RH, 27 mai 1890 - Canale vii de lumină

RH, 27 mai 1890 - Canale vii de lumină

REVIEW AND HERALD
Battle Creek, Michigan,
27 mai 1890

 CANALE  VII  DE  LUMINĂ

 

Domnul are un popor pentru care se roagă ca ei să fie una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Dacă noi, ca creştini, suntem împlinitori ai Cuvântului, vom trăi în vieţile noastre împlinirea rugăciunii lui Hristos; căci prin Duhul Lui cel Sfânt, Isus poate să lege inimă de inimă. Noi trăim printre pericolele zilelor de pe urmă; timpuri rele sunt peste noi; întuneric mare acoperă pământul. Satana caută să-şi interpună umbra lui infernală între noi şi Dumnezeu, aşa încât să întunece lumina cerului prin orice instrument pe care îl poate folosi; dar toţi cei ce sunt creştini, dacă sunt ca Hristos, vor călca îndeaproape pe urmele paşilor lui Isus. Vor avea gândul care a fost în Hristos Isus.

Noi stăm în prezenţa Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi nimeni nu poate sta înaintea lui Dumnezeu în propria sa putere. Doar cei care stau în neprihănirea lui Hristos au o temelie sigură. Pe cei care încearcă să stea înaintea Lui în propria lor neprihănire, El îi va umili în ţărână. Cei ce umblă în umilinţă îşi vor simţi deplina lor nevrednicie. Acestora, Domnul le spune „să nu vi se tulbure inima şi să nu vi se înspăimânte.” Noe a predicat neprihănirea lui Dumnezeu; Iona a chemat la pocăinţă cetatea Ninive, iar în zilele noastre este de făcut o lucrare similară. Acum sunt mai mulţi decât un Noe care să facă lucrarea, şi mai mulţi decât un Iona care să vestească Cuvântul Domnului. În timp ce discordia, cearta, fărădelegea şi vărsarea de sânge umple ţara, fie ca poporul lui Dumnezeu să se iubească unii pe alţii. Plăgi şi mirosuri grele, incendii şi inundaţii, dezastre pe uscat şi pe mare, crime oribile şi orice fărădelege imaginabilă există în lume. Nu se cuvine acum ca noi, cei care spunem că avem multă lumină, să fim sinceri faţă de Dumnezeu, să-L iubim pe El mai presus de orice şi pe aproapele ca pe noi înşine?

Să nu vină acum înaintea lui Dumnezeu în umilinţă şi cu rugăciune serioasă, orice suflet ce are lumina şi adevărul, pentru ca Dumnezeu să poată aprinde în sufletele noastre o flacără curată, şi să ne dea o iubire mai înaltă, mai bună, curată şi neîntinată, o iubire pentru adevărul aşa cum este în Isus, un respect şi o gelozie pentru onoarea lui Dumnezeu, şi o dorinţă intensă pentru salvarea semenilor noştri? Nu avem timp pentru a îngădui mândria. Noi trebuie să păzim calea Domnului, să vorbim şi să acţionăm ca unii care suntem în faţa ochilor Lui, trăind prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, pentru ca niciun foc străin să nu se amestece cu focul sfânt. Lumina şi întunericul nu se pot amesteca şi nu se pot armoniza. Mulţi acţionează în parte ca nişte copii ai veacului şi în parte ca fii ai eternităţii, iar umblarea aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. „Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă Baal este dumnezeu, mergeţi după Baal.” Dacă credeţi cuvântul lui Dumnezeu, supuneţi-vă căile călăuzirii Sale în toate lucrurile, chiar dacă trebuie să treceţi peste înclinaţiile voastre. Credeţi adevărul din toată inima. Nu mai staţi aşa cum mulţi aţi făcut-o, şovăind între dependenţa de neprihănirea lui Hristos şi dependenţa de propria voastră neprihănire. Înşelăciunea a venit  peste multe minţi, până când au ajuns să creadă că propriile lor merite ar avea o valoare considerabilă. Minţile acestea sunt în confuzie şi nedumerire acolo unde totul este clar şi lămurit. Sfârşitul este aproape! Nu avem timp ca să mai stăm între două păreri.

