Manuscrisul 56, 1890 - Lecții învățate de la viță

Manuscrisul 56, 1890 - Lecții învățate de la viță

Manuscrisul 56, 1890
7 februarie 1890

LECŢII  ÎNVĂŢATE  DE  LA  VIŢĂ
(Remarci făcute la școala biblică)

 

M-am gândit la lecţia pe care Isus a dat-o ucenicilor chiar înainte să intre în grădina Ghetsemani, ştiind că este ultima ocazie de a-Şi instrui ucenicii înaintea crucificării Sale. El le-a spus, arătând spre viţă – viţa fiind cea pe care iudeii o preţuiau, o respectau şi o considerau minunată – „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă, El o taie.” Avem de studiat aici. „O taie.” Noi avem acum ocaziile de a da roade; avem acum ocazii de a arăta că suntem mlădiţe purtătoare de roade. Dar dacă mergem înainte fără griji şi cu indiferenţă, atunci care va fi poziţia noastră? El spune că ne va tăia, pentru că noi nu putem face nimic fără Hristos; iar dacă suntem ca o mlădiţă moartă şi nu ne tragem nici sevă nici hrană din viţa cea vie, vom ajunge mlădiţe uscate. El spune că pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă. Apoi El le-a spus că „Este buna plăcere a Tatălui Meu ca să aduceţi multă roadă.”. Suntem noi mlădiţe ale viţei celei vii? Dacă suntem, atunci suntem deosebiţi; noi nu suntem îmbinaţi cu toţii laolaltă; sunt mai multe mlădiţe, dar un singur butuc. Dacă suntem în Hristos, şi Hristos este în noi, atunci conversaţia noastră, cuvintele noastre – tot ce spunem – purtarea noastră – tot ceea ce facem – nu vor avea legătură cu Hristos? Ei bine, presupunând că fiecare  mlădiţă ar avea voce – dacă poartă roade au voce – va vorbi ea tufelor, copacilor, şi [561] către tot ce este împrejurul ei, şi nu va vorbi butucului? Dacă noi suntem în butuc, nu ne vom îndrepta conversaţia către butuc? Nu va fi Hristos centrul nostru? Şi nu vom supune noi totul, şi agăţa totul de El?

Fraţilor, noi am greşit pentru că i-am considerat pe oameni infailibili, indiferent de poziţia lor, indiferent cât de înaltă poziţie au. Am considerat că oamenii ar fi infailibili pentru că Domnul le-a dat o lucrare de făcut. Dacă aceşti bărbaţi ar rămâne în Hristos întotdeauna, iar Hristos ar rămâne întotdeauna în ei, astfel încât niciun moment să nu fie separaţi de Hristos, atunci am putea fi mult mai dependenţi decât suntem astăzi; dar noi ştim că ei de multe ori greşesc şi sunt în eroare. Atunci, să-i judecăm pentru că fac unele greşeli şi unele erori? Nu poţi să depinzi de aceştia mai mult decât de aceia pe care îi socotiţi infailibili, întrucât niciunul din noi nu este infailibil. Dar eu vă spun ce este infailibil – adevărul lui Dumnezeu este infailibil. Iar dacă noi ne prindem de adevăr, şi avem adevărul în noi, râmânând în noi, atunci vom fi sfinţiţi prin adevăr, şi ne vom aproapia tot mai mult de Dumnezeu.

