Mărturii, vol. 5, mai 1889 - Zvonuri nefondate

Mărturii, vol. 5, mai 1889 - Zvonuri nefondate

Mărturii, vol. 5, 692-696
Mai 1889

 

ZVONURI NEFONDATE

 

De mai multe ori, în iarna trecută [1888-89], am auzit relatându-se că la conferinţa de la Minneapolis „la sora White i s-a arătat că judecata, care a început în 1844 cu cei drepţi ce au murit, a trecut acum asupra celor vii”. Acest lucru nu este adevărat. Un zvon similar, care circulă de vreo doi ani a pornit de la următoarele: într-o scrisoare scrisă din Elveţia unui frate din California, am făcut o remarcă ce sună în esenţă, cam aşa: „de mai bine de patruzeci de ani se desfăşoară judecata asupra celor morţi, şi nu ştim cât de curând va trece asupra celor vii”. Scrisoarea a fost citită mai multor persoane şi, ascultători neatenţi au spus mai departe ceea ce au gândit ei că au auzit. Aşa a pornit zvonul. Zvonul de la Minneapolis a pornit din neînţelegerea cuiva a vreunei declaraţii de acelaşi fel cu cea pe care am citat-o din scrisoare. Nu există vreun alt fundament pentru un astfel de zvon.

Un alt zvon spune că unul dintre slujbaşii care trăieşte acum, a fost văzut de către mine în viziune, salvat în împărăţia lui Dumnezeu, în felul acesta fiind arătat că mântuirea lui finală este asigurată. Declaraţia aceasta nu este adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu prezintă clar condiţiile mântuirii noastre şi, atârnă cu totul de noi dacă ne vom supune lor sau nu.

În Apocalipsa ni se spune: „ Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” „ De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, [326] şi în pace.” „Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria”. „ Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile, şi să fiţi fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi”. „ Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: „dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”

Alegerea Bibliei ne este prezentată lămurit. În ea ne este arătat cine va fi încoronat în cetatea lui Dumnezeu şi cine nu va avea parte cu cei drepţi.” „Binecuvântaţi sunt cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (KJV)”.

Al treilea zvon spune că, la conferinţa de la Minneapolis „sora White a mărturisit că în unele dintre remarcile pe care le-a făcut la conferinţa aceea, ea a greşit şi a manifestat un spirit nepotrivit”. Zvonul acesta nu are absolut nici un fundament. Nu m-am putu reţine la conferinţă, ca să nu transmit lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Lumina aceasta am prezentat-o atât în solii de avertizare şi de mustrare, cât şi în cuvinte de nădejde şi credinţă. Dar, nimic din ceea ce am spus la Conferinţa aceea nu am retractat şi nu am mărturisit că ar fi fost greşit. Şi acum văd lucrurile la fel, aşa cum le-am văzut la Minneapolis. Însă, toate primejdiile pe care le-am văzut atunci, şi care m-au împovărat atât de mult, mi s-au limpezit şi mai mult de atunci încoace. Pe măsură ce cunosc tot mai mult starea bisericilor noastre, îmi dau seama că a fost nevoie de fiecare avertizare pe care am rostit-o la Minneapolis.

Influenţa acestui zvon de la Minneapolis a tins să distrugă încrederea în toate mustrările şi avertismentele pe care le-am adresat poporului. Voi descrie un exemplu de acest fel. [327]

O soră aflată în legătură cu una dintre misiunile noastre, a fost mustrată din cauza influenţei rele pe care o avea asupra tinerilor cu care era asociată. Ea încuraja un spirit uşuratic, glumeţ şi frivol, ceea ce mâhnea Duhul lui Dumnezeu şi îi demoraliza pe slujitorii Lui. Când, printr-o scrisoare de la Minneapolis, a sosit zvonul că sora White a greşit şi că a fost nevoie să mărturisească aceasta, rudele sorei T au remarcat imediat: „dacă sora White a greşit în ce priveşte problemele de la Minneapolis, poate că a greşit şi în ce priveşte solia pe care a adresat-o surorii mele, şi poată că ar trebui să mărturisească şi aceasta”. Astfel au încurajat pe cel rău în purtarea sa. Oricum, de atunci încoace sora T a recunoscut răul pentru care a fost mustrată. Acei care au dat naştere zvonului şi l-au răspândit, au exercitat o influenţă care i-a încurajat pe cei greşiţi să respingă mustrările, şi sufletele au fost puse astfel în pericol. Cei care s-au angajat în lucrarea aceasta, să ia seama ca nu cumva sângele acestor suflete să fie găsit asupra lor în marea zi a judecăţii finale.

