RH, 17 august 1897 - Biblia în școlile noastre

RH, 17 august 1897 - Biblia în școlile noastre

Review and Herald
Battle Creek,
17 august 1897

 BIBLIA ÎN ŞCOLILE NOASTRE

 

Nu este înţelept să ne trimitem tinerii la universităţi, în care îşi devotează timpul pentru a dobândi cunoştinţe de greacă şi latină, în timp ce minţile şi inimile le sunt umplute de sentimentele autorilor necredincioşi pe care îi studiază în scopul de a stăpâni aceste limbi. Ei dobândesc o cunoştinţă care nu este deloc necesară, sau în armonie cu lecţiile marelui Învăţător. În general cei educaţi în felul acesta au multă stimă faţă de sine. Ei se gândesc că au ajuns la înălţimea unei educaţii superioare, şi devin mândri, ca şi cum nu mai au altceva de învăţat. Ei sunt pierduţi pentru slujirea lui Dumnezeu. Timpul, mijloacele şi studiul pe care mulţi le cheltuiesc pentru a dobândi o educaţie în mod comparativ nefolositoare, ar fi trebuit folosite pentru a câştiga o educaţie care ar face din ei bărbaţi şi femei pricepuţi la toate, pregătiţi pentru viaţa practică. O astfel de educaţie ar fi de o valoare mult mai mare pentru ei.

Ce duc studenţii cu ei după ce pleacă din şcolile noastre? Unde se duc? Ce urmează să facă? Au cunoştinţa aceea care îi va face capabili să-i înveţe pe alţii? Au fost ei educaţi aşa încât să poată fi mame şi taţi înţelepţi? Pot ei fi la cârma familiei, ca nişte instructori înţelepţi? În viaţa lor de familie, îşi pot instrui copiii în aşa fel încât la rândul lor aceştia să poată avea familii spre care Dumnezeu să poată privi cu plăcere, ca la un simbol al familiei din cer? Au primit ei singura educaţie care poate fi numită cu adevărat „o educaţie superioară”?

Ce este educaţia superioară? Nicio educaţie nu poate fi numită educaţie superioară dacă nu are în ea asemănarea cu cerul, dacă nu conduce pe tineri şi tinere să fie asemenea lui Hristos, dacă nu îi pregăteşte să fie capi ai familiilor lor în locul lui Dumnezeu. Dacă în timpul perioadei sale şcolare, un tânăr nu reuşeşte să dobândească cunoştinţă de greacă şi latină, şi despre sentimentele conţinute în lucrările autorilor necredincioşi, nu suferă mare pierdere. Dacă Isus Hristos ar fi considerat esenţial acest fel de educaţie, nu i-ar fi învăţat aşa pe ucenicii Săi, pe aceia pe care i-a educat pentru cea mai mare lucrare ce a fost încredinţată vreodată muritorilor, aceea de a-L reprezenta pe El în lume? Dar, în loc să facă aşa, a pus adevărul sacru în mâinile lor, ca să fie oferit lumii în simplitatea lui.

Uneori este nevoie şi de şcolari care să înveţe greaca şi latina. Unii trebuie să studieze aceste limbi. Aceasta este bine. Dar nu toţi, şi nu mulţi, trebuie să le studieze. Aceia care consideră că a avea cunoştinţe de greacă şi latină este esenţial pentru o educaţie mai înaltă, nu văd prea departe. Nu este necesară nici cunoaşterea tainelor despre ceea ce oamenii lumii spun că este ştiinţă, pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Satana este cel ce umple mintea cu sofismele şi tradiţia, care exclud adevărata educaţie superioară, şi care vor pieri împreună cu cel ce le învaţă.

Aceia care au primit o educaţie falsă nu privesc spre cer. Ei nu pot vedea pe Cel ce este adevărata Lumină „care luminează pe orice om venind în lume.” Ei privesc realităţile veşnice ca şi cum ar fi nişte fantome, considerând un atom cât o lume, şi o lume cât un atom. Despre mulţi care au primit aşa zisa educaţie înaltă, Dumnezeu declară, „ai fost cântărit în cumpănă, şi ai fost găsit prea uşor” – adică cu lipsă în cunoaşterea lucrurilor practice, cu lipsă în cunoştinţa despre modul în care să foloseşti timpul cel mai bine, cu lipsă în ce priveşte cunoaşterea modului de a lucra pentru Isus.

