Scrisoaarea 56, 1896 - Către J.H. Kellogg

Scrisoaarea 56, 1896 - Către J.H. Kellogg

Scrisoarea 56, 1896
Avondale,
Cooranbong,
N.S.W.,
19 ianuarie 1896

 CĂTRE J.H. KELLOGG

 

Iubite frate,

Vreau să-ţi spun că Solia Îngerului al Treilea este Evanghelia, iar reforma sanitară este pana care despică drumul pentru ca adevărul să poată pătrunde. Nu trebuie să se facă declaraţii abrupte despre niciuna din fazele adevărului nostru, ci adevărul aşa cum este în Isus trebuie să fie predicat, şi toată strălucirea şi razele deosebite ale Soarelui Neprihănirii să fie vestite prin Evanghelie. Dacă aceia care vor vorbi despre evlavia practică celor ce se adună în clădirile bisericilor voastre vor face aşa, atunci vor rămâne în cadrul lecţiilor lui Hristos. Tu ai nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt; nu fi satisfăcut fără aceasta. Cuvintele tale să exprime încrederea şi iubirea ta faţă de Dumnezeu. Cele mai simple mărturii rostite în mod umil, exprimând iubirea faţă de Dumnezeu, vor atinge inimile. Oamenii vor vedea că doctorii, asistentele şi muncitorii sunt uniţi cu toţii pentru a reprezenta adevărul în caracter.

Dumnezeu ţi-a cruţat viaţa; El a făcut aşa încât să dai slavă Numelui Său, aşa cum a făcut Daniel în Babilon. Este nevoie ca un efort mai hotărât să fie făcut de toţi cei ce cred că au adevărul, pentru a crea o atmosferă de puritate, stabilitate şi devoţiune, care va face ca adevărul să se vadă mai măreţ, şi care va dovedi puterea lui asupra minţii. Domnul te-a făcut să fii statornic. El ţi-a dat o experienţă valoroasă; El ţi-a dat lumină, aptitudine şi cunoştinţă, nu ca să le adaugi la [1487] slava ta, ci ca să slăveşti şi să înalţi Numele Lui.

Există la Sanatoriu lucrători serioşi, prudenţi, cu inima caldă, temători de Dumnezeu, dar sunt şi mulţi ajutători pe care nu te poţi baza. Aceştia sunt afectaţi de elementul lumesc ce îmbibă clasa lumească ce frecventează instituţia. Ei tânjesc după aplauze; doresc să fie măguliţi; dorinţa lor este să-şi investească salariile în îmbrăcăminte. Poate că ei pretind că sunt creştini, însă nu-L onorează pe Hristos. Aceşti lacomi, căldicei, care nu se gândesc că ceea ce fac este înregistrat pentru veşnicie, nu vor fi de niciun ajutor pentru vizitatorii din lume. Dacă toţi cei ce mărturisesc a fi creştini, ar fi creştini şi în inimă, multe pietre de poticnire ar fi date la o parte din drumul celor care fac din aceşti sărmani păcătoşi scuza lor pentru neglijarea marii mântuiri pe care Hristos a adus-o la lumină în lumea noastră, şi şi-a dat viaţa Lui preţioasă pentru a o salva, pentru ca toţi cei ce cred în El să facă faptele Lui şi să aibă viaţa veşnică.

Noi trăim în vremurile cele mai solemne. Evanghelia din Vechiul şi din Noul Testament nu trebuie să fie privită dintr-o perspectivă îngustă, aşa cum o vede un om sau doi, sau chiar mai mulţi. Cât de vastă, cât de largă, cât de extensivă este Evanghelia. Am scris despre acest subiect de ani de zile, şi am scris mult material pe care nu îl pot pune acum într-o formă în care să poată fi folosit. Nu am editat mai nimic de un an de zile. Eu spun şi vorbesc lucrurile care îmi împovărează sufletul, fie că oamenii vor să asculte sau nu vor. Eu trebuie să lucrez; trebuie să veghez; trebuie să mă rog; nu trebuie să gândesc despre nimic într-un fel îngust, restrâns. [1488]

