Scrisoarea 1, 1890 - Către frați

Scrisoarea 1, 1890 - Către frați

Scrisoarea 1, 1890
St. Helena, California,
14 mai 1890

CĂTRE FRAŢI

 

Iubiţi fraţi,

Sunt foarte împovărată pentru felul în care a fost tratat de către colportorii noştri vol. IV, „Marea Luptă”, întrucât a fost reţinut atât de mult timp departe de câmp. Sunt aproape doi ani de când a fost completată noua ediţie, dar foarte puţin a fost făcut pentru a o aduce înaintea oamenilor.

Am fost mişcată de Spiritul lui Dumnezeu să scriu această carte şi, în timp ce lucram la ea, am simţit o mare povară pe suflet. Ştiam că timpul este scurt, că scenele care se vor îngrămădi peste noi vor veni în cele din urmă dintr-o dată şi repede, aşa cum arată cuvintele din Scriptură; „ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”

Domnul mi-a pus în faţă probleme de o importanţă urgentă pentru timpul prezent, care se referă şi la viitor. Cuvintele au fost rostite ca o însărcinare pentru mine, „Scrie într-o carte lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit, şi fă-le să ajungă la toţi oamenii; pentru că este aproape timpul când istoria din trecut se va repeta.” M-am trezit la unu, două sau ora trei dimineaţa, având unele puncte imprimate adânc în minte, ca şi cum ar fi fost rostite de vocea lui       Dumnezeu. Mi-a fost arătat că mulţi din poporul nostru dorm în păcatele lor, şi cu toate că pretind că sunt creştini, au să piară dacă nu vor fi convertiţi.

Impresiile solemne lăsate asupra minţii mele în timp ce adevărul era prezentat cu claritate înaintea mea, am încercat să le prezint şi altora, pentru ca fiecare să simtă nevoia de a avea o experienţă religioasă personală, de a avea o cunoştinţă personală a Mântuitorului, [651] de a căuta pocăinţa, credinţa, iubirea, speranţa şi sfinţenia, în mod personal. Am fost asigurată că nu este timp de pierdut. Apelurile şi avertizările trebuie date, bisericile noastre trebuie să fie trezite, trebuie să fie instruite, ca să poată avertiza pe toţi cei la care pot să ajungă, declarând că sabia vine, că mânia lui Dumnezeu asupra unei lumi destrăbălate nu va mai fi mult amânată. Am văzut că mulţi vor asculta avertizarea. Minţile lor vor fi pregătite să discearnă lucrurile care le sunt arătate.

Mi-a fost arătat că mult din timpul meu este ocupat cu vorbitul în faţa oamenilor, în timp ce e mult mai esenţial să mă devotez scriind lucrurile importante pentru volumul IV; pentru că avertizarea trebuie să meargă acolo unde mesagerii vii nu pot ajunge, şi ea va atrage atenţia multora asupra evenimentelor importante ce se vor petrece în scenele de încheiere ale istoriei acestei lumi.

Pe măsură ce starea bisericii şi a lumii mi-a fost deschisă în faţă, şi am privit scenele înfricoşate ce ne aşteaptă, am fost alarmată de privelişte; şi noapte după noapte, în timp ce toţi din casă dormeau, am scris lucrurile date mie de Dumnezeu. Mi-au fost arătate ereziile ce au să se ridice, iluziile ce vor domina, puterea făcătoare de minuni a Satanei – Hristoşii falşi ce vor apare – care vor înşela marea parte a lumii religioase, şi care vor căuta să înşele, dacă va fi posibil, chiar pe cei aleşi.

Este lucrarea aceasta de la Dumnezeu? Eu ştiu că este, şi poporul nostru mărturiseşte că o crede. Avertizarea şi instrucţiunile din această carte sunt necesare tuturor celor ce mărturisesc a crede adevărul prezent, [652] şi cartea este adaptată să meargă de asemenea în lume, atrăgând atenţia către scenele solemne din faţa noastră.

