Manuscrisul 75, 1899

Manuscrisul 75, 1899

Manuscrisul 75, 1899

 

Cei ce s-au despărţit de Hristos din cauza unor teorii şi maxime false, din cauza obiceiurilor, ascultă adevărul trimis de Dumnezeu ca pe un lucru ciudat, şi pun întrebarea, „Nu vorbeşte în pilde?” Ei Îl pierd din vedere pe Dumnezeu şi felul Lui de a lucra, care adeseori este surprinzător pentru agentul pe care îl foloseşte, precum şi pentru oamenii la care este trimis agentul. Într-o anume măsură, prejudecata devine aşa de puternică în urma primei împotriviri faţă de adevăr, încât ei adoptă poziţii false şi se ţin de ele, cu toată dovada oricât de evidentă adusă din Cuvânt. Mulţi au în aparenţă o dorinţă de a sta mai mult cu Dumnezeu în rugăciune, şi totuşi, când vine cuvântul din partea Domnului, tresar în împotrivire şi exclamă împotriva lui şi împotriva mesagerului, aşa cum au făcut evreii, „Vrea să dărâme stâlpii credinţei noastre!” În orbirea lor, ei nu-şi dau seama care sunt stâlpii credinţei.

Îndepărtarea aceasta de Dumnezeu şi de cuvântul Lui pătrunde de mult timp printre noi; şi Dumnezeu a atras atenţia multora dintre fraţii noştri către Scripturi, chemându-i să sape în căutarea adevărului care a fost îngropat sub tradiţii şi obiceiuri, ca şi cum ar căuta comori ascunse. Adevăruri, care pentru multe minţi au fost o taină adâncă, urmează să fie dezvăluite. „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi”. Cuvântul acesta trebuie să fie proclamat într-un sens special, pentru ca aceia care cred în Hristos ca Mântuitor personal să poată avea viaţa veşnică.

Când Israeliţii mureau din cauza şerpilor înfocaţi, în [1687] mijlocul lor a fost ridicat un şarpe de aramă, pentru ca toţi să poată să privească şi să trăiască. Dar au fost unii care s-au oprit să raţioneze în ce priveşte nebunia de a aştepta uşurare de la astfel de mijloace. Ca să fie vindecaţi pentru că privesc la o bucată de aramă, apărea absurd minţilor lor, aşa că au spus, „Nu vom privi”. Decizia aceasta a fost fatală, şi toţi cei ce nu au acceptat acest mijloc, au pierit.

Şarpele de aramă a fost ridicat în pustie pentru ca aceia care au privit cu credinţă să poată fi vindecaţi. În acelaşi fel, Dumnezeu trimite oamenilor o solie vindecătoare, regeneratoare, chemându-i să-şi ia privirea de la om şi de la lucrurile pământeşti, şi să-şi pună încrederea în Dumnezeu. El a dat poporului Său adevărul cu putere, prin Duhul Sfânt. El a deschis cuvântul Lui în faţa celor care au cercetat şi s-au rugat pentru adevăr. Însă când aceşti mesageri au prezentat poporului adevărul aşa cum l-au primit, acesta a fost la fel de necredincios ca Israeliţii. Mulţi cârtesc asupra adevărului adus în faţa lor prin umilii mesageri. Ei întreabă, „cum se poate ca solia aceasta să fie adevăr? Cum este posibil ca privind la Isus şi crezând în neprihănirea Lui atribuită, să pot câştiga viaţa veşnică?” Cei ce au refuzat să vadă adevărul, nu îşi dau seama că ei cu Dumnezeu sunt în controversă, şi că refuzând solia trimisă lor, ei Îl refuză pe Hristos.