Natura practică a învăţăturilor Celui ce şi-a dat viaţa pentru a-i salva pe oameni, este o dovadă a valorii pe care a acordat-o El oamenilor. El le-a oferit singura educaţie care poate fi numită o educaţie înaltă. El nu a îndepărtat pe ucenicii Săi pe motivul că aceştia nu au primit învăţătură de la învăţătorii păgâni şi necredincioşi. Ucenicii aceştia trebuiau să proclame adevărul care avea să clatine lumea, dar înainte să poată face aceasta, înainte să poată fi sarea pământului, ei trebuiau să-şi formeze obiceiuri noi, trebuiau să uite multe lucruri pe care le învăţaseră de la preoţi şi rabini. Şi în zilele noastre, cei ce vor să-L reprezinte pe Isus trebuie să-şi formeze obiceiuri noi. Teoriile care îşi au originea în lume, trebuie să fie uitate. Cuvintele şi faptele lor trebuie să fie după asemănarea divină. Ei nu trebuie să se pună în legătură cu principiile şi sentimentele degradante care aparţin închinării faţă de alţi dumnezei. Ei nu îşi pot primi în siguranţă educaţia de la aceia care nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi nu Îl recunosc pe El ca viaţa şi lumina oamenilor. Oamenii aceştia ţin de altă împărăţie. Ei sunt conduşi de un prinţ neloial, şi confundă fantomele cu realitatea.

Şcolile noastre nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Timpul care ar trebui să fie devotat lucrării pentru Hristos, este epuizat în dreptul unor teme nedemne şi plăcerilor proprii. Controversele se trezesc imediat dacă opiniile se intersectează. Aşa s-a întâmplat şi cu iudeii. Pentru a-şi apăra opiniile personale şi interesele înguste, pentru a satisface ambiţia lumească, au respins pe Fiul lui Dumnezeu. Timpul trece. Ne apropiem de cea mai mare criză din istoria acestui pământ. Dacă cei ce-i învaţă pe alţii continuă să închidă ochii faţă de necesităţile timpului în care trăim, ar trebui să fie scoşi din lucrare.

Mulţi dintre instructorii din şcolile de astăzi practică înşelăciunea prin faptul că îi conduc pe studenţii lor pe un teren de studiu care, în mod comparativ, este nefolositor, care necesită timp, studiu, şi mijloace care ar trebui să fie folosite pentru a dobândi acea educaţie mai înaltă pentru care a venit Hristos să o ofere. El a luat asupra Lui forma omenirii, ca să poată ridica mintea de la lecţiile pe care oamenii le socotesc esenţiale, către lecţiile care implică rezultate veşnice. El a văzut lumea învăluită în amăgire satanică. El a văzut bărbaţi care urmează cu râvnă propria lor imaginaţie, socotind că ar câştiga totul dacă ar găsi mijlocul prin care să fie consideraţi mari în ochii lumii. Dar nu au câştigat nimic altceva decât moartea. Hristos a umblat şi printre cei mari şi printre cei mici ai acestui pământ, şi a privit asupra mulţimii care căuta fericirea cu însetare, socotind la fiecare nouă născocire că au descoperit cum ar putea să fie dumnezei ai lumii acesteia. Hristos a îndreptat atenţia oamenilor în sus, spunându-le că unica adevărată cunoştinţă, este cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Hristos. Cunoaşterea aceasta va aduce pace şi fericire în viaţa aceasta, şi va asigura darul fără plată al lui Dumnezeu, viaţa veşnică. I-a îndemnat pe ascultătorii Lui, ca oameni dotaţi cu putere de a raţiona, să nu piardă din socoteală eternitatea. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte vă vor fi date pe deasupra”, le-a spus El. „În felul acesta sunteţi împreună lucrători cu Dumnezeu. Pentru aceasta v-am cumpărat, prin suferinţa, umilinţa şi moartea Mea.”

Lecţia cea mai importantă care ar trebui predată tinerilor noştri este aceea că, fiind închinători ai lui Dumnezeu, ei trebuie să preţuiască principiile Bibliei, iar lumea să o ţină în subordine. Dumnezeu ar vrea ca toţi să fie instruiţi cum pot să lucreze lucrările lui Hristos, şi să intre pe porţi în cetatea cerească. Noi nu trebuie să lăsăm ca lumea să ne convertească; trebuie să ne străduim în modul cel mai serios să convertim noi lumea. Hristos a făcut în aşa fel ca să fie privilegiul şi datoria noastră aceea de a sta în picioare pentru El, în orice circumstanţă. Îi rog fierbinte pe părinţi să nu-şi trimită copiii în locuri în care pot fi vrăjiţi printr-o educaţie falsă. Unica lor siguranţă este aceea de a învăţa de la Hristos. El este marea Lumină centrală a lumii. Orice altă lumină, orice altă înţelepciune, este nebunie.

