Manuscrisul 5, 1889

PREDICĂ – HRISTOS ȘI LEGEA
predică rostită la Rome, New York, 19 iunie 1889

[Este citat Matei 5:14-16.]

În versetul următor, versetul 17, citim: „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; am venit nu să desființez, ci să împlinesc.” Ce i-a făcut să creadă că El voia să strice legea? Ei au crezut așa deoarece, cu toate că Hristos era Cel reprezentat în jertfele și darurile simbolice, nu puteau să-și scoată din minte ideea că ei trebuie să se țină de lege, lege și iar lege, ca să poată intra în cer. Aici Hristos a intervenit cu învățătura Lui, nu ca să-i despartă de lege, ci ca să le descopere lucrurile vechi în forme noi. El a venit să descopere lumina aceea în cadrul evangheliei, pentru ca ei să poată înțelege că este esențial ca ei să aibă lumina aceea.

El le-a arătat întinderea vastă a legii lui Iehova – caracterul ei complex – și le-a prezentat-o într-o lumină pe care ei nu o înțeleseseră până atunci. În momentul în care a făcut aceasta, s-a stârnit împotrivire față de lumină. De ce să accepte ei așa ceva? Nu era așa cum învățau ei. Totul era într-o formă nouă, pe care ei nu o puteau armoniza cu ideile lor greșite.

Hristos le-a citit gândurile, iar ele erau că El nu punea atât de mare accent pe lege cum făceau ei. Pornind de la gândurile lor, le-a spus: „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; am venit nu să desființez, ci să împlinesc. […] Așa că, oricine va strica [337] fie și una din aceste porunci mărunte și‑i va învăța pe oameni astfel va fi considerat cel mai mic în Împărăția cerurilor, dar oricine le va împlini și‑i va învăța pe alții la fel va fi considerat mare în Împărăția cerurilor” (versetele 17, 19). Ba încă le-a spus și mai clar: „Căci vă spun: dacă dreptatea [neprihănirea] voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor” (versetul 20). Ei zidiseră peste lege și puseseră lângă lege tot felul de reguli, împovărând legea cu propriile lor legi și idei izvorâte din minți omenești, mărginite, până când nu au putut să îndeplinească acea lege în felul în care o interpretau, nici măcar litera ei; era imposibil.

Hristos a continuat să le spună care erau principiile legii și să le arate că acestea priveau părțile cele mai profunde ale minții. Astfel le-a prezentat ce urmărea legea lui Dumnezeu.

Când Hristos a venit în lume, El era sursa adevărului. Învățăturile transmise prin profeți fuseseră așezate într-o lumină falsă, iar lucrarea Lui a fost să le prezinte în adevărata lumină. El era temelia și sursa a tot adevărul, iar lucrarea Sa a fost aceea de a-l elibera de toate tradițiile oamenilor, întrucât ei învățau poruncile oamenilor în locul poruncilor lui Dumnezeu. Cei care mergeau la școlile profeților și învățau acolo erau socotiți a avea cunoștințe mai înalte decât toate neamurile și toate popoarele de pe fața pământului. Dar Isus s-a întors spre ei și le-a spus: „Vă rătăciți, căci nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29). Ei vedeau copaci care umblă în loc de oameni. De ce nu era adevărul clar în mintea lor? Din cauză că ei nu erau în legătură cu Dumnezeul a tot adevărul. [338]

O parte din marea lucrare a lui Hristos pentru lume a fost aceea de a veni în lume ca reprezentant al Tatălui. Dar lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. În mare măsură, în timpul de față avem aceeași situație, chiar printre cei care au pretenția că urmează adevărul. Voi m-ați auzit în anii trecuți când spuneam: „Atât de mult doresc să vă fac cunoștință cu Isus Hristos, ca să-L cunoașteți ca pe un Hristos iubitor, plin de îndurare, simpatie și compasiune gingașă.”

Cineva a venit atunci la mine și m-a întrebat: „Soră White, poți să-mi spui de unde pot ști că Isus îmi iartă păcatele atunci când mă pocăiesc de ele?” „Da, pot. Îți voi îndrepta privirea spre Calvar, spre Mântuitorul care moare pe cruce.” Aceasta este dovada pe care o prezentăm minții. Este dovada pe care poți să o vezi, că Hristos iartă păcatele. Lumina reflectată de la crucea Calvarului ne vorbește despre sângele lui Isus Hristos care a fost vărsat pentru iertarea păcatelor și ne spune că noi putem fi curățați și sfințiți.