Adevărul şi eroarea, ambele sunt pe câmpul de luptă, străduindu-se să obţină supremaţia. Campionii adevărului vor avea parte de  un conflict teribil. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Ni se dă avertizarea şi instrucţiunile sunt repetate. „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce aţi făcut totul ca să puteţi sta.” (KJV). Tot ceea ce v-a spus Domnul vă revine ca sarcină să faceţi. Nimeni nu ar trebui să fie amăgit, dacă ar face din Cuvântul lui Dumnezeu studiul lor. Cât de puţin este studiată cartea Apocalipsei. Ea este o taină ascunsă pentru lumea religioasă; de ce? Pentru că evenimentele nu sunt plăcute, deoarece prezentarea lor este trasată cu atâta credincioşie de pana profetică; iar oamenii care sunt tulburaţi în vreun fel în ce priveşte aceste lucruri, sunt domoliţi de către păstorii lor cu declaraţia că Apocalipsa nu poate fi înţeleasă. Dar ea ne priveşte în mod deosebit pe noi, cei care trăim în aceste zile de pe urmă. „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Citiţi ultimul capitol din Apocalipsa cu atenţie şi cu rugăciune. Câtă semnificaţie este în declaraţiile din acest capitol. „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri [1489] pentru Biserici. Eu Sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”

Aceasta este învăţătura cea mai cu efect care poate fi dată în biserica ce a fost construită pentru Sanatoriu, şi ar trebui să fie dată în toate bisericile. Oriunde există ocazia de a ajunge la oameni, atenţia ar trebui să fie atrasă de la cele pământeşti spre cele cereşti. „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”

Noi nu trebuie să alunecăm în canale lumeşti. Gândeşte-te la curăţirea Templului la începutul lucrării de slujire a lui Hristos. El a găsit acolo pe Iudei puşi pe câştig. Ei făcuseră din curtea Templului scena unui trafic ce constituia un sacrilegiu, şi preschimbaseră instituţia din vechime, sacră, a Paştelui, într-un mijloc de a obţine un câştig mârşav. Ei se dedaseră la negoţ, schimbând slujba instituită de Hristos însuşi, într-o închinare adusă mamonei. Dar Hristos a intrat deodată în curţile Templului, divinitatea a străfulgerat prin omenesc şi, ţinând un bici ridicat în mână, cu un glas pe care îl vor auzi din nou când se va aduce la executare judecata, a spus, „Luaţi de aici aceste lucruri. Este scris: „Casa Tatălui Meu se va numi o casă de rugăciune, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Preoţii şi conducătorii parcă ar fi văzut un Înger al răzbunării, ca şi acela care păzise calea spre pomul vieţii.

În zilele noastre, lucrarea aceasta nelegiuită este mai mult decât repetată. [1490]

Vor fi rostite solii, iar cei care au respins soliile pe care le-a trimis Dumnezeu, vor auzi declaraţii dintre cele mai îngrozitoare. Duhul Sfânt va investi anunţarea lor cu o sfinţenie şi o solemnitate care va părea teribilă în urechile celor care nu au vrut să audă cererile stăruitore ale Iubirii infinite, şi nu au răspuns ofertei de iertare şi ispăşire. Rănită şi insultată, Divinitatea va vorbi, declarând păcatele care au fost ascunse. Aşa cum preoţii şi conducătorii, plini de indignare şi teroare, au căutat refugiu fugind din faţa scenei de curăţire a Templului, aşa va fi şi în lucrarea pentru aceste zile de pe urmă. Nenorocirile care vor fi pronunţate asupra celor care au avut lumină din cer, dar nu au luat-o în seamă, aceştia le vor simţi, dar nu vor avea putere de a acţiona. Acest lucru este reprezentat prin parabola fecioarelor înţelepte şi nebune. Cele neînţelepte nu pot obţine caracterul de la fecioarele înţelepte, şi ele nu au uleiul harului pentru a discerne lumina cea clară, sau să o accepte, ca să se poată uni cu mulţimea celor care intră la ospăţul nunţii Mielului.

Nu pot scrie mai mult; trebuie să închei. Voi mai trimite câteva lucruri cu poşta următoare. Studiază Apocalipsa în legătură cu Daniel; căci istoria se va repeta. Noi trebuie să fim sinceri şi credincioşi în mijlocul nelegiuirii abundente care se tot înmulţeşte. Nu este nicio vreme în care să fim în mai mare pericol, decât atunci când se pare că prosperitatea încununează eforturile noastre. Eu-l trebuie să fie ascuns în Dumnezeu. Trăim în mijlocul pericolelor zilelor din urmă, şi mulţi dintre noi sunt insensibili faţă de pericolele care ameninţă lumea noastră. Noi, având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să ştim mult mai mult acum decât ştim [1491]. „Vegheaţi, deci,” le-a zis Isus, „pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” „Dacă nu vă pocăiţi, veţi pieri şi voi la fel.” Mâna cea dreaptă trebuie să fie tăiată; ochiul cel drept trebuie să fie scos afară. Există o depravare ascunsă care este nevoie să fie cercetată cu atenţie şi scoasă din rădăcină. Dumnezeu ne ajută pe fiecare individual să ne curăţăm sufletele prin ascultare de adevăr.

(M.H. 20 ian., 1896) [1492]