Bărbaţii şi femeile sunt cumpăraţi cu sângele unicului Fiu născut al lui Dumnezeu. Ei sunt proprietatea lui Hristos, şi trebuie să fie educaţi şi instruiţi, nu în legătură cu viaţa aceasta scurtă şi nesigură, ci în legătură cu viaţa fără sfârşit, care se măsoară după viaţa lui Dumnezeu. Nu este în planul Lui ca aceia a căror slujire a cumpărat-o, să fie instruiţi pentru a sluji mamonei, să fie instruiţi pentru a primi lauda de la oameni, slava care vine de la oameni, sau să fie supuşi servili ai lumii.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că [1650], dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.” Aceştia sunt termenii în care a fost definită viaţa de către Răscumpărătorul lumii, înainte să fie puse temeliile lumii. Învăţătorii din şcolile noastre, le dau studenţilor să mănânce din pâinea vieţii? Mulţi dintre ei îşi conduc studenţii pe urmele pe care ei înşişi calcă. Ei cred că este singura cale bună. Studenţilor le oferă o hrană care nu susţine viaţa spirituală, ci, celor care mănâncă din ea, le provoacă moartea. Ei sunt fascinaţi de ceea ce Dumnezeu nu le cere să cunoască.

Învăţătorii aceştia care sunt la fel de hotărâţi cum au fost preoţii şi conducătorii, ca să-şi ducă studenţii pe aceleaşi cărări vechi pe care înaintează lumea, vor intra într-un întuneric din ce în ce mai mare. Aceia care ar putea fi împreună lucrători cu Hristos, dar care au dat cu piciorul mesagerilor şi soliei lor, îşi vor pierde orientarea. Vor umbla în întuneric, fără să ştie de ce se împiedică. Unii ca aceştia sunt gata să  fie înşelaţi de iluziile zilelor de pe urmă. Minţile lor se preocupă cu interese minore, şi pierd ocazia binecuvântată de a lua jugul împreună cu Hristos, şi de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu.

Pomul cunoştinţei, aşa-zisei cunoştinţe, a devenit un instrument al morţii. Satana s-a întreţesut cu multă măiestrie pe sine, dogmele şi teoriile lui false, în învăţăturile date. Din pomul cunoştinţei el rosteşte cuvintele cele mai plăcute şi măgulitoare în ce priveşte o educaţie mai înaltă. Mii de oameni se împărtăşesc din roadele acestui pom, dar pentru ei aceasta înseamnă moarte. Hristos le spune acestora: „Vă cheltuiţi banii pe ceea ce nu satură. Vă folosiţi talentele încredinţate vouă de Dumnezeu pentru a dobândi o educaţie despre care Dumnezeu spune că este nebunie”.

Satana se străduieşte să câştige orice avantaj. El vrea să-i câştige nu numai pe studenţi, ci şi pe profesori. Planului lui este făcut. Deghizat în înger de lumină, el va fi pe pământ ca un făcător de minuni. Cu un limbaj plin de frumuseţe va prezenta sentimente nobile. Cuvinte bune vor fi rostite de el, şi vor fi făcute fapte bune. Se va prezenta drept Hristos, dar într-un singur punct va fi o distincţie remarcabilă. Satana va îndepărta atenţia oamenilor de la Legea lui Dumnezeu. Fără să se ţină cont de aceasta, el va contraface neprihănirea aşa de bine încât, dacă ar fi posibil, să-i înşele şi pe cei aleşi. Capete încoronate, preşedinţi, conducători din locurile înalte, vor face plecăciuni în faţa teoriilor lui false. În loc să dea loc criticii, dezbinării, geloziei şi rivalităţii, cei din şcolile noastre ar trebui să fie una în Hristos. Numai în felul acesta pot ei să reziste ispitelor arhiamăgitorului.

Timpul trece, şi Dumnezeu cere ca fiecare străjer să stea la postul lui. El are plăcerea să ne conducă spre o criză cum nu a mai fost de la prima venire a Mântuitorului nostru. Ce vom face noi? Duhul lui Dumnezeu ne-a spus ce să facem; dar, aşa cum iudeii din zilele lui Hristos au respins lumina şi au ales întunericul, lumea religioasă din zilele noastre respinge solia actuală. Bărbaţii care se pretind evlavioşi au dispreţuit pe Hristos în persoana mesagerilor Lui. La fel ca iudeii, au respins solia lui Dumnezeu. Iudeii au întrebat despre Hristos: „Cine este Acesta? Nu este El fiul lui Iosif?” Nu era acel Mesia pe care îl aşteptau iudeii. Însă Domnul nu întreabă pe niciun om, prin cine să-şi trimită solia. El o trimite prin cine vrea să o trimită. Se poate ca oamenii să nu poată înţelege de ce Dumnezeu trimite un om sau altul. Lucrarea Lui poate să pară plină de ciudăţenii. Dumnezeu nu va satisface curiozitatea trezită de acest aspect; cuvântul Lui se va întoarce la Sine fără efect.