Nicodim a fost surprins când Isus i-a spus că trebuie să se nască din nou. „Cum se poate face aşa ceva?”, a întrebat el. Isus i-a răspuns, „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?” Aceeaşi întrebare poate fi pusă în zilele noastre celor ce, în timp ce stau în poziţii de răspundere, nu cunosc adevărul pe care Dumnezeu L-a trimis poporului [1688] Său. După ani de refuz, ei văd sclipiri de lumină, dar nu au dat cu totul la o parte necredinţa lor păcătoasă, aşa că întregului cer îi este ruşine cu ei. Dacă aceste suflete ar vrea măcar să încerce experienţa aceasta, să-şi ducă la Isus povara păcatului pentru a primi iertarea Lui, ar înţelege ce înseamnă să fii îndreptăţit prin credinţă, iar mărturia lor care s-ar auzi în faţa adunării ar fi aceea că „Mântuitorul ne-a curăţit de toate păcatele. Avem pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.”

Învăţăturile lui Hristos nu au fost o nouă revelaţie, ci adevăruri vechi, a căror origine era El Însuşi şi pe care El le-a dat aleşilor lui Dumnezeu, adevăruri pentru care a venit pe pământ ca să le scoată de sub erorile sub care au fost îngropate. El Însuşi era marele centru al luminii şi adevărului, însă învăţătura pe care a prezentat-o poporului Iudeu era pentru ei o nouă revelaţie. Sistemul iudaic încă nu este pe deplin înţeles de oamenii din zilele noastre. Adevăruri vaste şi profunde sunt conţinute în istoria Vechiului Testament. Evanghelia este interpretul ei, cheia care deschide tainele acestuia. Planul de mântuire dezvăluie înţelegerii aceste adevăruri. De câţiva ani încoace, şi îndeosebi de la întâlnirea de la Minneapolis, au fost făcute cunoscute adevăruri de mare valoare pentru lume şi pentru poporul lui Dumnezeu. Calea a fost făcută atât de limpede încât inimile sincere nu pot decât să primească adevărul. Dar încă mai sunt comori care trebuie să fie căutate. Lăsaţi sonda care a început să lucreze în mina adevărului să se cufunde mai adânc, şi va scoate tezaure bogate şi preţioase.

Mă doare inima pentru moştenirea Domnului. Suflete preţioase pentru care am avut interes, de ani de zile refuză lumina care i-ar aşeza sub protecţia Duhului Sfânt, ca să fie modelaţi după [1689] asemănarea divină. Ei au luat poziţie de partea cea rea şi văd totul în lumina opiniilor lor anterioare. Cât de tristă am fost să-i văd întorcând spatele luminii, şi alegând să umble în lumina scânteilor din focul aprins de ei. Înţelepciunea şi cunoştinţa omenească a luat locul învăţăturii Duhului Sfânt. Bărbaţii care nu umblă în lumină, vor umbla în întuneric şi nu vor şti când se vor împiedica. Ei îşi aleg calea lor, şi nu calea Domnului. Am putea spune, ca un ecou al cuvintelor lui Hristos, „Cercetaţi Scripturile căci socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. „Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh şi viaţă.”

Dumnezeu intenţionează ca planul de răscumpărare să ajungă la poporul Său, ca ploaie târzie; căci ei îşi pierd repede legătura cu Dumnezeu. Ei se încred în om, şi dau slavă omului, iar tăria lor este proporţională cu tăria celui de care depind. Mi-au fost prezentate anumite lucruri care se vor împlini în scurtă vreme. Noi trebuie să ştim mai mult decât ştim în timpul de faţă. Noi trebuie să înţelegem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Există teme asupra cărora să se stăruie, teme vrednice de mai mult decât o simplă remarcare din treacăt. Îngerii au dorit să privească în adâncul adevărurilor ce sunt descoperite oamenilor care cercetează cuvântul lui Dumnezeu şi, cu inimi umilite se roagă pentru înţelepciune, pentru a cunoaşte mai mult din adâncimea, lărgimea şi înălţimea acelei cunoştinţe pe care numai Dumnezeu o poate da.

