RH, 29 noiembrie 1892 - Primejdiile și privilegiile zilelor din urmă II

RH, 29 noiembrie 1892 - Primejdiile și privilegiile zilelor din urmă II

Review & Herald,
29 noiembrie 1892

 

PRIMEJDIILE  ŞI  PRIVILEGIILE  ZILELOR  DIN  URMĂ - II
(Continuare)

 

Adevărul este eficient, şi prin ascultare, puterea acestuia schimbă mintea după asemănarea lui Isus. Adevărul aşa cum este el în Isus, este cel care trezeşte conştiinţa şi transformă mintea, pentru că acesta este însoţit, la nivelul inimii, de Duhul Sfânt. Există mulţi care, lipsiţi de discernământ spiritual, iau litera goală a cuvântului, şi văd că, neînsoţită de Duhul lui Dumnezeu, ea nu trezeşte sufletul, nu sfinţeşte inima. Cineva poate fi în măsură să citeze din Vechiul şi Noul Testament, poate fi familiarizat cu poruncile şi făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu, dar dacă Duhul Sfânt nu trimite adevărul în locaşul inimii, dacă nu luminează mintea cu lumina divină, niciun suflet nu cade pe Stâncă şi nu se zdrobeşte; pentru că agentul divin este cel care leagă sufletul de Dumnezeu. Fără iluminarea Duhului lui Dumnezeu, nu vom fi în măsură să discernem adevărul de eroare, şi vom cădea sub ispitele meşteşugite şi amăgirile pe care Satana le va aduce în faţa lumii. Suntem aproape de încheierea controversei dintre Prinţul luminii şi prinţul întunericului, şi în curând amăgirile vrăjmaşului vor încerca credinţa noastră. Satana va face minuni în faţa fiarei şi va amăgi „pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.”

Dar, deşi prinţul întunericului va lucra pentru a acoperi pământul cu întuneric şi cu negură pe oameni, Domnul va manifesta puterea Sa de convertire. O lucrare este necesară de făcut pe pământ, similară celei care a avut loc la revărsarea Duhului Sfânt în zilele primilor ucenici, atunci când ei au predicat pe Isus şi El răstignit. Mulţi vor fi convertiţi într-o zi, pentru că solia va merge cu putere. Aceste cuvinte vor putea fi spuse apoi: „Evanghelia noastră nu v-a fost propovăduită numai cu vorbe, ci cu putere, şi cu Duhul Sfânt.” Duhul Sfânt este Cel care îi atrage pe oameni la Hristos, pentru că El ia lucrurile lui Dumnezeu şi le arată păcătosului. Isus a spus: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.”

Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi măsurată în profunzimea ei. El este sursa din care îşi trage puterea şi eficienţa acela care lucrează pentru Dumnezeu; şi Duhul Sfânt este Mângâietorul, ca o prezenţă personală a lui Hristos pentru suflet. Cel care priveşte la Hristos cu credinţă simplă, de copil, este făcut părtaş de natură divină prin intermediul Duhului Sfânt. Când este condus de Duhul lui Dumnezeu, creştinul poate să ştie că este făcut desăvârşit în El, care este Capul tuturor lucrurilor. Aşa cum a fost slăvit Hristos în ziua Cincizecimii, tot aşa va fi slăvit din nou în lucrarea de încheiere a Evangheliei, când va pregăti un popor care să reziste încercării finale, în conflictul de încheiere a marii controverse. Profetul descrie planul de luptă al vrăjmaşului, zicând:

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” „Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.” „După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.’... Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.’”

Poporul lui Dumnezeu va fi chemat să iasă afară din asocierea cu cei lumeşti şi cu cei făcători de rele, ca să poată sta în lupta pentru Domnul, împotriva puterilor întunericului. Atunci când pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu, vom vedea o lucrare similară cu cea care a fost făcută atunci când ucenicii, umpluţi cu Duhul Sfânt, au vestit puterea unui Mântuitor înviat. Lumina cerului a pătruns în mintea întunecată a acelora care au fost înşelaţi de vrăjmaşii lui Hristos, şi reprezentarea falsă a Lui a fost respinsă pentru că, prin eficienţa Duhului Sfânt, ei L-au văzut acum înălţat ca Prinţ şi Mântuitor, pentru a da lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. Ei L-au văzut înconjurat de slava cerului, cu comori infinite în mâinile Sale pentru a le dărui celor care se întorc din răzvrătirea lor. Pe măsură ce apostolii au prezentat slava singurului născut din Tatăl, trei mii de suflete au fost atinse la inimă, şi au fost făcuţi să se vadă păcătoşi şi murdari, iar pe Hristos să-L vadă ca Mântuitor şi Răscumpărător al lor. Hristos a fost înălţat, Hristos a fost slăvit, prin puterea Duhului Sfânt care Se odihnea peste oameni. Cu ochiul credinţei, aceşti credincioşi L-au văzut ca  fiind Cel care a suportat umilinţa, suferinţa şi moartea, astfel ca ei să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Privind asupra neprihănirii Sale imaculate, şi-au văzut propria lor diformitate şi mânjitură, şi au fost umpluţi de frică dumnezeiască, de dragoste şi adoraţie pentru Cel care Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru ei. Ei şi-au smerit sufletele în ţărână, s-au pocăit de faptele lor rele, şi au slăvit pe Dumnezeu pentru mântuirea Lui.

