Manuscrisul 35, 1903 - Lucrarea din sud

Manuscrisul 35, 1903 - Lucrarea din sud

Manuscrisul 35, 1903
BCG, Fragment,
4 aprilie 1903

 

Apoi, sora White a citit şi a comentat următorul articol scris de ea, cândva în anul 1902:

 

LUCRAREA DIN SUD
Nashville ca centru

 

„Mulţi au pus întrebarea, De ce au ales fraţii noştri Nashville ca centru pentru lucrare? Eu răspund, Pentru că Domnul în înţelepciunea Lui i-a condus spre acest loc. Este scopul Lui ca lumina să strălucească prin monumentele fondate pentru El în Nashville şi în apropiere.

„Nu există în Sud niciun loc mai potrivit decât Nashville, pentru a duce înainte lucrarea cu publicaţii. Acesta este cel  mai bun loc în care să se facă lucrarea care a fost începută acolo.

„În Nashville nu există opoziţia înverşunată faţă de lucrarea pentru ridicarea rasei de culoare asuprite, care există în multe alte oraşe din Sud. Multă lucrare s-a făcut aici pentru ridicarea celor de culoare, şi sentimentul în favoarea acestor eforturi va fi o garanţie pentru oamenii noştri în lucrarea lor.

„În Nashville există instituţii educaţionale mari pentru populaţia de culoare. În aceste instituţii, a fost şi este făcută o lucrare excelentă. Cadrelor didactice şi studenţilor din aceste instituţii trebuie să le fie dat privilegiul de a auzi solia adevărului prezent. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a condus ca diferite interese pentru înaintarea lucrării noastre să fie stabilite în Nashville.

„De asemenea, adevărul trebuie să fie dus în faţa acelora care au dat din mijloacele şi influenţa lor, pentru beneficiul celor de culoare. Unii au luat o poziţie nobilă pentru ridicare acestei populaţii. Eforturile lor fac de ruşine eforturile făcute de adventiştii de ziua a şaptea. Ei ar trebui să fie puşi în posesia celui mai valoros adevăr dat vreodată muritorilor. Noi trebuie să facem tot ce putem pentru îndepărtarea prejudecăţilor care există în minţile lor împotriva lucrării noastre şi împotriva Sabatului biblic. Dacă eforturile pe care le depunem sunt în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, dacă lucrăm sub îndrumarea Duhului Sfânt, mulţi dintre ei vor fi convertiţi. Domnul face ca lumina să strălucească pe cărarea celor care sunt în căutarea luminii.”

Noi trebuie să încercăm să îndepărtăm prejudecăţile lor împotriva Sabatului biblic. Niciodată nu trebuie să le spunem, „Trebuie să lucrezi Duminica.” La un moment dat, în timp ce eram în Australia, cei responsabili de şcoala noastră la Avondale, au venit la mine spunând: „Ce ar trebui să facem? Oamenii legii au fost însărcinaţi să aresteze pe cei care lucrează duminica.” „va fi foarte uşor de evitat această dificultate. Daţi duminica Domnului, ca zi pentru a face lucrare misionară. Duceţi studenţii să ţină întruniri în diferite locuri, şi să facă lucrare misionară. Ei vor întâlni oamenii în casele lor, şi vor avea o minunată oportunitate pentru a prezenta adevărul. Acest mod de petrecere a duminicii este întotdeauna plăcut Domnului.”

Aş dori să spun că este necesar să se folosească cea mai mare prudenţă în lucrarea pentru oamenii de culoare. Eforturile depuse trebuie să fie astfel încât să nu trezească prejudecata celor albi. Prin lucrarea făcută de vasul „Morning Star”, au fost realizate multe lucruri care altfel nu s-ar fi putut face. În felul acesta lucrătorii au fost în stare să ajungă în locuri în care altfel nu ar fi putut ajunge. Vasul a servit ca un cămin pentru ei, şi ca un loc în care să-i invite pe cei interesaţi de adevăr.

În cele scrise cu privire la câmpul din Sud, am spus, „Lucrarea din Sud”, presupunând că oamenii noştri vor înţelege cu siguranţă că m-am referit în mod special la lucrarea pentru populaţia de culoare. Aş dori acum să se înţeleagă că aceasta este ceea ce am vrut să spun.

Lăsaţi familii să se stabilească în Sud, să lucreze pământul, şi în acelaşi timp să facă cunoştinţă cu oamenii şi [1799] cu câmpul de lucru. Astfel, se va face un progres real. Cei care merg în Sud trebuie să fie foarte atenţi la ceea ce spun. Să nu critice pe cei albi pentru felul în care au fost trataţi cei de culoare.