Voi, fraţii mei, v-aţi luat responsabilitatea să o puneţi în circulaţie, dar când a sosit timpul ca noua ediţie a volumului IV să iasă de sub tipar, a fost introdusă lucrarea „Bible Readings”. Această carte a fost bine vândută, şi i s-a permis să înghită orice alt interes. Colportorii au găsit-o ca o carte uşor de vândut, şi volumul IV a fost ţinut în afara câmpului. Eu am simţit că nu este corect; am ştiut că nu este corect, pentru că nu era în armonie cu lumina dată mie de Dumnezeu. Am discutat cu căpitanul Eldridge, şi cu Frank Belden în timp ce era angajat cu instruirea colportorilor, dar singurul răspuns pe care l-am putut obţine a fost că „nu putem face nimic în această problemă până ce „Bible Readings” nu se va epuiza. Apoi vom lua volumul IV şi îl vom da în câmp.” Toamna trecută mi s-a promis că în primăvară va fi făcut un efort special pentru a se lansa volumul IV. Răspunsul meu a fost „Fraţilor, nu îndrăznesc să aştept atât de mult.” Nu am putut să înţeleg de ce era necesară o aşa întârziere. Motivele date nu aveau pentru mine nicio greutate. Am simţit că dacă fraţii mei ar înţelege şi aprecia subiectul pe care Domnul mi l-a prezentat şi mi-a poruncit să scriu, scuzele lor vor apare foarte neînsemnate chiar şi pentru minţile lor.

Ei spuneau că colportorii nu vor să ia volumul IV, întrucât ei pot vinde „Bible Readings” mult mai uşor şi astfel pot face mai mult bine financiar. Eu am răspuns, „fraţilor, nu pot înţelege de ce, dacă această problemă ar fi pusă înaintea colportorilor în adevărata lumină, ei nu ar vrea să lucreze pentru cartea care [653] trebuie să apară înaintea lumii.”

Am suferit în duhul meu, pentru că ştiam, din conversaţiile pe care le-am avut, că fraţii mei cu poziţii de răspundere în departamentul de publicaţii nu aveau înţelegerea pericolelor reale care au să se dezlănţuie curând asupra noastră. În timp ce mulţi, prin spirit şi acţiune, spun „pace şi siguranţă,” o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei.

De aproape doi ani, cartea ce conţine avertizări şi instrucţiuni de la Domnul, date special pentru acest timp, zace în casele noastre de editură, şi nimeni nu simte nevoia şi importanţa de a le aduce înaintea oamenilor. Fraţilor, cât de mult va trebui să aştept până ce veţi lua povara? Acum volumul I, sau „ Patriarhi şi Profeţi,” este pregătit pentru difuzare; dar nici chiar pentru cartea aceasta nu aş lăsa ca volumul IV să mai rămână ca o lumină sub obroc. Am o profundă suferinţă a minţii, dar căruia dintre fraţii mei îi pasă de aceasta?

Oare a mişcat Dumnezeu mintea mea să pregătesc această lucrare să fie trimisă peste tot, şi tot El mişcă pe fraţii mei să facă planuri prin care să bareze drumul, aşa ca lumina pe care mi-a dat-o să stea ascunsă în casele noastre de editură, în loc să lumineze pe toţi cei vor să o primească?

Se impune acum ca numai o singură carte să fie dusă în câmpul de colportaj – ca toţi colportorii să lucreze pentru aceeaşi carte. Eu nu văd logica pentru care să se facă aşa. Dacă Domnul are lumină pentru poporul Său, cine se aventurează să pună bariere pentru ca lumina să nu ajungă la ei? O carte este publicată cu cheltuieli mici, şi de aceea se vinde ieftin; [654] alte lucrări ce prezintă adevăruri esenţiale pentru acest timp, au implicat cheltuieli mari; să fie ele, din acest motiv, reţinute dinaintea oamenilor? Bible Readings este o carte bună la locul ei, dar nu trebuie permis să îngrădească alte lucrări importante, de care poporul are nevoie. Preşedinţii conferinţelor noastre au o datorie de îndeplinit, comitetul de directori ar trebui să aibă ceva de spus în această problemă, ca diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu să poată să primească o egală atenţie.