Îmi aduc aminte de o femeie care spunea că ar fi atât de bine dacă Domnul ar vrea să-i arate într-un vis că El se îndură de ea și o mântuiește! Ei bine, El a învățat-o și i-a spus aceste lucruri printr-un vis, iar prima ei impresie de după aceea a fost: „Este visul acesta o temelie mai sigură decât un «așa zice Domnul»?” Aș vrea ca fiecare dintre voi să țină cont de acestea, pentru că mi-am dat seama că ori de câte ori am cerut o lumină specială, o dovadă mai puternică, am avut de așteptat mult timp până să o primesc. Am înțeles că trebuie să iau ceea ce spune Domnul și să cred ca și cum mi-ar fi spus mie. Eu sunt una dintre fiicele lui Adam, una dintre cei pentru care a murit Hristos, și am dreptul să mă sprijin pe meritele sângelui unui Mântuitor răstignit și înviat, pentru că sunt o păcătoasă. [339]

Iar când diavolul vine să îți arate păcatele și fărădelegile îngrozitoare, spune-i: „Da, sunt păcătos, dar Hristos este Mântuitorul și El spune: «N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși»” (Matei 9:13). În felul acesta vei fi înarmat cu toată armura neprihănirii lui Hristos. Cum se face că nu v-ați îmbrăcat cu armura neprihănirii lui Hristos? Pentru ce a venit El în lumea aceasta? Dacă ar fi fost posibil să fim aduși înapoi la păzirea poruncilor lui Dumnezeu, El nu ar fi venit niciodată în lumea aceasta; dar El a venit aici pentru că era imposibil ca omul să se răscumpere singur și să se pună singur în starea în care a fost Adam înainte de cădere. Și atunci, ce putea face omul? Hristos a venit, El, Înlocuitorul și Siguranța noastră.

Înainte ca El să vină, iudeii se aflau sub jug, dar Hristos era deasupra legii, El fiind dătătorul legii, așadar niciun jug nu era peste El. Îngerii se supuneau lui Hristos, Cel care nu se afla sub jug. Isus a putut veni ca Unul egal cu Tatăl, a putut să-și deschidă inima pentru tot vaiul, pentru toată nenorocirea, păcatul și mizeria și, dându-se pe Sine, a putut să dea viață și nemurire prin lumina evangheliei. Aceasta este singura nădejde de viață, iar când Hristos a strigat: „S-a sfârșit”, planul a fost împlinit. El a murit în favoarea omenirii, ca o jertfă de bună voie adusă lui Dumnezeu. Nu a fost obligat să o facă, dar Și-a asumat singur aceasta, pentru a putea mântui omenirea căzută. Așa că a intrat în mormânt și a ieșit din mormânt.

Satana a triumfat la moartea lui Isus, dar nu peste mult timp și-a dat seama că a trecut dincolo de limită. Căutând să provoace moartea și răstignirea Fiului lui Dumnezeu, ce a făcut de fapt? Pe când era în cer, [340] iar astăzi în mijlocul lumii creștine, el a pretins că înlăturând legea lui Dumnezeu, poate fi instaurată o alta, mai bună. Întregul univers aștepta să vadă care va fi rezultatul acestei pretenții.

De ce nu l-a distrus Dumnezeu pe Satana? De ce nu a făcut să înceteze păcatul? Lui Satana i s-a permis să-și manifeste caracterul; dacă nu ar fi avut posibilitatea aceasta, ar fi aruncat toată vina pentru nemulțumirea lui asupra lui Hristos și a Tatălui. Însă aici, în lumea aceasta, i s-a dat ocazia să-și pună la lucru noile principii și a făcut aceasta atunci când L-a răstignit pe Domnul slavei. El și-a exprimat principiile prin fapte și a arătat unde duc ele, iar noi vedem același lucru în lumea noastră de astăzi – unde duc principiile lipsite de lege.

Vrăjmășia a lucrat și încă lucrează. Diavolul a coborât cu mare putere, iar Duhul lui Dumnezeu Se retrage de pe pământ. Dumnezeu Și-a retras mâna. Nu trebuie decât să privim la Johnstown (Pennsylvania). Dumnezeu nu l-a oprit pe diavol de la a șterge întregul oraș de pe fața pământului. Astfel de lucruri se vor înmulți până la sfârșitul istoriei acestui pământ, pentru că diavolul s-a coborât cuprins de o mare mânie și lucrează cu toate amăgirile nelegiuirii în cei care sunt pe calea pierzării. Ce face el acum? Dă târcoale ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită. Iar atunci când îi va vedea pe cei care se împotrivesc luminii, care nu mai sunt sub protecția lui Dumnezeu, își va exercita puterea lui nemiloasă asupra lor. Ne putem aștepta la aceasta.

