RH, 22 martie 1892 - „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele” I

RH, 22 martie 1892 - „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele” I

Review & Herald,
22 martie 1892

„NU  ESTE  TREABA  VOASTRĂ  SĂ  ŞTIŢI  VREMURILE  SAU SOROACELE” - I
(Predică rostită de Ellen. G. White, la Lansing, Michigan, 5 septembrie 1891)

 

„După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ‚pe care’, le-a zis El, ‚aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: ‚Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.’”

Ucenicii erau nerăbdători să ştie timpul exact al venirii Împărăţiei lui Dumnezeu; dar Isus le spune că ei nu trebuie să ştie vremurile şi soroacele, pentru că Tatăl nu le-a dezvăluit. A înţelege când va fi restaurată împărăţia lui Dumnezeu, nu era lucrul cel mai important de ştiut pentru ei. Ei trebuiau să fie găsiţi urmând pe Stăpânul, rugându-se, aşteptând, veghind şi lucrând. Ei urmau să fie reprezentanţi în lume ai caracterului lui Hristos. Ceea ce a fost esenţial pentru o experienţă creştină de succes în zilele ucenicilor, este esenţial şi în zilele noastre. „El le-a răspuns: ‚Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.’”

Aceasta este lucrarea în care suntem şi noi angajaţi. În loc să trăim în aşteptarea unor vremuri speciale de trezire, noi trebuie să folosim cu înţelepciune ocaziile prezente, făcând ceea ce trebuie făcut pentru ca sufletele să poată fi salvate. În loc de a ne epuiza puterile minţii în speculaţii cu privire la vremurile şi soroacele pe care Domnul le-a păstrat sub stăpânirea Sa, tăinuindu-le de oameni, noi trebuie să ne dăm pe noi înşine stăpânirii Duhului Sfânt, pentru a ne face datoriile prezente, pentru a da pâinea vieţii, nealterată de opinii omeneşti, sufletelor doritoare de adevăr.

Satana este mereu gata să umple mintea cu teorii şi calcule care vor distrage oamenii de la adevărul prezent şi îi descalifică pentru vestirea soliei îngerului al treilea către lume. Aşa a fost întotdeauna; deseori Mântuitorul nostru a trebuit să vorbească pe un ton de reproş celor care se complăceau în speculaţii şi care au fost curioşi în privinţa acelor lucruri pe care Domnul nu le-a descoperit. Isus a venit pe pământ pentru a da adevărul important oamenilor, şi El dorea să impresioneze mintea lor cu necesitatea de a primi şi asculta preceptele şi instrucţiunile Sale, de a-şi face datoria prezentă, iar înştiinţările Sale au fost date cu scopul de a le da cunoştinţe pentru utilizarea imediată şi zilnică.

Isus a spus: „Viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Tot ce s-a făcut şi s-a spus, a avut în vedere acest obiectiv – de a fixa adevărul în mintea lor, ca ei să poată ajunge la viaţa veşnică. Isus nu a venit să uimească oamenii cu anunţuri despre un timp special, când evenimente mari vor avea loc, ci El a venit pentru a învăţa şi pentru a mântui pe cel pierdut. El nu a venit pentru a trezi şi satisface curiozitatea, căci El ştia că aceasta nu va face decât să crească apetitul pentru lucrurile ciudate şi uimitoare. Acesta a fost obiectivul Său, de a împărtăşi cunoştinţe prin care oamenii pot creşte în tărie spirituală şi pot avansa în calea ascultării şi a adevăratei sfinţenii. El a dat doar acele învăţături care erau potrivite necesităţilor vieţii lor de zi cu zi, doar acel adevăr care putea fi dat altora pentru acelaşi scop. El nu a făcut oamenilor noi dezvăluiri, ci a deschis înţelegerii lor adevăruri care mult timp au fost ascunse sau înţelese greşit, din cauza învăţăturilor false ale preoţilor şi învăţătorilor. Isus a pus pietrele preţioase ale adevărului divin în locul corespunzător, în scopul în care au fost date patriarhilor şi profeţilor. După ce le-a dat aceste învăţături preţioase, El a promis să le dea Duhul Sfânt prin care le puteau fi reamintite toate lucrurile pe care le-a zis.