Dacă colportorii noştri sunt conduşi de perspectiva câştigului financiar, dacă ei difuzează cărţile prin care ei pot face cei mai mulţi bani, spre neglijarea altora de care poporul are nevoie, eu întreb, în ce sens este lucrarea lor o lucrare misionară? Unde este spiritul misionar – spiritul sacrificiului de sine?

Lucrarea colportorului inteligent, temător de Dumnezeu, a fost reprezentată ca una egală cu a unui slujitor al evangheliei. Atunci colportorul, mai mult decât slujitorul evangheliei, să simtă libertatea de a acţiona din motive egoiste? Să întoarcă spatele tuturor principiilor lucrării misionare, şi să folosească cartea – pusă înaintea lui, să spun aşa, ca pe o ispită? După care poate face cei mai mulţi bani? Să nu aibă el niciun interes de a difuza vreo altă carte în afară de cea care îi aduce cel mai mare câştig financiar? Cum este descoperit aici spiritul misionar ? Nu a încetat lucrarea de colportaj să fie ceea ce ar trebui să fie? Cum se face că nu se ridică nicio voce să corecteze această stare de lucruri?

Dacă există motive în spatele acestor lucruri, dacă casele de editură exercită o influenţă care favorizează această stare de lucruri, pentru că ei obţin astfel un beneficiu financiar mai mare, aceasta să fie cercetat. [655] Eu am dus povara atât timp cât am putut; îmi mănâncă viaţa.

Mulţi m-au întrebat dacă nu m-am îmbogăţit prin vânzarea cărţilor mele. Departe de aşa ceva. Am investit aproape trei mii de dolari în noua ediţie a volumului IV. Am plătit coperţile şi s-a convenit să primesc cincisprezece cenţi pentru fiecare copie a cărţii. Apoi editorii mi-au prezentat cât de puţin câştigă casele de editură tipărind cărţile, şi în final am consimţit să accept doisprezece cenţi şi jumătate, fiind asigurată că ei îşi vor da interesul şi îşi vor folosi energia pentru difuzarea cărţii, şi că ediţia mare vândută îmi va aduce înapoi tot ce am investit, ba chiar mai mult, ca să pot plăti cheltuielile pentru publicarea altor lucrări, care erau în pregătire. Dar curând după ce am consimţit să primesc doisprezece cenţi şi jumătate, a ieşi de sub tipar „Bible Readings” şi s-a decis să fie promovată această carte aproape exclusiv, până ce piaţa va fi saturată. Astfel, în loc să dea volumului IV şanse egale cu „Bible Readings” managerii nu i-au mai lăsat niciun loc.

În timpul şederii mele în Europa mi-am cheltuit de bună voie mijloacele pentru înaintarea diferitelor interese ale cauzei. De când m-am întors în America, am investit o mie şase sute de dolari în diferitele ramuri ale lucrării, aşteptându-mă că vânzarea cărţilor va suplini mijloacele necesare, dar în loc de aceasta am fost obligată să împrumut bani şi să plătesc dobândă după ei. Dacă public cărţi noi, trebuie să am bani să-mi plătesc ajutoarele, care mă ajută la pregătirea materialelor pentru tipărit. Sunt cheltuieli pentru culesul literelor, pentru coperţi, ilustraţii, etc., etc. Toate aceste lucruri costă bani. [656] Acum ce am de făcut? Să-mi concediez ajutoarele? Să încetez să mai public?