Au fost scrise sute de comentarii ale evangheliei, de către oameni care au fost socotiţi mari şi, cu cât ne apropiem de scenele de încheiere ale istoriei [1690] acestui pământ, vor fi făcute reprezentări încă şi mai uimitoare. Avem nevoie să studiem Scripturile cu inimi umilite, smerite. Aceia care îşi vor devota puterile studiului cuvântului lui Dumnezeu, şi îndeosebi profeţiilor referitoare la aceste zile de pe urmă, vor fi răsplătiţi cu descoperirea unor adevăruri importante. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament este plină de adevăruri care au nevoie să fie înţelese. Satana a orbit ochii oamenilor, şi ei s-au mulţumit cu orice scuză pentru a nu studia această carte. În aceasta, Hristos a declarat prin slujitorul Lui, Ioan, ce va fi în zilele de pe urmă.

Fiecare student al Bibliei din şcolile noastre ar trebui să studieze aceste profeţii cu sârguinţă. Pe măsură ce cercetăm Scripturile, caracterul lui Hristos va apărea în perfecţiunea lui infinită. El este Acela în care sunt centrate speranţele noastre de viaţă veşnică. El este viaţă veşnică pentru toţi cei ce mănâncă trupul Lui şi beau sângele Lui. Cei ce vor să privească la El, pot să fie vindecaţi de muşcătura şarpelui, căci El este purtătorul păcatului, unicul remediu pentru păcat. Privindu-L pe El, vom fi schimbaţi în acelaşi chip al Lui. Nimic nu trebuie să se interpună între suflet şi Dumnezeu. Credinţa, iubirea, adorarea, vor creşte în sufletul studentului. Suntem în posesia celor mai bogate comori ale adevărului, şi dacă continuăm să-L cunoaştem pe Domnul, vom avea un câmp larg în care să lucrăm. Cuvântul relatează despre faptele milei şi despre puterea restauratoare a lui Isus. Cu inimile întristate citim despre durerea pe care i-au produs-o păcatele ce le-am comis. Învăţăm de asemenea cum, prin suferinţa şi jertfa Lui pentru noi, putem fi desăvârşiţi în El. Inspiraţia ne relatează [1691] istoria aceasta, care este de o importanţă mai mare pentru noi decât orice învăţătură omenească, oricât de vastă şi de profundă.

„Aceasta este viaţa veşnică”, a zis Hristos, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” De ce nu înţelegem valoarea acestei cunoştinţe? De ce nu ard aceste adevăruri în inimile noastre, de ce nu freamătă pe buzele noastre, înfiorând întreaga noastră fiinţă?

Prin faptul că ne-a dat cuvântul Lui, Dumnezeu ne-a pus în posesia fiecărui adevăr esenţial pentru salvarea noastră. Tezaurul bogăţiilor inestimabile ale lui Hristos este deschis în faţa inimii şi minţii. Mii de bărbaţi şi femei au scos apă din izvoarele mântuirii, şi totuşi rezerva nu se diminuează. Mii de oameni L-au avut pe Domnul înaintea ochilor şi, privindu-L, au fost schimbaţi după chipul Lui. Duhul le arde în ei atunci când vorbesc despre caracterul Lui, când spun ce este Isus pentru ei şi ce sunt ei pentru Isus. Însă bărbaţii aceştia nu au epuizat subiectele mari şi sfinte. Încă mii de oameni se pot angaja în cercetarea tainelor mântuirii. Se poate stărui asupra vieţii lui Hristos, asupra caracterului misiunii Lui, şi raze de lumină vor străluci foarte distinct la fiecare încercare de a descoperi adevărul. Fiecare cercetare proaspătă va descoperi ceva mai adânc şi interesant, decât a fost dezvăluit până acum. Subiectul este inepuizabil. Studiul întrupării lui Hristos, studiul jertfei lui ispăşitoare şi al lucrării Lui de mijlocire, va angaja mintea studentului sârguincios atât cât va mai dura timpul, şi, privind spre cerul cu anii fără număr, va exclama, „Mare este taina evlaviei”. [1692]