Ei au zis unul către altul, „Acesta este Cel care a fost acuzat de lăcomie, pentru că a mâncat cu vameşii şi păcătoşii, Cel care a fost legat, biciuit şi răstignit. Noi credem în El ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Prinţ şi Mântuitor.” Descoperirea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, i-a făcut să înţeleagă puterea şi măreţia Sa, şi şi-au întins mâinile spre El, prin credinţă, spunând, „Cred.” Aşa a fost în timpul ploii timpurii, dar ploaia târzie va fi mai abundentă. Mântuitorul oamenilor va fi slăvit şi pământul va fi luminat de strălucitoarea lumină a razelor neprihănirii Sale. [1075]

El este izvorul de lumină, şi lumina strălucind prin porţile întredeschise a căzut peste poporul lui Dumnezeu, ca să-L înalţe, în caracterul Său glorios, înaintea celor care stau în întuneric.

Hristos nu a fost prezentat în legătură cu legea, ca Mare Preot credincios şi milos care a fost în toate lucrurile ispitit ca şi noi, dar fără păcat. El nu a fost înălţat înaintea păcătosului ca Jertfă divină. Lucrarea Sa ca Jertfă, Înlocuitor şi Garant, a fost prezentată doar ocazional, şi rece, însă aceasta este ceea ce păcătosul trebuie să ştie. Păcătosul trebuie să-L vadă pe Hristos în deplinătatea Sa, ca Mântuitor care iartă păcatul, pentru că dragostea de neegalat a lui Hristos, prin intermediul Duhului Sfânt, va produce convingerea şi convertirea inimii împietrite. Influenţa divină, este gustul şi sarea în creştin. Mulţi prezintă doctrinele şi teoriile credinţei noastre, dar prezentarea lor este ca şi sarea fără gust, din cauză că Duhul Sfânt nu lucrează prin slujirea lor lipsită de credinţă. Ei nu şi-au deschis inima pentru a primi harul lui Hristos, ei nu cunosc lucrarea Duhului, ei sunt ca făina fără aluat, din cauză că nu există niciun principiu lucrător în toată munca lor şi nu reuşesc să câştige suflete pentru Hristos. Ei nu-şi însuşesc neprihănirea lui Hristos, aceasta este o haină nepurtată de ei, necunoscută în totalitate, un izvor neatins.

Oh, dacă lucrarea ispăşitoare a lui Hristos ar fi studiată cu atenţie! Oh, dacă toţi ar studia cu atenţie şi rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, nu pentru a se califica în a dezbate puncte controversate de doctrină, ci pentru ca sufletele înfometate să fie săturate, acelea care însetează, să fie reîmprospătate de la izvorul vieţii. Atunci când cercetăm Scripturile cu inima umilă, cu sentimentul propriei noastre slăbiciuni şi nevrednicii, Isus este descoperit sufletelor noastre, în toată valoarea Sa. Dacă devenim părtaşi de natură divină, vom privi cu oroare asupra tuturor înălţărilor noastre de sine, şi ceea ce am preţuit ca fiind înţelepciune, ne va părea ca zgură şi gunoi. Cei care   s-au educat pentru a fi combativi, care s-au privit pe sine ca fiind oameni cu minte ascuţită, pasionaţi, vor privi lucrarea lor cu tristeţe şi ruşine, şi vor şti că jertfa lor a fost tot atât de lipsită de valoare cum a fost cea a lui Cain, căci a fost lipsită de neprihănirea lui Hristos.

Oh, dacă noi, ca popor, ne-am umili inimile înaintea lui Dumnezeu şi am stărui pe lângă El pentru a primi Duhul Sfânt! Dacă venim la Domnul cu smerenie şi căinţă a sufletului, El va răspunde la rugăciunile noastre, pentru că El spune că este mai dornic să ne dea Duhul Sfânt decât sunt părinţii să dea daruri bune copiilor lor. Atunci Hristos ar fi slăvit şi în El am discerne trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Hristos a spus despre Mângâietorul, „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” Acesta este lucrul cel mai important pentru noi. Pentru că, „viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” [1076]