Mulţi, mulţi ani, în care ar fi trebuit să lucrăm pentru cei de culoare, au trecut în eternitate, şi acum câmpul, în toată goliciunea lui, stă înaintea lumii ca o mustrare deschisă pentru cei ce ar fi putut ajuta. Când copiii lui Israel au fost în robie în Egipt, strigătul lor de suferinţă s-a ridicat la Dumnezeu, şi El i-a eliberat cu mână puternică şi cu braţ întins. El a eliberat pe cei de culoare din sclavie, şi apoi a pus asupra celor din această naţiune responsabilitatea de a-i ridica, de a-i pune în poziţia în care să se poată ajuta singuri.

Voi spuneţi că cei de culoare sunt depravaţi si răi, că standardul moralităţii lor este foarte scăzut. Cine i-a făcut răi? Cine a stricat moralitatea lor? Aş vrea să vă gândiţi la asta, şi la povara care apasă pe cei albi pentru a-i ajuta pe cei negri.

Puţini au realizat cât de dificilă este lucrarea pentru cei de culoare, şi cât de multă nevoie au de ajutor. Inima mea s-a îmbolnăvit şi m-a durut atunci când am văzut această situaţie. De ce nu se apucă oamenii noştri de lucru? De ce critică şi caută greşeli lucrătorilor de aici, pentru că aceştia nu lucrează cum cred ei că ar trebui să se lucreze? De ce, atunci când sunt făcute greşeli, ei văd un munte în loc de un muşuroi? De ce nu merg cei care caută greşeli, în anumite câmpuri nelucrate, şi să demonstreze acolo că ei pot face mai bine decât cei pe care îi critică?

„Domnul are o mare lucrare de făcut în statele din Sudul Americii. A fost după planul lui Dumnezeu ca lucrarea cu publicaţiile să fie începută în Nashville. În providenţa Sa, El a adus laolaltă în acest loc o companie de lucrători care să-şi facă partea lor în casa de editură, stând ca reprezentanţi ai creştinismului.

„Un sanatoriu ar trebui să fie făcut într-o locaţie favorabilă în afara oraşului Nashville. O şcoală pentru cei de culoare ar trebui făcută în afara oraşului, pe un teren care poate fi utilizat pentru scopuri industriale. Aceste instituţii vor da caracter lucrării noastre din Sud. Ele vor avea un rol esenţial în fundamentarea credinţei multora în adevărul biblic. Dumnezeu Însuşi a lucrat pentru a aduce împreună în Nashville lucrători care sunt în mod special potriviţi pentru a ajunge la cei de culoare, şi să-i ridice din degradarea lor. El îi va ajuta să facă lucrarea dacă aceasta nu este împiedicată şi blocată de pastori şi lucrători din alte locuri.

„În fiecare loc, cei care acceptă adevărul, sunt chemaţi să fie o lumină pentru cei din jurul lor. Domnul ne spune: ‚Voi sunteţi lumina lumii ... Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.’

 

Lucrarea în Graysville şi Huntsville

 

„Nashville are acces uşor către Graysville şi Huntsville, unde a fost făcut un început de mare valoare pentru lucrarea din Sud. Dumnezeu a răspuns multelor rugăciuni înălţate pentru aceste două locuri. Prin lucrarea din Nashville, lucrarea din Graysville şi Huntsville, va fi confirmată, întărită şi fundamentată. Graysville şi Huntsville sunt destul de aproape de Nashville pentru a întări lucrarea de aici, şi pentru a fi întărită de aceasta. Dar trebuie înţeles că noi trebuie să facem eforturi speciale pentru a-i ajuta pe cei de culoare. Indiferenţa noastră în această privinţă, nu mai poate continua.

„Şcolile din Graysville şi Huntsville au fost făcute potrivit voii lui Dumnezeu. Ele au de făcut o lucrare pentru El. Ele trebuie să se susţină singure, prin utilizarea optimă a terenurilor lor, crescând acele produse care sunt potrivite pentru clima şi solul localităţii lor. Trebuie să fie înfiinţate diferite industrii. Domnul va binecuvânta în mare măsură aceste industrii dacă muncitorii vor umbla după sfatul Său. Dacă ei vor privi la El, El va fi înţelepciunea şi neprihănirea lor. Înţelepciunea Sa va fi văzută în lucrarea acelora care urmează instrucţiunile Lui. El va învăţa pe toţi cei care vor să înveţe de la El blândeţea şi umilinţa.”

