RH, 18 octombrie 1892 - Lucrarea împotrivitorilor

RH, 18 octombrie 1892 - Lucrarea împotrivitorilor

Review & Herald,
18 octombrie 1892

LUCRAREA  ÎMPOTRIVITORILOR

 

„Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor: ,V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ,Are drac!’ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ,Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi, înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Chiar înainte ca Isus să fi rostit aceste cuvinte, a vorbit despre Ioan Botezătorul. El a spus mulţimilor, „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc. El este acela despre care este scris: ,Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’ Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.” „Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.”

Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au dorit să primească mărturia Aceluia despre care Ioan a declarat: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” Cărturarii, fariseii, şi conducătorii s-au hotărât să nu vadă dovezile adevărului şi au evitat concluziile cele mai evidente. Pentru a-şi îndreptăţi necredinţa lor încăpăţânată, nu au pierdut nicio ocazie posibilă de a prinde din învăţătura lui Isus ceva ce să poată interpreta greşit, să poată aplica greşit sau falsifica. Când nu a existat nicio posibilitate de a aplica greşit adevărul cuvintelor lui Hristos, aceşti oameni care au respins sfatul lui Dumnezeu dat lor, au început să pună întrebări care nu aveau nicio legătură cu problema în cauză, doar ca să distragă atenţia oamenilor de la lecţia pe care Isus încerca să-i înveţe, şi să fugă cu îndemânare de adevăr. Fariseii nu se opuneau orbeşte învăţăturilor lui Hristos, pentru că adevărul făcuse impresii profunde asupra minţii lor, dar ei s-au opus adevărului şi au mers contrar convingerilor pe care le aveau, închizând-şi ochii ca nu cumva să vadă, împietrindu-şi inima, ca nu cumva să priceapă şi să fie convertiţi, şi Hristos să-i poată vindeca. În propria lor neprihănire, ei erau prea mândri ca să accepte ajutorul pe care Hristos venise să-l aducă pentru ei.

Maniera în care fariseii au încercat să se sustragă adevărului şi să distragă atenţia oamenilor de la lecţiile vitale – lansând întrebări care nu aveau nimic cu subiectul – este cea în care au găsit refugiu opozanţii adevărului din toate timpurile. Satana, care este specialist în tot felul de şiretlicuri pentru a rezista faţă de adevăr, sugerează agenţilor săi planuri prin care ei să poată respinge sfatul lui Dumnezeu dat lor. El incită opozanţii adevărului să pună probleme false, să discute aspecte care nu sunt la subiect, pentru ca aceia care sunt convinşi sau pe jumătate convinşi, să întoarcă spatele cercetării şi acceptării adevărului. Încă de pe vremea lui Hristos există oameni a căror atitudine faţă de adevăr a spus: Depărtează-Te de mine, Dumnezeule. Nu vreau calea Ta, ci propria mea cale.”

Există mulţi care încearcă să se sustragă adevărului, să fugă de Domnul. Dacă ei pricep că sunt prezentate argumente care vor răsturna opinia de care se ţin ei, dacă văd că este posibil să fie convinşi de vreun adevăr pe care nu l-au susţinut, şi că pot fi obligaţi să renunţe la opoziţia lor şi să cedeze în faţa adevărului, vor fugi departe de influenţa propovăduitorilor acestuia, pentru a putea umbla în continuare în lumina focului lor şi a tăciunilor pe care i-au aprins ei, dar Domnul declară despre această categorie de oameni, „Vor zăcea în dureri.”

Solul cerului nu poate spera să placă acelora care sunt hotărâţi să se opună adevărului. Hristos îi descrie pe aceştia, spunând: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” Oricare ar fi calea pe care ar alege-o solul, aceasta va fi criticată de opozanţii adevărului, şi aceştia vor nota fiecare defect din conduita, obiceiurile sau caracterul aceluia care îl susţine, pentru ca să poată împiedica pe cei care sunt atenţi în mod sincer şi ascultă argumentele. Dacă există ceva în care împotrivitorii pot găsi ocazia de a falsifica caracterul sau să interpreteze greşit acţiunea celui care prezintă adevărul, vor profita de aceasta pentru a descuraja pe cei care vor să accepte şi să asculte adevărul, ca să nu  asculte şi să nu creadă mesajul.

