RH, 29 martie 1892 - „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele” II

RH, 29 martie 1892 - „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele” II

Review & Herald,
29 martie 1892

 

„NU  ESTE  TREABA  VOASTRĂ  SĂ  ŞTIŢI  VREMURILE  SAU SOROACELE” - II
(Continuare predică rostită la Lansing, Michigan., 5 septembrie 1891)

 

Fraţi şi surori, ţinând cont de lumina care a strălucit peste voi la această întâlnire, veţi merge acasă pentru a fi mai credincioşi în trăirea voastră creştină? Au fost ţinute adunări în fiecare zi pentru a instrui pe copiii voştri cum să-şi predea inimile lui Isus, cum să trăiască într-un mod care va fi primit de Dumnezeu. Ei au fost învăţaţi că, dacă se pocăiesc de păcatele lor, Isus îi va ierta şi îi va curăţi de orice nelegiuire. Cine va duce mai departe lucrarea bună care a fost începută? Zi de zi, aceşti copii au nevoie de instrucţiuni ca să ştie cum să urmeze pe Domnul. Vă veţi ruga pentru ei, îi veţi învăţa şi îi veţi conduce pe calea neprihănirii? Îi veţi învăţa pe cei mici despre dragostea lui Dumnezeu care L-a condus să-Şi dea pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică?

Cei care vor să aibă succes în câştigarea de suflete la Hristos, trebuie să poarte cu ei influenţa divină a Duhului Sfânt. Dar cât de puţin se cunoaşte  despre lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Cât de puţin s-a spus despre importanţa înzestrării cu Duhul Sfânt, prin intermediul căruia oamenii sunt atraşi la Hristos, şi doar prin a cărui putere, sufletul poate fi făcut curat. Mântuitorul a spus: „Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”

Hristos a promis bisericii Sale darul Duhului Sfânt, dar cât de puţin este apreciată această făgăduinţă. Cât de rar este simţită puterea Lui în biserică; cât de puţin se vorbeşte despre puterea Sa, înaintea poporului. Mântuitorul a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori.” Odată cu primirea acestui dar, toate celelalte daruri vor fi ale noastre, pentru că noi putem avea acest dar potrivit cu bogăţia harului lui Hristos, şi El este gata să-l dea fiecărui suflet potrivit capacităţii de a primi. Atunci să nu fim mulţumiţi doar cu un pic din această binecuvântare, numai cu atât cât să ne scape de somnul morţii, ci să căutăm cu sârguinţă abundenţa harului lui Dumnezeu.

Să dea Dumnezeu ca puterea sa de convertire să fie simţită în toată această mare adunare. Oh, dacă puterea lui Dumnezeu ar rămâne asupra poporului. Avem nevoie de smerenie zilnică. Avem nevoie să cercetăm zilnic Scripturile, să ne rugăm cu seriozitate ca, prin puterea Duhului Sfânt, Dumnezeu să ne facă potriviţi pentru a lucra în via Sa. Nimeni nu este pregătit pentru a educa şi întări biserica decât dacă a primit darul Duhului Sfânt. Niciun slujitor al evangheliei nu este pregătit să lucreze inteligent pentru mântuirea sufletelor, dacă nu este înzestrat de Duhul Sfânt, dacă nu se hrăneşte cu Hristos şi dacă nu are o ură intensă faţă de păcat. Sunt unii care sunt consideraţi împreună lucrători cu Dumnezeu, dar care nu au legătură cu Dumnezeu, şi păcătuiesc împotriva Sa. Ei nu sunt conduşi de Hristos, altul este comandantul lor. Ei nu aşteaptă pe Domnul, şi nu-şi reînnoiesc puterea în Hristos, ei nu au nicio povară pentru suflete. Cum vor fi apreciaţi la judecată aceşti păstori falşi? Ce vor avea de spus pentru a-şi justifica vieţile ineficiente, neconsacrate? Ce scuză vor aduce ei înaintea Dumnezeului din ceruri? Nu a fost făcut pentru ei un sacrificiu îndestulător ca ei să devină părtaşi de natură divină şi să scape de ispitele care sunt în lume prin poftă? Noi trebuie să facem lucrare inteligentă pentru veşnicie. Aceasta este ţinta pentru care ar trebui să lucrăm.