Lucrătorii din şcoala de la Hunstville trebuie să aibă simpatia şi ajutorul nostru practic. Să nu-i lăsaţi să sufere din cauza lipsei de mijloace, pentru că ei încearcă să-i ajute pe cei de culoare. Şcoala din Hunstville are nevoie de îngrijirea şi donaţiile noastre.

„Interesele din Graysville şi Huntsville vor creşte în utilitate, dacă credincioşii de aici vor face tot ce pot mai bine în felul Domnului. Fiecare dintre cei care au legătură cu şcolile din aceste locuri, să-şi amintească faptul că pe ei apasă responsabilitatea de a reflecta lumina, celor care sunt în întuneric.

 

O chemare către casele noastre de editură şi către sanatorii

 

„Dumnezeu a dat caselor noastre de editură oportunitatea de a coopera cu El prin sprijinirea noii case de editură de la Nashville.

„Când o casă de editură se înfiinţează într-un câmp nou, trebuie să primească ajutor şi încurajare din partea diferitelor instituţii care sunt deja în activitate, pentru ca aceasta să se poată dezvolta într-o instituţie puternică, de influenţă. Fiecare nouă instituţie trebuie să fie privită ca un ajutor frăţesc în marea lucrare de răspândire a soliei îngerului al treilea.

„Casa de editură din Nashville are acum nevoie de mai multe mii de dolari pentru a pune lucrarea ei pe o bază solidă, şi pentru a o face capabilă fără întârziere de lucrarea care trebuie făcută pe teritoriul ei. Noi suntem instruiţi de Domnul să facem apel la casele de editură deja existente ca să ajute casa de editură de la Nashville, aşa cum şi ele au fost ajutate cu ani în urmă, când erau în strâmtorare. Ele trebuie să acorde instituţiei din Nashville acelaşi ajutor care le-a fost dat lor la începutul activităţii lor. Dumnezeu aşteaptă de la ele să ajute instituţia soră prin daruri şi jertfe. Ele au acum ocazia de a-şi dovedi pocăinţa pentru neglijenţa din trecut.”

Soţul meu şi cu mine, sub îndrumarea lui Dumnezeu, am întemeiat casa de editură din Battle Creek, şi cea din Oakland, şi ştiu cum am lucrat. Dumnezeu m-a instruit că trebuie să merg la întâlnirile de tabără şi să cer ajutoare, şi am mers, aşa cum Domnul mi-a spus. M-am dus singură, pentru că soţul meu era bolnav. M-am dus din tabără în tabără, cerând ajutoare şi simt că acum am dreptul să cer acestor case de editură să ajute pentru a întemeia instituţii similare.

„Dumnezeu a dat sanatoriilor noastre ocazia de a pune în funcţiune o lucrare ce putea fi ca o piatră dotată cu viaţă, crescând ca şi cum ar fi pusă în mişcare de o mână invizibilă. Lăsaţi ca această piatră tainică să fie pusă în funcţiune. Dacă este vreun loc care să aibă nevoie de lucrare medicală misionară, acesta este [1800] câmpul din Sud. Dacă această lucrare ar fi fost făcută pentru cei de culoare imediat după proclamarea eliberării, cât de diferită putea fi astăzi starea statelor din Sud! Lucrarea misionară medicală încă nu a fost făcută aşa cum Domnul cere să fie făcută în acest câmp. Sanatorii ar fi trebuit înfiinţate în multe locuri. Aceasta ar fi deschis uşi pentru pătrunderea adevărului Bibliei. Aceasta ar fi eliminat o mare parte din prejudecăţile existente împotriva acelora care privesc pe cei de culoare ca având suflete la fel ca cei albi.

„Multora dintre cei de culoare, Dumnezeu le-a dat talente rare şi preţioase. Mulţi vor fi aduşi la cunoaşterea adevărului prezent. Dar va fi nevoie de un efort neobosit, şi de înţelepciune dată de Dumnezeu pentru a sfărâma barierele care au fost ridicate împotriva educării rasei de culoare – bariere care de ani de zile, au devenit tot mai puternice.