Domnul a trimis solii poporului Său prin intermediul patriarhilor şi profeţilor, pentru ca relele care existau în poporul Său, să poată fi corectate. Dacă ar fi fost posibil ca ei să deosebească tradiţiile şi interpretările oamenilor de adevărul lui Dumnezeu, nu ar fi fost nicio nevoie de a trimite solia profetului: dar acest lucru nu era posibil, pentru că maximele lumii erau ţesute în învăţătura lor ca urzeală în bătătură, şi poruncile oamenilor erau privite cu mai mult respect decât poruncile lui Dumnezeu. Teoriile făcute de om trec de la unul la altul, şi doctrinele oamenilor, la fel ca aluatul rău, lucrează activ până când întreaga plămădeală este dospită. Când Domnul trimite o solie, El dă suficiente dovezi pentru a convinge pe cel sincer în inimă, de adevărul acesteia; dar cei care vor să reziste faţă de adevăr, cer dovezi mai mari. Dacă Domnul le-ar da o dovadă mai mare, aceasta nu ar face altceva decât ca opoziţia lor să fie şi mai hotărâtă.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost aceea de a îndemna oamenii să pregătească calea Domnului, pentru a face în pustie un drum drept pentru Dumnezeul nostru. Îngerul a anunţat misiunea lui Ioan, zicând lui Zaharia: „Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Solia lui a fost aceea de a alarma şi de a trezi oamenii. El nu avea să se asocieze cu oamenii, ci să aştepte în pustie, iar oamenii veneau la el pentru a auzi mesajul său. El era îmbrăcat în haine din pânză aspră, cum erau cele ale profeţilor şi a refuzat tot ce ar fi avut vreun iz de îngăduinţă a eu-lui. El şi-a ridicat glasul ca o trâmbiţă în avertizare şi mustrare, şi mulţi au fost convertiţi şi botezaţi de el în Iordan.

Dar, deşi Ioan a fost un sol al lui Dumnezeu, nu toţi au primit mărturia lui. Mulţi s-au pus împotriva lui, şi s-au luptat pentru a contracara influenţa lui. Ei au arătat cu batjocură spre viaţa lui cumpătată, spre obiceiurile lui simple, spre hainele sale grosolane, şi au declarat că era fanatic. S-au opus cuvintelor lui deoarece le denunţa ipocrizia cu mustrări usturătoare, şi au căutat să stârnească poporul împotriva lui, declarând că el înlătura ceremoniile lor religioase şi dispreţuia tradiţiile lor. Cu toate acestea, Duhul Domnului lucra asupra inimilor acestor dispreţuitori, convingându-i de păcat; ei au respins însă sfatul lui Dumnezeu, şi în ciuda dovezilor date pentru a arăta contrarul, au declarat că Ioan este posedat de diavol. Astfel, au tăiat ultima legătură care îi lega de influenţele cereşti şi au fost lăsaţi în întuneric.

După ce Ioan şi-a prezentat solia, Isus Şi-a început lucrarea. El Îşi îmbrăcase divinitatea [1061] cu omenescul, pentru ca omenescul să poată atinge omenirea, şi divinitatea să se ţină tare de Cel infinit. El a venit pentru a ajunge la oameni şi să-i ridice. A venit să le reprezinte caracterul Tatălui. Ori de câte ori a avut ocazia, ori de câte ori a găsit un suflet înfometat, El a prezentat pâinea care coboară din cer. Poziţiile lumeşti, onoarea lumească, nu au avut nicio atracţie pentru El, dar ceea ce îi atingea inima, era câte un suflet însetat după apa vieţii. În timp ce i-a mustrat pe farisei pentru ipocrizia lor, El nu a refuzat să Se aşeze la masa vameşilor şi păcătoşilor, dacă I S-a dat oportunitatea de a le prezenta lecţiile adevărului divin. Mulţi dintre cei care au primit astfel o impresie favorabilă despre Mântuitorul, au fost convertiţi după înălţarea Lui. Trei mii de oameni au fost convertiţi într-o zi, când Duhul Sfânt a fost revărsat, şi mulţi dintre ei au fost cei care ascultaseră declaraţiile pline de har ale lui Hristos, în timp ce erau la mesele vameşilor.