Ce nu a făcut Domnul, Dumnezeul lui Israel pentru poporul Său? Le-a dat cuvântul Lui; i-a urmărit cu mărturiile Lui care au avertizat, au mustat, au certat, au încurajat; le-a dat semne; le-a dat făgăduinţe preţioase; şi cât de puţini I-au dat slavă şi laudă! Mulţi cred că dacă ei tolerează mişcările şi lucrările lui Dumnezeu în favoarea lor, ar trebui să fie lăudaţi. Oh, cât de puţini sunt cei ce Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis El! El a vorbit prin profeţi şi prin apostoli despre ce va fi în viitor. A dat mărturii vii despre Sine în aceste zile de pe urmă când ne-a vorbit prin Fiul Său şi totuşi, adevărul care produce durere sufletului meu este că Domnul este întristat din cauza inimilor împietrite şi a minţilor care nu pot fi învăţate. Cât de puţini cred şi se pocăiesc! Pentru cât de puţini este descoperit braţul Domnului! „Şi tu, du-te la copiii poporului tău, vorbeşte în auzul lor şi spune-le, Aşa vorbeşte Domnul; fie că te vor asculta fie că nu vor voi să te asculte.” Toţi vor fi aduşi în faţa deciziei de a se declara în întregime fie pentru Domnul, fie pentru Baal. Dumnezeu a trimis poporului Său mărturii în ce priveşte adevărul şi neprihănirea, şi ei sunt chemaţi să-L înalţe pe Isus, şi să înalţe neprihănirea Lui.

Cei pe care i-a trimis Dumnezeu cu o solie sunt doar oameni, dar ce caracter are solia pe care o poartă? Aveţi curajul să întoarceţi spatele, sau să nesocotiţi avertizările, pentru că Dumnezeu nu S-a consultat cu voi în ce priveşte ceea ce să fie promovat? Dumnezeu cheamă bărbaţi care vor vorbi, care vor striga cu voce tare şi nu vor cruţa. Dumnezeu Şi-a ridicat solii Săi ca să facă lucrarea Lui pentru acest timp. Unii au întors spatele soliei neprihănirii lui Hristos ca să critice oamenii şi imperfecţiunile lor, pentru că aceştia nu rostesc solia adevărului cu politeţea şi cu fineţea pe care ar dori-o ei. „Sunt prea zeloşi, sunt prea serioşi, vorbesc prea clar”, iar solia care ar trebui să aducă vindecare, viaţă şi mângâiere multor suflete obosite şi apăsate, este îndepărtată, într-o măsură, căci exact în măsura în care bărbaţii cu influenţă îşi închid inimile şi îşi susţin voinţa în opoziţie cu ceea ce a spus Dumnezeu, în aceeaşi măsură vor căuta să îndepărteze raza de lumină de la cei care tânjesc şi se roagă pentru lumină şi pentru putere dătătoare de viaţă. Hristos a înregistrat toate discursurile dure, mândre şi batjocoritoare rostite împotriva servilor Săi, ca şi cum ar fi fost rostite împotriva Lui Însuşi.

Solia îngerului al treilea nu va fi înţeleasă, lumina care va lumina pământul cu slava sa va fi numită lumină falsă, de către cei ce refuză să umble în slava ei crescândă. Lucrarea care ar fi putut fi făcută, va fi lăsată nefăcută de către cei ce resping adevărul, din cauza necredinţei lor. Vă implorăm pe voi, cei ce vă împotriviţi luminii adevărului, să vă daţi la o parte din calea poporului lui Dumnezeu. Lăsaţi lumina trimisă din cer să strălucească peste ei în raze clare şi distincte. Dumnezeu vă consideră responsabili pe voi, cei la care a ajuns lumina, pentru felul în care o folosiţi. Cei ce nu vor să audă vor fi răspunzători; căci adevărul a fost adus la îndemâna lor, dar ei au dispreţuit ocaziile şi privilegiile. Au fost trimise poporului lui Dumnezeu solii cu acreditare divină; au fost prezentate slava, maiestatea, neprihănirea lui Hristos, Cel plin de har şi de adevăr; a fost vestită în mijlocul nostru plinătatea Dumnezeirii în Isus Hristos într-un mod încântător şi splendid încât i-a fermecat pe toţi cei ale căror inimi nu au fost închise din cauza prejudecăţilor. Ştim că Dumnezeu a lucrat în mijlocul nostru. Am văzut suflete întoarse de la păcat la neprihănire. Am văzut credinţa înviorată în inimile celor ce s-au căit. Să fim oare ca leproşii ce au fost curăţiţi, dar care şi-au văzut de drumul lor, mai puţin unul care s-a întors să dea slavă lui Dumnezeu? Haideţi mai bine să vorbim despre mărinimia Lui, şi să lăudăm pe Dumnezeu cu inima, cu pana şi cu vocea.