 

Lucrarea din faţa noastră

 

„,Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură’, este însărcinarea pe care Hristos ne-a dat-o. Acesta este măreţul nostru statut misionar, şi Mântuitorul a declarat: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” ‚Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.’ Succesul va recompensa ascultarea de această poruncă. Mergeţi acolo unde Domnul vă trimite, să duceţi solia Sa şi să faceţi lucrarea Sa. Sufletele trebuie să fie salvate. Cum? Fiind aduse la cunoaşterea adevărului. „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău’, este rugăciunea Mântuitorului. Familiarizarea cu adevărul lui Dumnezeu este singura modalitate de sfinţire.

„În timpul sfârşitului, lucrarea servilor lui Satana va creşte în mare măsură. Activitatea servilor lui Dumnezeu trebuie să crească proporţional. Creştin trebuie să se unească cu creştin, biserică cu biserică, pentru împlinirea lucrării lui Dumnezeu, şi toţi trebuie să fie sub călăuzirea Duhului Sfânt.

„Îngeri urcă şi coboară pe scara de o lumină strălucitoare, înşiruiţi pentru apărarea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt însărcinaţi să se apropie tot mai mult de aceia care luptă pentru apărarea credinţei lor. Veţi căuta să smulgeţi armele din mâinile celor care luptă în război? Vreţi să-i împiedicaţi, pentru că ei nu fac exact ceea ce credeţi voi că trebuie să facă?

„Un bun început a fost făcut în câmpul din Sud. Impresii favorabile adevărului au fost făcute, iar prejudecăţile au fost îndepărtate. În mersul înainte al evenimentelor, Domnul a lucrat minunat pentru avansarea acestei lucrări. S-au dus lupte, şi s-au câştigat victorii. Lucrarea trebuie să fie susţinută şi apărată, pentru că Dumnezeu este în ea. Prin binecuvântarea Lui, mulţi vor vedea că aceasta se face pentru împlinirea scopului Său şi vor spune: „este a Domnului. Să nu fim găsiţi luptând împotriva Lui.”

„Când poporul lui Dumnezeu va fi dispus să urmeze cărarea providenţei pe care Dumnezeu o arată, numărul lui va creşte şi frontierele lui vor fi mult lărgite. Dar reforma pe care Dumnezeu o cere, încă nu a avut loc. Domnul a mers înaintea poporului Său, dar necredinţa a făcut presiuni din toate părţile. Nici măcar a mia parte nu a fost făcută, din lucrarea ce trebuia făcută pentru cei de culoare, care au nevoie de ajutor mai mult decât alţi oameni din America.

Ce scuză poate fi oferită lui Dumnezeu pentru starea îngrozitoare a rasei de culoare! Dumnezeu întreabă, „de  ce sunt lăsaţi cei ce trăiesc în această parte din via Mea, să devină bătaia de joc a ispitelor lui Satana?”. El cheamă la acţiune în unire. Dar nu trebuie să se dea pe faţă zel orb. Nu trebuie să se facă nimic sfidând legea, ci adevărul trebuie să fie proclamat şi trăit.

Îngerii au făcut să înceteze muzica harfelor, la vederea unui popor incapabil să se ajute singur, din cauza sclaviei în care au fost ţinuţi. Şi totuşi, cei ce au torţa adevărului aprinsă de pe altarul divin, nu au dus lumina în câmpul acesta întunecat de păcat. Unii au întors spatele lucrării de salvare a celor călcaţi în picioare şi degradaţi, refuzând să ajute celor neputincioşi. Slujitorii lui Hristos să înceapă ca unul să-şi răscumpere neglijenţa, pentru ca pata întunecată din istoria lor să poată fi ştearsă.

Lăsaţi lucrarea din câmpul sudic să meargă înainte. Nimeni să nu spună, „nu este nevoie de bani pentru câmpul acela. Este mai multă nevoie în partea mea din câmp.” Poporul lui Dumnezeu să se ridice ca unul singur, şi să-şi răscumpere neglijenţa. Solia evangheliei să răsune prin bisericile noastre, somându-le la acţiune universală. Nimeni să nu privească asupra lucrării ce se face pentru populaţia de culoare ca şi cum nu ar avea niciun folos, căci Domnul a spus că o acceptă.

Aceia care se aşează sub controlul lui Dumnezeu, ca să fie călăuziţi şi controlaţi de El, vor prinde pasul sigur al evenimentelor rânduite de El să aibă loc. O competiţie sfântă, mistuitoare îi va lua în stăpânire. Fie ca biserica să crească în credinţă, să dobândească zel din partea aliaţilor lor cereşti, nevăzuţi, din cunoaşterea resurselor inepuizabile ale acestora, din măreţia lucrării în care sunt angajaţi, şi din puterea Conducătorului pe care îl au. Fie ca ei să câştige de la Dumnezeu tărie pentru îndeplinirea lucrării celei mari ce trebuie să fie făcută pentru cea mai nevoiaşă populaţie din cadrul acestei naţiuni creştine. Niciun om să nu-şi pună mâna pe mijloace şi resurse, şi să spună că este nevoie mai mare de ele în altă parte.