Ce să facă Dumnezeu pentru poporul Său? Să-i lase fără nicio lumină nouă? El spune că „voi sunteți lumina lumii”. De aceea trebuie să primim mai multă lumină de la tronul lui Dumnezeu și să avem tot mai multă lumină. Noi nu vă spunem [341] că în soliile care v-au fost prezentate aici și în alte locuri este o mare lumină nouă, ci este lumina cea veche scoasă de sub obroc și pusă în forme noi. Isus a dat lumină, cea mai minunată lumină, când a vorbit din stâlpul de nor. Chiar înainte să vină timpul ca israeliții să iasă din Egipt, plagă după plagă a căzut peste egipteni, din cauză că faraon a refuzat să-i lase pe israeliți să meargă să se închine lui Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeul cerurilor a îngăduit ca primul născut al fiecărui om și al fiecărui animal să fie ucis, iar când faraon a privit spre trupurile acelea moarte, a început să înțeleagă cine este marele EU SUNT – a înțeles că exista o putere superioară, cu care el, împăratul Egiptului, nu se putea lupta și pe care nu o putea învinge cu toată experiența și împotrivirea sa. De aceea le-a spus copiilor lui Israel: „Duceți-vă!”

Însă ce trebuiau să facă ei în cea din urmă noapte? Trebuiau să înjunghie un miel și cu sângele acestuia să ungă pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii. De ce? Ca să dovedească întregului Israel, când vor vedea aceste lucruri, că există ceva ce îi ține în legătură cu Dumnezeu. Iar când îngerul avea să treacă prin țară ca să ucidă întâii născuți, văzând sângele pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușii, avea să treacă pe lângă cei care aveau sângele pe ușiori.

Chiar înainte de venirea Fiului omului, există și a existat de ani de zile din partea dușmanului o hotărâre fermă de a arunca umbra lui demonică tocmai între om și Mântuitorul său. De ce? Pentru ca omul să nu vadă că pentru el a fost adusă o jertfă completă și s-a dat un Mântuitor complet. Apoi diavolul le spune că nu trebuie să respecte legea, deoarece pentru păzirea legii omul ar fi unit cu puterea divină, iar Satana ar fi înfrânt. [342] Pentru păzirea legii omul ar fi unit cu puterea divină. Cu toate că este asaltat de slăbiciunile omenescului, omul poate să devină părtaș de natură divină, fugind de stricăciunea care este în lume prin pofte. Aceasta este răscumpărarea.

Isus nu a venit să strice legea, căci El spune: „Nu va trece nicio iotă sau frântură de literă din Lege înainte ca toate să se fi împlinit.” Așadar, acestea sunt valabile și astăzi. Nu s-a schimbat nicio iotă sau frântură de slovă, așa că orice om este sub lege. Aceasta este situația actuală. Iar dacă cineva se împotrivește legii, pe aceștia Dumnezeu îi condamnă, deoarece noi nu suntem lăsați în neștiință.

Vreau să păzesc legea lui Dumnezeu și să trăiesc. Dar omul fărădelegii a îndrăznit să schimbe porunca a patra și a pus în locul ei un sabat fals, pentru a-și demonstra măreția și puterea lui de a se înălța mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare.

Acum urmează testul, alegerea între sabatul pe care l-a introdus omul fărădelegii și Sabatul Domnului Dumnezeu Iehova, ziua a șaptea.

În fața noastră stau vremuri de încercare și ce vrea Dumnezeu? El vrea să căutăm să înțelegem ce vrea El să ne comunice. Noi nu am înțeles aceasta; așa că am mers înainte gemând și suspinând. Când am încercat să fac binele, răul s-a ținut de mine, iar păcatul a lucrat întruna pentru a-și menține supremația. Dacă ați fi putut să vedeți cine este Hristos, că este Cel care poate mântui cu desăvârșire pe toți cei care vin la Dumnezeu prin El, atunci ați fi avut credința aceea care lucrează. [343]

Însă trebuie ca faptele să vină mai întâi? Nu, ci credința vine cea dintâi. Cum? Crucea lui Hristos este înălțată între pământ și cer. Aici vine Tatăl și toți îngerii cei sfinți și, pe măsură ce se apropie de cruce, Tatăl se apleacă spre cruce și jertfa este primită. Apoi la cruce vine omul păcătos cu povara lui de păcat, își ridică privirea spre Hristos răstignit pe crucea Calvarului și își depune păcatele la piciorul crucii. Aici îndurarea și adevărul se întâlnesc, dreptate și pacea se sărută. Iar Hristos spune: „După ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.”