Lucrarea fiecărui ambasador al lui Hristos este de a mărturisi despre lumină. El nu trebuie să ia locul lui Hristos, ci să-L descopere pe Hristos lumii, să vestească laudele Celui ce ne-a chemat să ieşim din întuneric la lumina Sa minunată. Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi ca să fie purtătorii stindardului Său. Ei trebuie să îndrepte ochii spre Isus, Cel care ridică păcatul lumii. Ei nu trebuie să trezească simpatia oamenilor faţă de ei, ci să poarte simpatiile lor mai presus, către Cel ce este obiectul preţios al laudei şi reverenţei lor, ca să-i poată conduce pe oameni să-L iubească pe Hristos şi pe El răstignit. Dacă, prin harul lui Hristos, aţi [673] prins câteva sclipiri din lumina adevărului aşa cum este acesta în Isus, să nu credeţi că aţi ajuns pe culme; nu vă gândiţi că aţi prins toate razele de lumină, şi că nu există vreo lumină mai mare care să vină în lumea noastră.

Noi trebuie ca încontinuu să primim şi să dăm. Noi trebuie să fim canale vii de lumină. Harul transformator al lui Hristos trebuie să fie peste fiecare lucrător, ca acesta să se sfinţească pentru ca şi alţii să poată fi sfinţiţi. Este nevoie de eforturi serioase pentru a trezi o biserică adormită, iubitoare de tihnă, ce are o mare lumină şi cunoştinţă, dar ale cărei fapte nu corespund cu credinţa. Trebuie să fie dată o mărturie vie, arătând spre necesitatea revărsării Duhului Sfânt al lui Dumnezeu peste fiecare membru al bisericii, pentru ca lumina să poată lumina peste alţii aflaţi în întuneric. Se face mult prea puţin în lucrarea de păstorire. Se ară doar la suprafaţă, în mare măsură, iar rezultatul se vede – lipsă de creştini care aduc roade.

Scripturile ar trebui să fie studiate în profunzime, pentru ca slujitorii lui Dumnezeu să poată vesti în întregime sfatul lui Dumnezeu. Relaţia lui Hristos faţă de Lege este mult prea puţin înţeleasă. Unii predică Legea, şi simt că fraţii lor nu îşi fac toată datoria dacă nu prezintă subiectul în exact acelaşi fel în care o fac ei. Aceşti fraţi ezită să prezinte îndreptăţirea prin credinţă, dar imediat ce Hristos este descoperit în adevărata Sa poziţie în legătură cu Legea, înţelegerea greşită care a existat în legătură cu acest subiect important, va fi îndepărtată. Legea şi evanghelia sunt atât de contopite una cu alta, încât nu poate fi prezentat adevărul aşa cum este în Isus, fără să fie contopite aceste subiecte în deplină armonie. Legea este evanghelia lui Hristos acoperită; evanghelia lui Isus nu este nici mai mult nici mai puţin decât Legea desluşită prin prezentarea principiilor ei nemărginite. „Cercetaţi Scripturile”, aceasta este porunca Domnului. Cercetaţi, ca să înţelegeţi adevărul. Dumnezeu ne-a dat un test prin care să verificăm învăţătura: „La Lege şi la mărturie; dacă nu vorbesc conform cu acest cuvânt înseamnă că nu este lumină în ei.” (KJV) Cercetaţi Scripturile cu sârguinţă, cu seriozitate, fără să obosiţi, ca să aflaţi ce a descoperit Dumnezeu în ce vă priveşte pe voi, datoriile voastre, lucrarea voastră, responsabilităţile voastre, viitorul vostru, ca să nu faceţi nicio greşeală în timp ce căutaţi viaţa veşnică. Prin cercetarea Scripturilor puteţi cunoaşte gândurile şi voia lui Dumnezeu; şi cu toate că adevărul nu coincide cu ideile voastre, puteţi primi har ca să renunţaţi la orice prejudecată ce favorizează obiceiurile sau practicile voastre, şi să puteţi înţelege adevărul, curat şi neamestecat. Supuneţi-vă Lui din toată inima. Hristos are nespusă gingăşie plină de milă faţă de toţi cei ce se pocăiesc. El iartă pe călcătorul Legii. [674]