Din cauza asocierii Sale cu cei păcătoşi, Isus a fost acuzat a fi un mâncăcios şi un băutor de vin, dar cei care au făcut această acuzare, erau ei înşişi vinovaţi de acestea. Metoda lui Satana de a prezenta în mod deformat caracterul lui Dumnezeu, este aceea de a-I atribui propriile sale caracteristici şi, în acelaşi fel prezintă oamenii păcătoşi în mod deformat pe mesagerul Domnului. Cei care L-au acuzat pe Isus şi care au spus că Ioan are drac, ştiau că dau o mărturie falsă, dar erau plini de gelozie deoarece, deşi au fost atât de mult timp conducătorii recunoscuţi ai poporului, erau daţi la o parte şi oamenii se îmbulzeau să audă cuvintele altuia.

Atât de egoişti erau fariseii şi învăţătorii, încât nu au putut să se gândească la faptul că Isus şedea la masă cu vameşii şi păcătoşii pentru a răspândi lumina cerului celor care erau în întuneric. Ei nu au stat să remarce că fiecare cuvânt rostit de Învăţătorul divin era ca o sămânţă de viaţă care trebuia să germineze, şi să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Ei nu au înţeles că fiecare acţiune a vieţii Sale era plină de influenţă veşnică care nu trebuia să-şi piardă vreodată puterea. Fariseii şi rabinii hotărâseră să nu accepte lumina dată de Hristos, aşa că El S-a întors spre oamenii de rând, care Îl ascultau cu plăcere şi ale căror inimi nu erau fortificate împotriva pătrunderii cuvintelor Sale care dau lumină şi înţelegere omului simplu. Isus venise să fie Mântuitorul tuturor – al iudeilor şi al neamurilor, al celor bogaţi şi al celor săraci, al celor slobozi şi al robilor. El Şi-a identificat interesul cu cel al omenirii suferinde; dar când L-au acuzat de prietenie faţă de vameşi şi păcătoşi, El a spus: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Animaţi de mândrie, prejudecăţi şi ură, fariseii, preoţii şi conducătorii au respins pe Domnul slavei. Lucrările Sale puternice nu au avut nicio influenţă de înmuiere asupra minţii lor, pentru că ei şi-au împietrit inimile ca nu cumva să fie convertiţi. Atunci când se prezintă dovezi că un om este un sol al Domnului oştirilor, care vorbeşte în locul lui Dumnezeu, este periculos pentru suflet să respingă şi să nesocotească solia. A întoarce spatele luminii cerului şi a refuza pe purtătorul luminii, înseamnă a lua un curs similar celui pe care Satana l-a luat în faţa curţii din cer, atunci când a creat revoltă în rândurile îngerilor. El a denaturat caracterul lui Dumnezeu şi a plasat într-o lumină falsă poruncile Lui pline de har. El s-a sustras adevărului şi a lucrat subtil ca să facă să pară bun ceea ce era rău, şi rău ceea ce era bun. El nu a pierdut niciunul din şiretlicurile lui şi, prin intermediul agenţilor săi, manifestă aceeaşi diplomaţie şi pricepere în a fugi de adevăr, a crea probleme false, în a interpreta în mod eronat solul şi solia. Vom vedea lucrarea sa nu doar în lume, printre cei care se opun în mod deschis adevărului, ci vom vedea şi în biserică arta lui, manifestată în dezbinări şi controverse în rândul celor care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu.

Ori de câte ori Domnul are o lucrare specială de făcut în rândul poporului Său, când vrea să provoace minţile lor la a contempla adevărul vital, Satana va lucra pentru a redirecţiona mintea prin introducerea unor puncte de diferenţă de importanţă minoră, pentru ca el să poată crea o problemă în ceea ce priveşte doctrinele care nu sunt esenţiale pentru înţelegerea chestiunii în cauză, şi astfel, duce la dezbinare şi distrage atenţia de la punctul esenţial. Când se întâmplă acest lucru, Domnul lucrează impresionând inimile oamenilor cu ceea ce este necesar pentru mântuirea lor. Apoi, dacă Satana poate distrage mintea spre unele probleme mai puţin importante, şi poate provoca dezbinări în privinţa unor probleme mărunte, astfel încât inimile lor să fie baricadate împotriva luminii şi adevărului, el exaltă într-un triumf răutăcios. Aşa a procedat el în trecut, şi asta intenţionează să facă în continuare, ca să poată arunca umbra lui infernală între oameni şi Dumnezeul lor, şi să întrerupă lumina pe care Domnul o lasă să lumineze asupra copiilor Săi. [1062]