Noi avem încă de luptat cu duşmanul care este în lume. Avem de dat piept cu puterile întunericului. Vom fi în acest conflict până la sfârşitul timpului. Salvatorul nostru a fost în conflict cu puterile întunericului, iar puterile întunericului au fost în conflict cu El tot timpul după ce El a intrat în această lume. Satana a fost în conflict cu El. Apoi, imediat ce a început să-Şi exercite puterile raţiunii, El a intrat în conflict cu puterile întunericului. Venirea Sa – ca un prunc în Betleem – a înălţat un steag împotriva duşmanului: Tu nu poţi să iei întreaga lume; nu poţi să o pretinzi. [562]

Iar după ce El a plecat, ce a făcut? Cine avea să ducă mai departe controversa? Cine sunt cei vizibili care aveau să preia controversa în această lume şi să o ducă până la sfârşit? Sunt urmaşii lui Hristos, fiecare dintre aceştia. Nu sunt numai slujitorii delegaţi. În aceasta, poporul nostru face o mare greşeală. Ei par a crede că zi de zi, oră de oră, minut cu minut, în acest conflict, predicatorii trebuie să aibă grijă de ei. Dar aceasta aparţine fiecăruia dintre noi.

Noi nu ştim ce lucrare are Dumnezeu pentru noi de făcut, nu putem spune, decât dacă începem cu talentele pe care El ni le-a dat. Dacă avem numai un talent şi îl punem la schimbător, şi începem să lucrăm cu acel talent, iar Dumnezeu vede că suntem credincioşi în puţin, atunci El ne va da încă un talent. Apoi, pe măsură ce le folosim pentru slava lui Dumnezeu, şi suntem tot timpul centraţi în Hristos cum este centrată mlădiţa în viţă, luându-ne seva şi hrana de la Isus Hristos, atunci putem fi o binecuvîntare pentru toţi cei ce vin în contact cu noi. Astfel talentul creşte şi se înmulţeşte; şi cu cât punem mai mult la schimbător, cu atât vom angaja mai multe talente spre slava lui Dumnezeu. Fraţilor, noi nu înţelegem nici pe jumătate lecţiile pe care Isus Hristos ni le-a dat – cele mai preţioase lecţii – însă avem nevoie să le înţelegem din ce în ce mai mult. E nevoie să venim la Hristos şi să-I cerem să ne lumineze minţile, să ne dea vedere spirituală, ca să putem cunoaşte tot mai mult din adevăr.

Să nu creadă nimeni, că avem tot adevărul de care avem nevoie; că noi avem cei mai importanţi stâlpi ai credinţei, şi dacă stăm lângă ei, nu avem nevoie să ne mai obosim ca să putem înţelege adevărul în mod personal. Unul care a fost în lucrare de mulţi ani, a spus, „Sora White, trebuie să înţelegem personal? Există raţionamente din Biblie [563] cu privire la punctele credinţei noastre; de ce nu le putem lua aşa cum le-au pregătit alţii, aşa încât noi să nu mai pierdem timpul; şi să le vestim. Noi credem că aceştia sunt oameni ai lui Dumnezeu (şi a menţionat un om). Nu crezi că acesta a fost inspirat de Dumnezeu?”  Nu , nu cred. Eu nu cred un asemenea lucru. Eu cred că Domnul i-a dat o lucrare de făcut. Iar dacă vreun bărbat sau vreo femeie nu este consacrat şi devotat lui Dumnezeu în orice oră, indiferent cine ar fi aceştia, vrăjmaşul îi va face să-şi împletească eu-l într-un anume fel – propriile trăsături, ideiile lor obişnuite – iar în primul rând, el modelează pe alţii, îşi pune tiparul asupra celor din jurul său. Este un lucru periculos de a înălţa omul, sau a te sprijini pe om, a te sprijini pe braţ de carne. Ceea ce avem nevoie este să ne sprijnim pe braţul care a fost întins pentru a ne sprijini pe el, şi acesta este Domnul, Dumnezeul lui Israel, în El ne putem încrede.

Există putere pentru acest popor. Eu o cunosc. Domnul mi-a descoperit-o de ani de zile, iar acum i-a venit timpul. Avem nevoie să ştim că această credinţă vie poate să fie inspirată în inimile noastre, şi că putem ajunge la mai multă lumină şi mai multă cunoştinţă. Fiecare în mod individual are nevoie să cunoască adevărul pentru el însuşi.