Suntem în pericol continuu de a ne înălţa mai presus de simplitatea Evangheliei. Există o dorinţă intensă din partea multora de a uimi lumea cu ceva original, care să aducă oamenii într-o stare de extaz spiritual, şi să schimbe felul experienţei actuale. Există cu siguranţă o mare nevoie de schimbare în ce priveşte experienţa prezentă, pentru că sfinţenia adevărului prezent nu este înţeleasă aşa cum ar trebui, dar schimbarea de care avem nevoie este o schimbare a inimii, şi se poate obţine doar prin căutarea individuală a lui Dumnezeu, pentru a obţine binecuvântarea Sa, luptându-ne cu El în rugăciune pentru a primi puterea Sa, prin rugăciune fierbinte ca harul Lui să poată veni asupra noastră, ca să poată fi transformate caracterele noastre. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie azi, şi pentru realizarea acestei experienţe, ar trebui să exercităm energie perseverentă şi să manifestăm seriozitate a inimii. Noi ar trebui să întrebăm cu sinceritate adevărată, „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”Ar trebui să ştim exact ce paşi să facem spre cer.

Hristos a dat ucenicilor Săi adevăruri ale căror lărgime, adâncime şi valoare ei au apreciat-o sau au înţeles-o puţin, şi aceeaşi situaţie există şi azi în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Nici noi nu am reuşit să prindem măreţia şi să percepem frumuseţea adevărului pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat acum. Dacă vom avansa în cunoaştere spirituală, vom vedea dezvoltarea adevărului şi extinderea lui în domenii la care puţin am visat, dar aceasta niciodată nu ne va duce pe o direcţie care să ne facă să ne imaginăm că am putea cunoaşte vremurile şi soroacele, pe care Tatăl le-a aşezat sub stăpânirea Sa. Din nou şi din nou am fost avertizată în ce priveşte fixarea timpului. Nu va mai exista niciodată o solie pentru poporul [958] lui Dumnezeu, care să fie bazată pe timp. Noi nu avem să ştim timpul precis, nici pentru revărsarea Duhului Sfânt, nici pentru venirea lui Hristos.

Înainte de a veni la această întâlnire, am căutat prin scrierile mele să văd ce aş putea să iau cu mine în Australia şi am găsit un plic pe care era scris: „Mărturie dată cu privire la fixarea timpului, 21 iunie, 1851. A se păstra cu atenţie.” Am deschis-o, şi asta este ceea ce am găsit. Ea spune: „O copie a unei viziuni pe care Domnul a dat-o sorei White, 21 iunie, 1851, la Camden, N.Y. Domnul mi-a arătat că solia trebuie să meargă, şi că nu trebuie să fie legată de timp: pentru că timpul nu va mai fi niciodată un test. Am văzut că unii au avut un entuziasm fals, născut din predicarea timpului, că solia îngerului al treilea poate să stea pe propria temelie şi că nu are nevoie de timp care să o întărească, şi că va merge cu putere mare şi îşi va face lucrarea, şi că va fi scurtată în neprihănire.

„Am văzut că unii au făcut totul pentru a fixa această dată pentru toamna următoare; şi anume, făceau calcule şi se eliberau de proprietăţile lor, pregătindu-se pentru acel timp. Am văzut că acest lucru a fost greşit pentru că, în loc de a merge zi de zi la Dumnezeu, dorind în mod serios să ştie datoria lor prezentă, ei s-au uitat înainte şi şi-au făcut calculele ca şi cum ar fi ştiut că lucrarea se va termina în toamna aceasta, fără să întrebe pe Dumnezeu ca să îşi cunoască datoria zilnică.

E.G. White

 

(Copiat la Milton, 29 iunie, 1851, A.A.G.)

