Manuscrisul 54, 1890 - File de jurnal

Manuscrisul 54, 1890 - File de jurnal

Manuscrisul 54, 1890

 FILE DE JURNAL
DIN NOU ÎN BATTLE CREEK

 

Battle Creek, 30 Decembrie 1890

Am ajuns în Battle Creek pe la ora trei p.m. Familia noastră s-a bucurat să ne vadă, iar nouă ne-a părut bine să ajungem acasă.

Am auzit că adunările din Sabat ţinute în tabernacol, au fost excelente. Am citit articolul pe care l-am scris şi care a fost publicat în Extra, şi puterea Spiritului Domnului a făcut ca adevărul să fie înţeles de multe inimi. Nimeni nu s-a îndoit că Domnul mărturisea despre cuvintele scrise spre beneficiul bisericii. Inimile au fost profund mişcate, şi au fost făcute remarci de către fratele Prescott şi alţii.

Fratele Prescott a mărturisit că nu a urmat calea pe care ar fi trebuit să o urmeze în Battle Creek. A arătat spre Minneapolis şi a recunoscut că acolo nu a avut un discernământ corect, şi că de atunci încoace el nu a spus prea mult, ci a vorbit cu fratele Smith şi cu alţii. El a făcut o lucrare profundă. Fratele Smith a declarat că mărturia publicată în Extra (Review and Herald, dec. 23, 1890), se referă la el. A acceptat-o ca pe o mustrare adresată lui.

A fost lansat un apel pentru ca toţi cei care doreau să-L caute pe Domnul cu seriozitate, să meargă în faţă. Toate locurile din centrul corpului de clădire au fost umplute repede, pe măsură ce oamenii veneau de la balcon şi din sălile lăturalnice care fuseseră deschise pentru a oferi oamenilor spaţiu. Prof. Prescott i-a dat mâinile fratelui Smith şi s-au unit ca să caute pe Domnul în modul cel mai serios. Adunarea întreagă a fost pusă în mişcare, şi a trebuit să li se spună să ia loc chiar acolo unde erau. [787]

Marţi noaptea a venit peste mine o povară mare. Nu am putut dormi. Fratele Smith era în gândul meu, şi am înălţat toată noaptea rugăciuni şi cereri pentru el. Eram cuprinsă de un spirit de luptă în agonie cu Dumnezeu, şi o mare nădejde pentru el mi-a cuprins inima. El este unul dintre veteranii noştri, unul dintre oamenii noştri de bază, iar Domnul îi va da puterea Lui susţinătoare. Ce schimbare s-a produs în adunare! Atmosfera părea că s-a limpezit. Lumina a pătruns, ca să ia locul incertitudinii şi ideilor confuze.

Battle Creek, Mich., miercuri, 31 decembrie 1890

Am devotat mult timp pentru a-i scrie fratelui Smith, dar nu m-am simţit chiar liberă să i-o trimit. Am reţinut scrisoarea, pentru a decide dacă nu cumva era mai bine să vorbesc cu el. Dacă fratele Uriah Smith ar discerne lucrurile în adevărata lor lumină, nu ar consimţi la ceea ce se face. Fratele Smith a fost cu noi de la începutul lucrării. El înţelege felul în care noi – soţul meu împreună cu mine – am dus lucrarea înainte şi în sus pas cu pas, şi felul în care am îndurat greutăţile, sărăcia şi lipsa de mijloace. Împreună cu noi erau lucrătorii noştri din acea vreme de începuturi. Fratele Smith, în special, în tinereţea lui a fost una cu soţul meu. El ştie cum am fost apăsaţi din cauza lipsei de mijloace – ştie că dieta noastră a fost foarte sărăcăcioasă. În loc de cartofi foloseam napi, căci cartofii erau prea scumpi ca să ajungă pe masa noastră. Am lucrat fără salariu, folosind doar mijloacele strict necesare pentru a supravieţui, iar mobila noastră a fost alcătuită din scaune fără fund care au trebuit să fie reparate – le-am pus fund din pânză groasă, şi alte lucruri asemănătoare. El ştie că  ne-am făcut partea cu curaj, obişnuindu-ne cu situaţia fără să ne plângem, pe când eram la Rochester, New York, şi în diferitele locuri pe unde locuiam. Noi ştim cât de mult a costat pentru a pune temelia pe care lucrarea de publicare să poată avansa înainte şi în sus până la starea de prosperitate pe care o are în prezent.

Am stat umăr lângă umăr împreună cu fratele Smith în lucrarea aceasta, în timp ce Domnul aşeza principiile fundamentale. Am avut de luptat continuu [788] împotriva oamenilor stăpâniţi de câte o idee, care credeau că corectitudinea în relaţiile administrative în ce priveşte lucrarea ce trebuia făcută, este dovada unei gândiri lumeşti, precum şi împotriva celor supărăcioşi care se prezentau singuri că ar fi capabili să poarte responsabilităţi, dar în care nu se putea avea încredere să fie puşi în legătură cu lucrarea, ca să nu îi dea direcţii greşite. Pas după pas a trebuit să fie făcut, nu după înţelepciunea oamenilor, ci după înţelepciunea şi îndrumarea Unuia care este prea înţelept ca să greşească, şi prea bun ca să ne facă rău.  Au fost aşa de multe elemente care au trebuit puse la încercare şi testate. Mulţumesc Domnului pentru că fraţii Smith, Amadon, şi Batchellor încă sunt în viaţă. Ei au fost membrii familiei noastre în cele mai grele momente ale istoriei noastre.

Cel mai mare lucrător care a trăit vreodată este Isus Hristos. El era Adevărul. El era Lumina; şi El a fost cu noi în toate circumstanţele grele. Ne gândim la acele zile cu sentimente de recunoştinţă pentru experienţa noastră. Dar acum, Dumnezeu ne-a condus pas cu pas, înainte şi tot mai înainte. Veteranii purtători ai stindardului şi-au depus armura, iar bărbaţi fără nicio experienţă în greutăţi şi încercări, sau în cunoştinţă, vin printre noi şi cred că ei ştiu totul. Ei iau lucrurile care au fost puse în mâinile lor gata pregătite, lucruri care au ajuns la mari proporţii, şi îl uită pe Iosif. [789]