Voi sunteţi aici la această şcoală. Fratele Waggoner poate prezenta adevărul înaintea voastră. Voi puteţi spune că ceea ce prezintă este adevăr. Dar ce veţi face după aceea? Trebuie să mergeţi personal la Scripturi. Voi trebuie să le cercetaţi cu inima umilită. Dacă sunteţi plini de prejudecată şi de opinii preconcepute, şi dacă întreţineţi ideea că nu mai este nimic pentru voi de cunoscut, că voi cunoaşteţi tot ce merită cunoscut, nu veţi avea niciun beneficiu. Dar dacă veniţi precum copiii, cu dorinţa de a învăţa tot ceea ce este aici pentru voi – dacă Dumnezeul cerurilor a trimis ceva pentru mine, eu am nevoie de aceasta. Dumnezeul cerurilor a condus mintea omului să facă un studiu de specialitate din studiul Scripturii, [564] iar atunci când Scripturile sunt prezentate, El mi-a dat puterea de a raţiona. Eu pot vedea dovada aşa cum şi el o poate vedea; pot găsi dovada, aşa cum şi el o poate găsi. Eu pot ieşi şi pot spune adevărul, pentru că ştiu că este adevăr. Şi pentru că ştiu că este adevăr, îl şi pot prezenta – nu ca pe un produs al minţii cuiva, ci îl pot prezenta ca şi femeia din Samaria, aşa cum a mărturisit ea că a găsit pe Mesia. Ei au ieşit ca să-L asculte şi apoi au spus, acum ştim noi înşine, L-am văzut, L-am auzit noi înşine; şi ştim că acesta este Hristosul.

Nu puteţi întreba şi cerceta împreună, unii cu alţii? Ba da, puteţi. Dar marea problemă este că eu-l este atât de mare în noi toţi, încât imediat ce începem să investigăm, o facem într-o manieră atât de necreştină. Aşa s-a întâmplat la Battle Creek; aşa a fost la Minneapolis; aşa a fost în multe alte locuri. Dumnezeu nu este deloc în această lucrare; diavolul este într-o lucrare de acest fel. Noi trebuie să ne apropiem de Scripturi cu inimile umilite. Dacă Dumnezeu are o lucrare pentru noi, suntem gata pentru aceasta, şi trebuie să cunoaştem personal adevărul, şi astfel vom fi atraşi spre Bibliile noastre. Voi trebuie să fiţi atraşi la Biblie.

După lumina ce mi-a fost dată de către Dumnezeu, vom fi separaţi şi împrăştiaţi, mulţi dintre noi. Va trebui să staţi singuri în diferite locuri. Nu veţi avea nicio legătură cu alte minţi conducătoare ca să puteţi primi putere de la acestea. Voi va trebui să staţi cu Dumnezeul vostru alături, şi să ştiţi că El este lângă voi. Avem nevoie să ştim astăzi că El este de partea noastră; că este cu noi chiar acum, când ne adunăm în această clădire. Ar trebui să vă amintiţi că Învăţătorul adunărilor este aici. Dumnezeu nu va lăsa corabia să fie condusă la întâmplare de un pilot ignorant; El stă la cărmă şi deci, noi lucrăm sub ordinele lui. Acum, noi aşteptăm ordinele, şi avem nevoie ca ele să vină de la Căpetenia mântuirii noastre. [565]