Toţi cei ce cred cuvântul, să intre în lucrarea de pregătire a unui popor care să reziste în ziua pregătirii lui Dumnezeu. De-a lungul ultimilor câţiva ani, a fost făcută o lucrarea serioasă. Chestiuni serioase au agitat minţile celor ce cred adevărul prezent. Lumina Soarelui Neprihănirii a strălucit pretutindeni, fiind primită de unii, şi păstrată cu perseverenţă. Lucrarea a fost dusă înainte, în interesul lui Hristos.

Orice suflet ce poartă numele lui Hristos ar trebui să fie la datorie. Toţi ar trebui să spună, „Iată-mă, trimite-mă”. Buzele care doresc să vorbească, deşi sunt necurate, vor fi atinse cu cărbunele aprins şi vor fi curăţite. Aceştia vor fi făcuţi în stare să rostească cuvinte care îşi vor croi arzând, drumul către suflet. Va veni vremea când oamenii vor fi chemaţi să dea socoteală pentru sufletele cărora ar fi trebuit să le comunice lumina, dar lumina nu a ajuns la ei. Aceia care au dat greş în împlinirea datoriei lor, cărora li s-a oferi lumina, dar nu au preţuit-o, aşa că nu au ce să împărtăşească, sunt clasaţi în cărţile din ceruri împreună cu duşmanii lui Dumnezeu, nesupuşi voinţei şi călăuzirii Lui.

O influenţă creştină ar trebui să pătrundă în şcolile noastre, în sanatoriile şi în casele noastre de editură. Sub îndrumarea lui Satana, se alcătuiesc şi se vor alcătui confederaţii, pentru a eclipsa adevărul cu influenţa omenească. Cei ce se unesc cu aceste confederaţii nu vor auzi niciodată acel, „bine ai făcut, rob bun şi credincios; intră în bucuria Stăpânului tău”. Instituţiile înfiinţate de Dumnezeu trebuie să facă presiuni pentru înaintare, fără să facă niciun compromis cu puterea întunericului. Mult mai mult trebuie să se facă în interesul lui Hristos, decât a fost făcut.

Integritatea strictă ar trebui să fie nutrită de fiecare student. Fiecare minte ar trebui să se îndrepte cu atenţie plină de reverenţă, către cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. Celor ce ascultă astfel de Dumnezeu li se va da lumină şi har. Ei vor vedea lucrurile minunate ale Legii Sale. Adevăruri măreţe care au zăcut fără să fie văzute şi ascultate din zilele Cincizecimii, vor străluci din cuvântul lui Dumnezeu în toată puritatea lor originală. Acelora care iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, Duhul Sfânt le va descoperi adevăruri care s-au şters din amintire, dar va descoperi şi adevăruri cu totul noi. Aceia care mănâncă trupul Fiului lui Dumnezeu, şi beau sângele Lui, vor scoate din cărţile lui Daniel şi din Apocalipsa, adevăr inspirat de Duhul Sfânt. Ei vor pune în mişcare forţe care nu pot fi reprimate. Buzele copiilor vor fi deschise pentru a proclama tainele care au fost ascunse de minţile oamenilor. Domnul a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte, şi lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Biblia nu trebuie să fie introdusă în şcolile noastre doar ca umplutura unui sandviş de necredinţă. Biblia trebuie să fie lucrarea de temelie şi subiectul central al educaţiei. Este adevărat că noi cunoaştem mai mult decât am cunoscut în trecut, din cuvântul viului Dumnezeu, dar încă este mult de învăţat. Biblia să fie folosită ca fiind cuvântul viului Dumnezeu, şi să fie apreciată drept cea dintâi, cea de pe urmă, şi cea mai bună dintre toate lucrurile. Atunci se va vedea o adevărată creştere spirituală. Studenţii vor dezvolta caractere religioase sănătoase, deoarece mănâncă şi beau trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu. Dar dacă nu se veghează asupra sănătăţii sufletului, şi dacă aceasta nu este alimentată, ea se va şubrezi. Rămâneţi în canalul de lumină. Studiaţi Biblia. Aceia care slujesc lui Dumnezeu cu credincioşie, vor fi binecuvântaţi. Acela care nu lasă nicio lucrare credincioasă să treacă fără să fie răsplătită, va încorona orice act de loialitate şi integritate cu însemnele deosebite ale iubirii şi aprobării Sale. [1651]