Cazurile menţionate ne arată cât de puţină încredere se poate acorda zvonurilor legate despre ceea ce am făcut sau am spus. În decursul eforturilor mele în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, nu am făcut un obicei din a-mi apăra propria cauză sau din a contrazice zvonurile care circulă în legătură cu mine. A face aşa, mi-ar ocupa timpul în defavoarea lucrării pe care mi-a rânduit-o Dumnezeu. Lucrul acesta l-am lăsat în seama Lui, a Celui care îngrijeşte de slujitori Săi şi de cauza Sa.

Însă, vreau să spun fraţilor mei: Fiţi atenţi la încrederea pe care o acordaţi acestor zvonuri. Mântuitorul i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi” (Luca 8:18). El vorbeşte despre o anumită clasă care aude şi nu vrea să înţeleagă ca să nu fie convertiţi şi vindecaţi. Şi iarăşi spune: „Luaţi seama la ce auziţi” (Marcu 4:24). „Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu” (Ioan 8:47).

Cei care au ascultat cuvintele lui Hristos, au auzit şi [328] au spus mai departe învăţăturile Lui, după spiritul care era în ei. Aşa se întâmplă întotdeauna cu cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu. Felul în care îl înţeleg şi îl primesc depinde de spiritul care locuieşte în inimile lor.

Mulţi oameni construiesc ei pe ceea ce aud, făcând ca ideea să apară cu totul altfel decât ceea ce s-a străduit să exprime vorbitorul. Unii, ascultând prin intermediul prejudecăţilor sau a cunoştinţelor lor anterioare, înţeleg aşa cum vor ei să înţeleagă – cum să se potrivească mai bine cu planurile lor – şi aşa transmit mai departe. Urmând îndemnurile unei inimi nesfinţite, ei construiesc spre rău ceea ce, dacă ar fi fost înţeles corect, ar fi putut face mult bine.

Mai mult, o expresie foarte corectă şi adevărată în sine, poate fi complet distorsionată, dacă este transmisă prin intermediul mai multor minţi ciudate, nepăsătoare, sau a unora care caută greşeli. Persoane bine intenţionate, adesea sunt neglijente şi fac greşeli grave, şi nu este probabil că alţii le vor spune mai corect. Cineva care nu a înţeles pe deplin intenţia vorbitorului, repetă o remarcă sau o afirmaţie, dându-i propria sa interpretare. Ea face impresie asupra ascultătorului, după cum îi sunt prejudecăţile şi închipuirile. Acesta le spune unui al treilea, care în schimb mai adaugă ceva şi spune mai departe. Înainte ca ei să-şi dea seama ce fac, realizează planul lui Satana de a planta seminţele îndoielii, geloziei şi ale suspiciunii, în multe minţi.

Dacă ascultă cineva solia lui Dumnezeu de mustrare, avertizare şi încurajare, în timp ce inimile îi este plină de prejudecată, nu va înţelege adevărata importanţă a soliei ce i s-a dat ca să fie o mireasmă de viaţă spre viaţă. Satana îi stă alături, ca să îl facă să înţeleagă totul într-o lumină falsă. Dar sufletele care flămânzesc şi însetează după cunoştinţă divină, vor auzi corect şi vor obţine binecuvântarea preţioasă pe care Dumnezeu a rânduit-o să le fie transmisă. Mintea lor este sub influenţa Duhului Său cel Sfânt, de aceea ei aud corect. Dacă inimile sunt curăţate de egoism şi de egocentrism, sunt în armonie cu solia pe care o trimite Dumnezeu. Percepţiile sunt trezite şi sensibilităţile sunt rafinate. Asemănarea apreciază asemănarea. „Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu”

Tuturor care doresc adevărul, vreau să le spun: nu daţi crezare relatărilor neautentice despre ceea ce a făcut, a spus sau a scris sora White. Dacă vreţi să ştiţi ce a descoperit Domnul prin ea, citiţi scrierile ei publicate. Dacă există subiecte interesante despre care ea nu a scris, nu prindeţi repede orice zvon, transmiţându-l mai departe, ca şi cum ea ar fi spus-o. – Testimonies for the Church, vol.5, p.692-696;  [329]