Nu pot să vorbesc despre un timp exact în care va avea loc revărsarea Duhului Sfânt – când va coborî din cer îngerul puternic şi se va uni cu al treilea înger ca să încheie lucrarea pentru această lume; solia mea este că unica noastră siguranţă este aceea de a fi gata pentru reînviorarea cerească, având lămpile pregătite şi aprinse. Hristos ne-a spus să veghem: „căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” „Vegheaţi şi rugaţi-vă” este sarcina care ne-a fost dată de Mântuitorul nostru. Zi de zi trebuie să căutăm iluminarea Duhului lui Dumnezeu, ca să poată să-Şi facă lucrarea în editură, asupra sufletului şi caracterului. Oh, cât de mult timp a fost irosit prin faptul că s-a acordat atenţie lucrurilor neînsemnate. Pocăiţi-vă şi convertiţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, atunci când vor veni vremurile de înviorare de la faţa Domnului.

Vă chemăm acum, să vă daţi pe voi înşivă lucrării lui Dumnezeu. Prea mult timp v-aţi dat puterile slujirii lui Satana şi aţi fost sclavi voinţei sale. Dumnezeu vă cheamă să priviţi slava caracterul Său, ca privind, să fiţi schimbaţi după chipul Său. Există mulţi care nu cunosc din experienţă pe Dumnezeu sau pe Domnul Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Hristos a venit în lume pentru că oamenii nu au cunoscut corect caracterul lui Dumnezeu, şi El a venit să descopere pe Tatăl. El a spus: „nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Isus a venit să descopere lumii dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Se credea că Solomon Îl cunoştea pe Dumnezeu. Într-un vis, Domnul S-a arătat lui Solomon, şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” Solomon a zis: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?” Iar Domnul i-a dat lui Solomon înţelepciune şi bogăţie, putere şi influenţă şi Solomon a slujit Domnului pentru un timp. La sfinţirea templului, Solomon s-a rugat Domnului, şi a binecuvântat poporul, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit. Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase, ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri! Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El!”

Dar, deşi Solomon a avut multă lumină, el s-a înălţat în sine şi şi-a imaginat că era suficient de înţelept pentru a se păzi singur, aşa că s-a despărţit de Dumnezeu. Apoi, a făcut alianţe cu naţiunile păgâne din jurul lui şi s-a căsătorit cu femei idolatre, s-a închinat la altare păgâne şi s-a închinat în felul păgânilor.

El a uitat binefacerile pe care Dumnezeu le-a aşezat asupra lui; a părăsit templul sfânt al Domnului, dar după aceea s-a pocăit şi s-a întors de la căile lui rele. Dar, cunoştea Solomon pe Dumnezeu, când făcea ca idolatrii? – Nu, el a uitat bogata experienţă din tinereţea sa şi rugăciunile pe care le-a făcut în templu.

Martorul Credincios ne vorbeşte azi şi spune, „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te [960] la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” Domnul vrea să puneţi în ordine lucrurile în familiile voastre, şi să vă întoarceţi la dragostea dintâi. El spune, „Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” Sfeşnicul a fost mutat din locul său atunci când Solomon a uitat de Dumnezeu. El a pierdut lumina lui Dumnezeu, a pierdut înţelepciunea lui Dumnezeu şi a confundat idolatria cu religia. Mântuitorul declară: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”, fiecare dintre voi, care persistaţi în a păcătui împotriva lui Dumnezeu acum când aveţi aşa o lumină mare, veţi fi pierduţi, „dacă nu te pocăieşti.” Voi vă imaginaţi că puteţi vesti lumii solia îngerului al treilea, în timp ce sunteţi tot fireşti şi corupţi, în timp ce caracterele voastre sunt încă păcătoase. „Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi şi mai rea.” Dacă inimile voastre nu sunt golite zi de zi de păcat, dacă nu sunteţi sfinţiţi prin adevăr, mai bine să nu atingeţi solia lui Dumnezeu. Nu vă puteţi curăţa singuri, dar dacă veniţi la Isus în umilinţă, în căinţă, predându-vă lui Dumnezeu, prin meritele neprihănirii lui Hristos veţi avea experienţă în lucrurile lui Dumnezeu, şi veţi gusta puterile lumii care va veni. Apoi veţi avea roade, spre viaţa veşnică.