Poate să spună cineva: „Deci nu poți să fi primit până când nu te pocăiești.” Dar cine ne conduce la pocăință? Cine ne atrage? Legea lui Dumnezeu îl condamnă pe păcătos. Ea arată defectele lui de caracter. Însă dacă stai toată viața înaintea legii și îi spui: „Curățește-mă. Fă-mă potrivit pentru a fi în cer”, poate legea să facă aceasta? Nu. În lege nu este putere pentru a-l salva pe călcătorul legii în păcat. Și atunci? În legea aceea trebuie să se vadă Hristos, Neprihănirea noastră; atunci este înălțat Hristos. „După ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine” (Ioan 12:32).

Noi privim la crucea Calvarului. Cine ne face să privim acolo? Hristos ne atrage. În lumea aceasta îngerii lui Dumnezeu lucrează cu mințile omenești, iar omul este atras spre Cel care îl ridică; Cel ce îl ridică îl atrage spre pocăință. Aceasta nu este nicidecum lucrarea omului; nu există nimic din ce ar putea face omul care să aibă valoare, în afară de a crede.

Privindu-L pe Hristos atârnând pe crucea de pe Calvar, omul înțelege că El îi iubește pe păcătoși, pe cei care erau în vrăjmășie cu Dumnezeu. Omul începe să se minuneze și este umilit. [344] Din ce cauză? Pentru că el vede că există o lege pe care a călcat-o și pe care nu o poate respecta, dar Îl vede și pe Hristos și cu nădejde și credință se prinde de brațul puterii infinite și se pocăiește la fiecare pas. De ce se pocăiește? De faptul că a violat toate principiile legii lui Iehova.

Pavel spune că el a predicat din casă în casă pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. Pentru ce a venit Isus Hristos în lumea noastră? Ca să atragă mintea și să o ducă la pocăință. În felul acesta este manifestată iubirea Tatălui, în faptul că a dat pe Fiul Său să moară pentru omul căzut, pentru ca acesta să poată păzi legea lui Iehova.

Isus a venit în lumea noastră, având divinitatea îmbrăcată în omenesc, iar omul trebuie să fie îmbrăcat cu neprihănirea lui Hristos. Atunci, prin neprihănirea lui Hristos, el poate sta fără vină înaintea lui Dumnezeu.

O, cât de mult mă bucur că am un Mântuitor! Trebuie să-L avem pe Duhul Sfânt, care să lucreze împreună cu efortul omenesc. Fără Hristos, noi nu putem face nimic. „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Mă bucur atât de mult că putem fi părtași de natură divină și că prin Isus Hristos putem fi biruitori. Aceasta este biruința – credința voastră, sentimentele și faptele bune? Aceasta este? Nu. „Aceasta este biruința […] credința noastră” (1 Ioan 5:4).

Ce este credința? Este „substanța lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute” (Evrei 11:1). Și ce urmează? „Credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși” (Iacov 2:17). De aceea, noi ne sprijinim pe meritele [345] sângelui Mântuitorului răstignit și înviat. Viețile noastre sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu. În aceasta avem totul. Noi nu putem face nimic de la noi înșine, dar focul iubirii lui Dumnezeu arde pe altarul inimilor noastre. Noi nu ne ghidăm după povești meșteșugit alcătuite, nu, nicidecum; noi Îl descoperim pe Hristos, Neprihănirea noastră. Dacă cineva se laudă cu faptele lui bune, nu se poate lăuda în Hristos.

Printre noi a pătruns un spirit de mulțumire de sine, iar solia către Laodicea ni se aplică nouă. O voi citi: [este citat Apocalipsa 3:14-16].

Care este problema? Este vorba de cineva care și-a pierdut dragostea dintâi. „Fiindcă ești căldicel, […] am să te vărs din gura Mea.” Ce vrea să spună prin aceasta? Dacă poporul are mare lumină și cunoștință, și totuși nu se străduiește să transmită lumii această lumină și să o dovedească prin fapte, care sunt principiile vii descoperite lumii, Hristos este dezonorat și ajunge să fie atât de dezgustat de ei, încât nu va mai lua numele lor în gura Sa pentru a le prezenta înaintea Tatălui.