Când poporul lui Dumnezeu va asculta de un „Aşa zice Domnul”, lipsa de mijloace cauzată de tranzacţiile care nu au semnul aprobării divine, va fi îndepărtată. Când vor prinde Spiritul Celui ce Şi-a dat viaţa pentru viaţa lumii, nu vor mai sta în starea de neputinţă, arătând spre ceea ce ei nu pot face, şi interzicând altora să lucreze. Îmbrăcând armura neprihănirii lui Hristos, ei vor merge pe câmpul de luptă, dornici să facă şi să îndrăznească pentru Dumnezeu, ştiind că în atotputernicia Sa El va suplini nevoia lor.”

Fraţilor, să nu meargă înainte lucrarea pentru populaţia de culoare? Nu vreţi să spuneţi „Amin” la aceasta? (Adunarea: „Amin”.) Când fiul meu, Edson, mi-a scris despre dificultăţile pe care lucrătorii le-au avut de întâmpinat, i-am scris înapoi, tot mereu: „Să nu renunţi şi să nu te descurajezi. Ţine-te bine de lucrare”. Iar el răspundea, „Facem aceasta. Dar uneori pare ca şi cum lucrarea ne-ar aluneca din mâini”.

Domnul Şi-a pus aprobarea peste lucrarea ce s-a făcut în câmpul din Sud. Au fost făcute greşeli; dar oare nu s-au făcut greşeli în fiecare câmp în care s-a început o nouă lucrare? Dacă vreţi să vedeţi greşeli, şi vă întindeţi mâna ca să descurajaţi acolo unde Dumnezeu aprobă, atunci lucraţi şi vorbiţi împotriva Stăpânului. Dumnezeu are foarte mare neplăcere de oricine pune vreo piedică în calea înaintării lucrării pentru populaţia de culoare.

Haideţi să ne ocupăm cu inteligenţă de lucrarea din statele [1801] sudice. Mă bucur pentru că Fratele Butler este cu noi în această lucrare. Am ştiut că va veni timpul când el îşi va relua locul în lucrare. Vreau să apreciaţi încercările prin care a trecut, şi să îl ajutaţi cu tot ce puteţi. Dumnezeu doreşte ca pionierii cu părul cărunt, bărbaţii care au luat parte la lucrare atunci când prima, a doua şi a treia solie îngerească au fost vestite pentru întâia oară, să îşi aibă locul lor în lucrarea Lui din prezent. Ei nu trebuie să fie trecuţi cu vederea. Vi-l încredinţez pe fratele Butler, în numele Dumnezeului lui Israel, cerându-vă să-l ajutaţi cu tot ce puteţi. Şi fratele Butler trebuie să facă planurile în aşa fel încât să lase şi pe alţii să ducă din poverile lui.

Vi-l încredinţez pe fiul meu, James Edson White. El aproape că şi-a pierdut viaţa în străduinţa de a aduce lucrarea din Sud în starea ei prezentă de înaintare. Cât de puţin apreciază unii eforturile pe care le-a depus el! Dar Dumnezeu cunoaşte lucrarea ce a fost făcută. El cunoaşte luptele şi sacrificiile lucrătorilor, precum şi încercările lor de a face ceva pentru Domnul. Fraţilor, nu faceţi nimic care să slăbească mâinile lui Edson White. Este destul în lucrarea însăşi, care poate să-i chinuie sufletul şi să-l ducă la epuizare.

Nu am avut nicio plăcere ca Edson să stea în Sud, de teamă că îşi va pierde sănătatea, şi poate chiar viaţa. Hristos a spus, „Dacă nu vă vor primi într-o cetate mergeţi în alta”. El s-a referit la persecuţia care avea să vină. Dar cuvintele Lui se pot aplica şi la un lucrător a cărui sănătate se şubrezeşte din cauza muncii într-un climat nesănătos. Fratele Butler ar trebui să aibă perioade de odihnă, iar Edson White ar trebui să aibă şi el o ocazie de a se odihni. Ceilalţi lucrători din câmp trebuie să păzească cu grijă sănătatea acestora. Dumnezeu este gelos pentru slujitorii Lui. El doreşte ca ei să facă în aşa fel ca să-şi poată păstra cel mai bine puterile mintale şi fizice, întrucât dacă acestea nu sunt păstrate, puterile spirituale vor fi aşa de slăbite încât lucrarea va suferi mult.