Hristos spune: „Dacă veţi păzi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.” „Oh”, puteţi spune voi, „Eu păzesc poruncile.” Le păziţi voi? Saul a venit în întâmpinarea lui Samuel, şi atunci când a fost mustrat, a declarat, „Am păzit poruncile Domnului.” Împliniţi voi poruncile lui Dumnezeu în casa voastră, în familia voastră? Nu manifestaţi niciodată grosolănie, lipsă de bunătate şi necuviinţă în cercul familiei? Dacă manifestaţi lipsă de bunătate în casa voastră, oricât de mare ar fi mărturisirea voastră, voi încălcaţi poruncile lui Dumnezeu. Nu contează cât de mult predicaţi altora poruncile; dacă nu reuşiţi să manifestaţi dragostea lui Hristos în viaţa voastră de acasă, sunteţi un călcător al legii. Dar dacă harul lui Hristos apare în viaţa voastră, veţi fi în stare de a slăvi pe Dumnezeu, şi de a prezenta pe Hristos şi altora. Credeţi voi că omul care coboară de la amvon, dedându-se la glume şi ironii şi la tot felul de conversaţii uşuratice, este un reprezentant al lui Hristos în lume? Are el legea lui Dumnezeu în inima lui? – Nu. Inima lui este umplută cu dragoste de sine, importanţă de sine, şi el dovedeşte că nu are o apreciere corectă asupra lucrurilor sfinte. Comportamentul său este produs de gândurile sale, arătând exact ceea ce este în inimă. Hristos nu este acolo, iar el nu este încărcat cu spiritul soliei solemne a adevărului pentru acest timp. Manifestarea acestui caracter arată în mod clar că omul nu cunoaşte pe Dumnezeu, şi nu a fost însărcinat cu lucrarea solemnă pe care el nu o înţelege şi nu o apreciază.

Dacă cel ce predică ar avea o înţelegere a prezenţei lui Dumnezeu, s-ar purta în acest fel? El a avut lumină mare, şi şi-a luat responsabilitatea sacră de a fi slujitor al lui Dumnezeu, dar totuşi acţionează aşa de neglijent, ca şi cum ar fi un necredincios. Acţiunile sale dovedesc că el are tot atât de multă înţelegere despre prezenţa lui Dumnezeu, cum a avut Belşaţar când a băut din vasele sfinte de la Casa Domnului, lăudând dumnezeii de aur şi argint. Mai marii şi domnitorii din împărăţie s-au adunat, au mâncat şi au băut, şi s-au veselit, dar Martorul Credincios a fost acolo, şi profanarea lor a fost înregistrată în cărţile cerului. În mijlocul orgiei lor, un cap de mână a apărut, scriind caractere misterioase pe peretele palatului, veselia lor fără de Dumnezeu a fost oprită, şi teroarea şi disperarea i-a luat locul. Ei au căutat pe cineva care le-ar putea interpreta scrierea, şi Daniel, profetul lui Dumnezeu, a fost chemat în sala de banchet, iar slujitorul Domnului a fost în stare să descifreze scrierea şi să interpreteze sensul cuvintelor. „Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt. Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor. Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor.”

Acelaşi Martor care a înregistrat profanarea lui Belşaţar este prezent cu noi oriunde am merge. Tinere, s-ar putea să nu realizezi că Dumnezeu se uită la tine, s-ar putea să simţi că ai libertatea de a te comporta sub impulsurile naturale ale inimii, s-ar putea să te răsfeţi în frivolitate şi neseriozitate, dar pentru toate aceste lucruri va trebui să dai socoteală. Ceea ce semănaţi, aceea veţi culege, şi dacă stricaţi temelia casei voastre, jefuindu-vă creierul de hrana sa şi nervii de putere, prin irosire şi îngăduirea poftei şi a pasiunii, veţi da socoteală Celui care spune, „Ştiu faptele tale.”

Dacă aţi cunoaşte pe Dumnezeu, dacă aţi fi cu adevărat convertiţi, nu aţi găsi plăcere în lucrurile păcătoase. Frica de Dumnezeu ar fi asupra voastră, şi pe măsură ce v-aţi uita la Calvar, vi s-ar descoperi caracterul odios al fărădelegilor şi aţi vedea marea dragoste cu care Dumnezeu v-a iubit, şi nu aţi avea nicio dispoziţie pentru a păcătui. Ce s-ar întâmpla cu mulţi dintre voi care au îndrăznit să se ocupe de lucrurile sfinte cu mâini necurate şi cu suflete murdare, dacă trâmbiţa ar suna azi? Ce s-ar întâmpla cu unii dintre voi, dacă ar trebui să daţi azi socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Hristos? Întreb şi eu. Care ar fi starea voastră dacă Hristos ar trebui să părăsească azi locul sfânt, dacă timpul de har s-ar închide şi Hristos ar trebui să vină? Acel timp vine în curând, deşi nu ştim ziua sau ceasul.

Vremurile şi soroacele sunt cunoscute numai de Dumnezeu, dar fiecare dintre noi trebuie să ştie că este bine pentru sufletele noastre ca Hristos, nădejdea slavei, să fie format în noi. Noi trebuie să ştim că Mântuitorul nostru este viu, şi că vom fi printre aceia care vor auzi glasul lui Hristos, care vor fi adunaţi de îngerii lui Dumnezeu, şi vor întâmpina pe Domnul în văzduh. [961]