„Știu faptele tale.” „Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic» și nu știi că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol” [versetul 17].

Unde este greutatea? „Curățit prin foc.” Hristos a avut o astfel de iubire pentru noi încât a putut să treacă prin cuptorul de foc al răstignirii și să iasă biruitor. Haine albe – ce sunt acestea? Neprihănirea lui Hristos. „Alifie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii” – discernământ spiritual, ca să poți face deosebire între adevărata neprihănire și îndreptățirea de sine. [346] Aceasta este lucrarea. Negustorul ceresc trece mereu prin fața noastră și ne spune: „Cumpără de la Mine. Acestea sunt lucrurile cerești; cumpără de la Mine. Vrei să o faci? De la Mine trebuie să cumperi.” Nu există nicio altă sursă în cer, din care să putem primi libertate și viață, decât de la Isus Hristos, Neprihănirea noastră.

Apoi El spune: „Fii plin de râvnă deci și pocăiește-te!” Această solie este pentru noi. Vrem ca frații și surorile noastre din această conferință să țină cont de solia aceasta și să vadă lumina care ne-a fost adusă în forme noi.

Dumnezeu ne-a făcut cunoscut care este tăria noastră, iar noi avem nevoie să o cunoaștem și să fim pregătiți pentru timpul acela de strâmtorare așa de mare, cum nu a mai fost de când sunt neamurile pe pământ. Hristos, Neprihănirea noastră – aceasta este tăria noastră. Să-l întrebăm pe Isaia cine trebuie să fie tăria noastră. Isaia ne va răspunde, iar ecoul cuvintelor lui ajunge până în timpul nostru: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Nu ne este destul atât? Nu ne putem acoperi complet cu acest adevăr? Mai este nevoie de considerație pentru noi înșine? Nu, nu mai este loc pentru ea. Noi trebuie să ne ascundem în Hristos și putem fi ascunși în tăria cea mare a Dumnezeului lui Israel. În felul acesta ne pregătim să întâmpinăm puterile întunericului. Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva domniilor și stăpânirilor, a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Numai în Hristos putem da piept cu acestea. [347]

Fraților, nu lăsați ca vreunul dintre voi să cadă de pe calea cea dreaptă. S-ar putea să spuneți: „Ce este cu articolul din Review al fratelui Smith?” El nu știe despre ce vorbește. El confundă oamenii care umblă cu copacii. Totul depinde de ascultarea noastră față de poruncile lui Dumnezeu. Însă el îi ia pe cei care au fost prezentați într-o lumină falsă și îi leagă în mănunchiuri ca și cum noi am fi discreditat cerințele legii lui Dumnezeu, când așa ceva nu s-a întâmplat. Este imposibil să înălțăm legea lui Iehova, dacă nu ne ținem de neprihănirea lui Isus Hristos.

Soțul meu a înțeles aceasta în ce privește legea, așa că vorbeam împreună noapte după noapte, până când ne sărea somnul. Acestea sunt principiile pentru care se luptă oamenii. Ei au nevoie să știe că Hristos îi acceptă imediat ce vin la El. Vreau să vă spun, fraților, că lumina este semănată pentru cel neprihănit și adevărul pentru cel cu inima curată.

Vrem să fim un popor care poartă cu sine bucurie și mulțumire și nu putem fi așa dacă nu Îl avem cu noi pe Isus Hristos. Dacă păcătuim, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit. De aceea nu trebuie să mă tânguiesc în toate zilele vieții mele, deoarece Isus a înviat. El nu se află în mormântul cel nou al lui Iosif, ci El este cu Tatăl. Dar în ce fel este acolo? Ca un Miel înjunghiat; El poartă în mâinile Sale semnele răstignirii. „I-am săpat pe palmele Mele.” Dacă aceasta nu ne umple de nădejde și recunoștință, ce altceva o poate face?

Mi s-a pus întrebarea: „Ce credeți despre lumina pe care o prezintă acești bărbați?” Ei bine, eu v-am prezentat-o de 45 de ani – farmecul inegalabil al lui Hristos. Aceasta este [348] ceea ce am încercat să prezint minților voastre. Când fratele Waggoner a prezentat aceste idei la Minneapolis, a fost prima învățătură clară despre acest subiect pe care am auzit-o de pe buze omenești, în afară de discuțiile dintre mine și soțul meu. Eu îmi ziceam că pot să o văd atât de clar pentru că Dumnezeu mi-a prezentat-o în viziune, iar ceilalți nu pot să o vadă din cauză că nu le-a fost prezentată așa cum mi-a fost arătată mie. Dar când altcineva a prezentat-o, fiecare fibră a inimii mele a spus: „Amin!”