Managerii de la „Review and Herald” nu pot fi în necunoştinţă despre situaţia mea financiară, dar ce interes au avut ca să schimbe această stare de lucruri? Eu le mulţumesc pentru că mi-au permis să scot bani pentru a-mi continua lucrarea. Dar comportarea lor cu privire la difuzarea cărţilor mele a făcut necesar să vorbesc. Nu pot să tac şi să rămân curată. Nu pot avea încredere să las aceste probleme, care mă implică atât de mult, la discreţia lor, când sunt adusă într-o strâmtorare financiară continuă. Am mai puţină încredere în managementul lor decât am avut, pentru că nu pot să cred că Dumnezeu îi conduce să urmeze cursul pe care au apucat.

Au ajuns la mine scrisori cu întrebări şi declaraţii după cum urmează:

Sora White; de ce fiecare colportor lucrează pentru „Bible Readings”? Eu difuzam volumul IV, dar preşedintele conferinţei noastre m-a sfătuit să iau „Bible Readings”. Am primit o binecuvântare bogată în colportarea volumului IV. Am avut succes, şi am gândit să-mi pun toată energia în lucrare pentru a aduce această carte înaintea oamenilor. Oricine a cumpărat-o a fost mulţumit de ea, iar unii au cumpărat o a doua copie pentru a o da prietenilor lor. Dar mi s-a spus că toţi colportorii lucrează pentru Bible Readings, şi cum pare că aceasta este ordinea lucrurilor, am luat şi eu această carte. Nu ar fi plăcut Domnului să iau din nou volumul IV?

Cu siguranţă i-am înţeles greşit pe colportori dacă, după o instruire potrivită – punând înaintea lor problema în adevărata ei însemnătate – [657] ei vor alege să ducă în câmp numai Bible Readings, şi să neglijeze volumul IV. Dacă se va dovedi că ei nu vor să primească sfatul, dacă ei nu sunt binevoitori să facă lucrarea esenţială pentru acest timp – să aducă înaintea poporului cărţile pe care lumea trebuie să le aibă – atunci a rămas o singură cale pentru mine;  şi anume să formez şi să instruiesc o grupă de colportori pentru această lucrare specială – bărbaţi şi femei care vor lucra nu doar pentru a-şi place lor înşişi, nu doar pentru câştig, ci pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, de a duce înaintea oamenilor avertizările lui Dumnezeu pentru ei. De un timp încoace mi-am propus să fac aceasta, dar am fost îndemnată să mai aştept un pic. Unii dintre liderii din lucrarea de colportaj au simţit că nu ar fi lucrul potrivit ca eu să am o grupă organizată de colportori, separată, căci ar duce lucrurile în confuzie. Atunci mi-au promis că la primăvară (primăvara trecută) colportajul va fi angajat pentru volumul IV la fel cum a fost şi pentru Bible Readings. Eu cred că fraţii noştri au vrut să facă aşa cum au spus, dar de ce nu au făcut-o? Eu am aşteptat, dar nu s-a făcut nimic. Acum, dacă fraţii conducători o consideră ca o îndatorire fără speranţă, eu nu voi mai aştepta ca ei să schimbe situaţia. Eu încă mai cred că aceia care lucrează în câmpul de colportaj îşi vor vedea datoria când situaţia va fi prezentată limpede înaintea lor.

Vă vorbesc vouă, celor ce sunteţi angajaţi în lucrarea de colportaj. Aţi citit volumul IV? Ştiţi ce conţine? Aveţi vreo idee despre subiectul lui? Nu vedeţi că oamenii au nevoie de lumina dată în el? Dacă încă nu aţi făcut-o până acum, vă rog să citiţi cu atenţie aceste avertizări şi apeluri solemne. [658] Sunt sigură că Domnul vrea ca lucrarea aceasta să fie răspândită peste tot, la drumuri şi la garduri, acolo unde sunt suflete ce trebuie avertizate despre pericolul care vine în curând.