Eu cred fără niciun dubiu că Domnul a dat adevăr preţios la timpul potrivit, fratelui Jones şi fratelui Waggoner. Îi socotesc eu infailibili? Spun eu că ei nu vor face nicio declaraţie sau că nu vor avea nicio idee care să nu poată fi pusă sub semnul întrebării, sau care nu poate fi greşită? Spun eu aşa? Nu, eu nu spun acest lucru. Eu nu spun aceasta despre niciun om de pe pământ. Dar eu spun că Dumnezeu a trimis lumină şi, să fiţi atenţi cum o trataţi. Avem nevoie de adevărul aşa cum este Isus. Noi nu vrem să plecăm de la întâlnire şi, dacă s-a spus ceva cu care nu putem fi de acord, să-l împrăştiem peste tot fraţilor şi surorilor noastre. Nu. Mergeţi pe genunchii voştri şi rugaţi-vă ca să cunoaşteţi adevărul. Învăţătorii în Şcoala de Sabat, au nevoie să ştie că ei modelează minţi; şi nu este un lucru mic să stai în faţa elevilor şi să pretinzi că tu ai lumină, când poate că o eroare periculoasă este amestecată cu aceasta!

Dimineaţa trecută am vorbit despre venirea unora la adunare. Acesta este motivul pentru care am dorit ca ei să vină. Am menţionat numele fratelui Ballenger, numele fratelui Smith – fratele Leon şi prezbiterul Smith. Nu am spus-o pentru că am vrut să dau impresia că fratele Ballenger şi-ar fi închis urechile faţă de adevăr; căci el   l-ar fi primit îndată ce ar fi avut ocazia. Dar am vorbit despre aceşti oameni ca ei să poată să cunoască, să poată să înţeleagă, ce este adevăr; Dar dacă ei nu vor să audă, dacă ei stau de o parte, au acelaşi argument pe care îl spun predicatorii bisericilor: stai departe, nu merge să asculţi. Ei bine, voi aveţi nevoie să ascultaţi totul. Dacă el greşeşte, noi trebuie să ştim aceasta, trebuie să înţelegem, cei ce sunt în poziţii proeminente, şi apoi noi trebuie să cercetăm personal. Noi trebuie să ştim dacă este adevăr; şi dacă este adevăr, fraţilor, copiii aceia de la Şcoala de Sabat au nevoie de el, şi fiecare suflet are nevoie de acesta! Aceasta este nevoia noastră.

Voi, cei aflaţi în poziţii de răspundere, vă spun că vă aflaţi sub obligaţie faţă de Dumnezeu să ştiţi ce se petrece aici. Apoi, cu tot ce s-a spus – [566] „la Lege şi la mărturie; dacă ei nu vorbesc după acest cuvânt, nu este nicio lumină în ei,”  Dar dacă este lumină în ei, şi ei au lumină, vă implor, nu fiţi atât de plini de prejudecată.

Mi-a pricinuit aşa o tristeţe şi o mâhnire să ştiu că unii au inimile pline de prejudecăţi. Ei urmăresc orice cuvânt ce pot să-l prindă. „Iată, iată-i; ei sunt Perfecţiunea”. Cine spune că ei sunt perfecţi? Cine pretinde aceasta? Noi pretindem că Dumnezeu ne-a dat lumină la timpul potrivit. Iar acum ar trebui să primim adevărul lui Dumnezeu – primiţi-l ca având originea cerească. Atunci când venim împreună să examinăm Scripturile, haideţi să avem Spiritul lui Hristos. Când un punct este dovedit, of, ei nu vor să recunoască niciun cuvânt. Ei nu văd nicio lumină, şi tot aruncă întrebare după întrebare. Aşa că, niciun punct nu este stabilit. Ei nu recunosc că s-a dovedit acel punct; ci aruncă o listă întreagă de întrebări. Fraţilor, avem nevoie să ştim ce înseamnă să cercetezi Scripturile, ca unii care doresc lumina, şi nu ca aceia care doresc să alunge lumina. Fie ca Domnul să ne dea Spiritul Său Sfânt în această dimineaţă, şi fie ca El să ne dea spiritul Său zi de zi. Avem nevoie să umblăm în umilinţă cu Dumnezeu. Avem nevoie să stăm în lumina Feţei Lui. Avem nevoie de blândeţea lui Hristos. Domnul să ne ajute să învăţăm zilnic în şcoala lui Hristos. [567]