Fraților din New York, vrem să înaintați. Mergeți mai departe, de la lumină la o lumină mai limpede. Aici sunt comorile adevărului. Căutați-le. Săpați în căutarea adevărului, ca după comori ascunse. Dacă vă îndreptați spre Scripturi și cereți lui Dumnezeu să vă ajute, El vă va lumina mințile, Duhul Sfânt vă va aduce aminte de toate lucrurile și lumina cerului va străluci peste voi.

Vă cer, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, să vă sculați și să luminați, căci lumina voastră a venit. Nu vrem ca lucrarea să fie îngrădită. Dacă vedeți bărbați și femei cu capacități, încurajați-i. Dumnezeu nu vrea ca lucrarea Lui să fie făcută de persoane nepricepute. El nu vrea ca Lucrarea Sa să fie paralizată. El vrea să vă așezați în poziția în care să puteți obține cunoștința adevărului așa cum este în Isus.

El vrea să frecventați școala în care se predau învățături biblice. Cineva ar putea spune: „Voi merge la școală în Battle Creek.” Însă acolo locurile sunt ocupate și urmează să deschidă încă o școală în Kansas. Dar mai este și South Lancaster. De ce să nu susțineți South Lancaster voi, cei de aici, din apropiere? Există persoane capabile să predea și să stea la cârmă predând învățături biblice. [349]

Niciun om să nu meargă pentru a prezenta adevărul, dacă nu a fost pregătit și nu știe cum să-și folosească îndemânarea și capacitățile pe care i le-a dat Dumnezeu. Cred că niciunul dintre voi nu se gândește să meargă la un om care nu a lucrat niciodată în tâmplărie și să-i ceară să facă o clădire frumoasă. Așa este și în lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să învățați, iar îngerii vor fi lângă voi ca să vă impresioneze mintea, iar dacă veți cerceta Scriptura așa cum a cercetat-o Daniel, veți înțelege tot ce vrea Dumnezeu să înțelegeți. Învățați pentru a practica și învățați pentru a învăța pe alții, așa cum i-a poruncit Dumnezeu lui Timotei: să primească lucrurile pe care i le-a dat Dumnezeu și să le încredințeze unor bărbați credincioși, capabili să-i învețe la rândul lor pe alții. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută în New York. Lăsați ca mintea să vă fie înălțată, înnobilată, sfințită; atunci lucrătorul nu va mai lucra până aproape să moară; atunci veți puteți instrui în adevăr, iar inimile lor vor arde împreună cu adevărul și vor fi nerăbdători să-l împărtășească altora.

Voi ați avut aici lumină. Ce veți face cu ea? Veți merge acasă ca să vă odihniți sau veți merge să lucrați ca să vă zidiți unii pe alții în cea mai sfântă credință? Să dea Dumnezeu să lucrați unde trebuie. Oh, cât de mult doresc să vedem lucrarea așa cum este posibil să o vedem! Cât de mult doresc să văd valul binecuvântării revărsându-se peste popor! Știu că este posibil, pentru că Dumnezeu ne-a dat tot cerul într-un singur dar. Fiecare dintre noi putem accepta lumina, fiecare rază de lumină, și apoi putem fi lumina lumii. „O cetate așezată pe munte nu poate să rămână ascunsă.”

Fraților, porniți la lucru! Părinților, trimiteți-vă copiii la școlile acestea. Cei care sunt aproape de South Lancaster, pot merge acolo, iar ce sunt aproape [350] de colegiu, să meargă acolo. Dumnezeu lucrează pentru a instrui lucrători care să pornească înainte. Fiecare dintre noi să se pregătească și să lucreze în mod inteligent, așa cum tâmplarul lucrează cu pricepere în meșteșugul lui. Acesta nu poate lucra iscusit, dacă nu-și învață meseria; nici voi nu puteți face altfel. Vrem să creștem, în toate sensurile pe care le poate avea acest cuvânt. Iubesc adevărul și vreau să triumf împreună cu el. Nu numai misionarii, ci oricine poate să facă ceva. Gustați și vedeți ce bun este Domnul. Dumnezeu să vă binecuvânteze la întoarcerea voastră spre casă. [351]