Am spus fiului meu, „vino la noi, şi ajută-mă să termin cărţile pentru oameni”. Dar el întotdeauna a răspuns: „Nu pot să vin. Nu pot să-mi părăsesc lucrarea”.

Am încercat să-l ajut. El mi-a scris, „Oamenii vin la adevăr, dar au nevoie de mâncare şi îmbrăcăminte. Ce să facem?” I-am trimis ajutor din timp în timp, după cum am putut.

Dumnezeu este viu şi domneşte, şi dacă vă ţineţi de lucrarea Lui cu voioşie şi de bună voie, El vă va binecuvânta şi vă va susţine. Când sunteţi ispitiţi să murmuraţi şi să vă plângeţi, ţineţi-vă gura închisă. Aduceţi-vă aminte că în astfel de vremuri, tăcerea este elocvenţă. Nu rostiţi cuvinte de care nu veţi avea plăcere să le întâlniţi la judecată. Şi amintiţi-vă că, atunci când Dumnezeu trimite pe slujitorii Lui să facă o lucrare grea într-un câmp dificil, El nu doreşte ca voi să le îngreunaţi lucrarea prin spiritul de critică şi de căutare de greşeli.

Lucrarea din Sud este în faţa voastră, în starea în care v-a fost prezentată în dimineaţa aceasta. S-a făcut o lucrare bună, şi s-a făcut în prezenţa celor mai solicitante circumstanţe. Domnul ne cheamă să venim în ajutorul Lui în acest câmp aflat în nevoie. Aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse de îngerul Domnului: „Blestemaţi, blestemaţi pe Meroza, blestemaţi să fie locuitorii lui; pentru că nu au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor tari”.

Hristos ne-a iubit aşa de mult încât Și-a dat viaţa pentru noi. El a murit pe cruce ca să ne dea ocazia de a câştiga coroana vieţii veşnice. Să-i lăsăm oare, pe cei din jurul nostru să piară în păcatele lor, fără să facem niciun efort ca să-i ajutăm? Să ne străduim oare, să împiedicăm pe lucrătorii ce caută să salveze suflete? E nevoie de voi ca să daţi ajutor în lucrarea Domnului, pentru ca Dumnezeu să nu fie dezamăgit de voi. E nevoie să aveţi inimi care pot să înţeleagă nevoile altora, inimi sensibile, pline de milă faţă de slăbiciunile celor din jurul vostru.

Domnul este bun. El este îndurător şi cu o inimă duioasă. El cunoaşte pe fiecare dintre copiii Săi. El ştie exact ce face fiecare dintre noi. Ştie cât de multă crezare să acorde fiecăruia dintre noi. Nu vreţi să puneţi jos listele voastre, cele de credit şi cele de condamnare, şi să lăsaţi pe Dumnezeu să-Şi facă lucrarea? Vi se va da coroana slavei, dacă veţi lua parte la lucrarea pe care v-a dat-o Dumnezeu.

Haideţi să ne ajutăm unii pe alţii cu tot ce putem. Haideţi să rostim cuvinte plăcute, cuvinte care să fie o binecuvântare, şi nu un blestem. Trăim în marea zi a ispăşirii. Lucrarea noastră este de a ne mărturisi păcatele şi a le părăsi, ca să putem fi salvaţi. Haideţi să ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, ca să putem pleca de la această întrunire umăr lângă umăr, plini de credinţă şi încredere. Vieţile multora au fost pline de vorbărie, îndoială şi suspiciune. Cu greu se găseşte un frate care să aibă încredere în alt frate, sau un frate care să aibă parte de încredere din partea membrilor bisericii. Fraţii mei, îndepărtaţi gunoiul din faţa uşii inimii, şi lăsaţi pe Isus să intre şi să vorbească cu voi. Lăsaţi-L să stea pe tronul inimii. Dacă vreodată un popor a avut nevoie de influenţa purificatoare şi sfinţitoare a adevărului viului Dumnezeu, aceştia sunt adventiştii de ziua a şaptea. Mă rog pentru ca toţi să fim găsiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Însă pentru a putea fi acolo, noi trebuie ca aici jos să şedem împreună în locurile cereşti în Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să trăim în aşa fel încât să putem cânta cântecul celor biruitori în cetatea lui Dumnezeu. [1802]