprezece mile, ca să vorbesc unei grupe de curând formate. Aici se adăugaseră destul de mulţi cauzei lui Dumnezeu, şi s-a produs o dezordine între membri bisericii, iar vărul lui Canright care locuia în zonă a stârnit poporul ca să îl cheme pe Canright. Acesta a venit, dar nu a făcut niciun rău; doar i-a întărit pe cei care îmbrăţişaseră adevărul, ceea ce i-a făcut şi mai înverşunaţi pe cei aflaţi în opoziţie. Chiar fratele [863] lui Canright, care decăzuse de ani de zile, a îmbrăţişat adevărul şi este acum ferm şi decis. Fie ca Domnul să îl binecuvânteze şi să îi întărească pe credincioşi. [864]