Acesta a fost documentul peste care am dat lunea trecută căutând prin scrierile mele, şi aici am un altul care a fost scris în legătură cu un om care a fixat un timp în 1884, şi care şi-a răspândit peste tot argumentelor pentru a dovedi aceste teorii. Raportul despre ceea ce făcea el, mi-a fost adus la tabăra de la Jackson, Michigan, şi am spus oamenilor că nu trebuie să ia seama la teoria acestui om, pentru că evenimentul pe care l-a prezis, nu va avea loc. Vremurile şi soroacele, Dumnezeu le-a aşezat sub stăpânirea Lui, şi de ce nu ne-a dat Dumnezeu această cunoaştere? – Pentru că noi nu am fi folosit-o corect, dacă El ne-ar fi dat-o. Din această cunoaştere ar rezulta o stare de lucruri în rândul poporului nostru, care ar întârzia foarte mult lucrarea lui Dumnezeu de pregătire a unui popor care să stea în ziua cea mare, care are să vină. Noi nu trebuie să trăim sub emoţia timpului. Noi nu trebuie să fim preocupaţi de speculaţii legate de vremurile şi soroacele pe care Dumnezeu nu le-a descoperit. Isus a spus ucenicilor Săi să „vegheze”, dar nu pentru un timp hotărât. Urmaşii Săi trebuie să fie în poziţia acelora care ascultă de poruncile Comandantului lor: ei trebuie să vegheze, să aştepte, să se roage şi să lucreze, pe măsură ce se apropie de timpul venirii Domnului: dar nimeni nu va fi în stare să prevadă exact când va veni vremea: pentru că „niciun om nu cunoaşte ziua şi ceasul.” Nu veţi fi în stare să spuneţi că El va veni într-un an, doi sau cinci, şi nici nu puteţi spune că venirea Lui va întârzia zece sau douăzeci de ani.

Este datoria poporului lui Dumnezeu aceea de a-şi avea lămpile pregătite şi aprinse, pentru a fi ca aceia care aşteaptă Mirele, atunci când Se va întoarce de la nuntă. Voi nu aveţi niciun moment de pierdut în neglijarea marii mântuiri, care a fost asigurată pentru voi. Timpul de probă al sufletelor se apropie de sfârşit. De la o zi la alta, destinul oamenilor este pecetluit, şi chiar din această adunare, noi nu ştim cât de curând mulţi îşi vor închide ochii în moarte şi vor fi înmormântaţi. Ar trebui să ne gândim că viaţa noastră trece repede şi că nu suntem în siguranţă niciun moment, dacă viaţa noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Datoria noastră nu este aceea de a privi înainte spre un timp special, spre o lucrare specială care să fie făcută pentru noi, ci trebuie să mergem înainte în lucrarea noastră de avertizare a lumii, pentru că noi trebuie să fim martori ai lui Hristos până la marginile lumii. Peste tot în jurul nostru sunt tineri, nepocăiţi, neconvertiţi, şi ce facem pentru ei? Părinţilor, în ardoarea dragostei voastre dintâi, urmăriţi voi convertirea copiilor voştri, sau sunteţi preocupaţi cu lucrurile acestei lumi într-o asemenea măsură încât nu depuneţi eforturi serioase pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu? Aveţi voi apreciere faţă de lucrarea şi misiunea Duhului Sfânt? Înţelegeţi voi că Duhul Sfânt este agentul prin care trebuie să ajungem la sufletele celor din jurul nostru? Când această întâlnire se va termina, veţi pleca de aici şi veţi uita apelurile serioase care v-au fost adresate? Se vor scurge din inima voastră soliile de avertizare neluate în considerare, şi adevărul pe care l-aţi auzit, aşa cum se scurge apa dintr-un vas spart?

Apostolul spune: „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!”

Solia îngerului al treilea se dezvoltă într-o mare strigare, şi nu trebuie să vă simţiţi liberi să neglijaţi datoria prezentă, şi totuşi să întreţineţi ideea că într-un timp viitor veţi fi beneficiarii unei mari binecuvântări, atunci când, fără niciun efort din partea voastră, se va produce o reînviorare minunată. Astăzi, voi înşivă trebuie să vă predaţi lui Dumnezeu, ca El să vă facă vase de cinste şi să fiţi potriviţi pentru lucrarea Sa. Astăzi, trebuie să vă predaţi lui Dumnezeu, ca să puteţi fi eliberaţi de eu, eliberaţi de invidie, gelozie, presupuneri rele, de certuri şi de tot ceea ce ar dezonora pe Dumnezeu. Astăzi, trebuie să aveţi vasele voastre curăţite ca să fie gata pentru roua cerească, pregătite pentru revărsarea ploii târzii, pentru că ploaia târzie va veni şi binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet care este curăţit de orice murdărie. Aceasta este lucrarea noastră azi, să ne predăm sufletele lui Hristos, ca să fim pregătiţi pentru timpul de înviorare de la faţa Domnului – pregătiţi pentru botezul Duhului Sfânt. [959]