Am vorbit înaintea Conferinţei Generale despre această problemă. Am vorbit înaintea clasei de colportori, dar întrucât nu a fost nimeni care să preia problema şi să o ducă mai departe, nu s-a făcut nimic. Cât timp vor considera de bine, fraţii mei de la vârful departamentelor din Battle Creek, să aştepte înainte să facă ceva, nu pot spune. Dar eu fac apel la fraţii noştri de pretutindeni să răspândească peste tot lumina pe care Domnul a dat-o poporului Său.

Când mă gândesc că sfârşitul este atât de aproape, şi că luminii dată mie de Dumnezeu nu i se permite să ajungă înaintea oamenilor, sunt într-o mare suferinţă a minţii. În orice oră din noapte mă trezesc, inima mea este atât de plină de mâhnire încât nu pot închide ochii să dorm. Un simţ de anxietate, de mustrare de conştiinţă, mă presează, ca şi cum această întârziere a difuzării volumului IV se datorează vreunei neglijenţe din partea mea. Şi povara mea nu se reduce câtuşi de puţin cu cât trece timpul şi nu se face nimic.

Mi se pare că sunt legată din cauza unor reguli sau obiceiuri sau ceva ce nu pot defini, aşa încât nu am nicio putere să fac ceva, iar aceia care se află în poziţii de răspundere nu iau asupra lor nicio povară în această problemă.

Fraţilor, voi mă solicitaţi să vin la întâlnirile voastre de tabără. Trebuie să vă spun deschis că purtarea voastră faţă de mine şi lucrarea mea, de la Conferinţa Generală de la Minneapolis încoace – împotrivirea faţă de lumină şi de avertizările pe care Dumnezeu le-a dat prin mine – au făcut lucrarea mea de cincizeci de ori mai grea decât ar fi fost altfel. [659] Mi-am dat seama că cuvintele mele au mult mai puţină influenţă asupra poporului nostru decât asupra necredincioşilor a căror inimă nu s-a împietrit prin respingerea luminii. Nu am niciun îndemn de la Domnul să lucrez pentru voi la întâlnirile voastre din tabere, să vă repet, puţin câte puţin, ceea ce, cu mare cheltuială şi muncă am publicat pentru folosul vostru. Pentru că voi nu simţiţi nicio povară să obţineţi şi să difuzaţi cărţile, simt că mărturiile mele verbale nu vor face nicio impresie de durată. Nu am niciun curaj să vă întâlnesc la întâlnirile voastre din tabere. Mi se pare că aţi dat la o parte cuvântul lui Dumnezeu ca fiind nevrednic de atenţia voastră.

Calea urmată faţă de volumul IV a confirmat cuvântul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, că există oameni în poziţii de răspundere, care nu lucrează unde lucrează Dumnezeu; că mărturia spiritului lui Dumnezeu nu are nicio sacralitate specială pentru ei, decât dacă aprobă ideile şi acţiunile lor. Ei nu primesc nimic din ce nu este în armonie cu ideiile lor. Dacă ar fi înţeles importanţa luminii dată mie de Dumnezeu, ar fi lăsat ei mesajul de apel şi avertizare să stea îngropat în biroul de publicaţii, în timp ce ei doar îşi exprimă regretul, fără să facă nimic ca să schimbe starea lucrurilor? Fraţilor voi puteţi gândi că purtarea voastră în această problemă nu mă justifică  să vorbesc aşa de clar cum o fac, dar a venit timpul să vorbesc, şi refuz să mai tac în continuare. Eu nu pot decât să simt că duşmanul a pervertit conştiinţa voastră şi v-a întunecat minţile. Mărturia mea verbală nu vă va aduce niciun bine cât timp staţi unde sunteţi.

Mi s-a arătat că bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere trebuie să fie oameni care nu sunt stăpâniţi de impuls, oameni a căror conştiinţă este [660] vie datorită comuniunii zilnice cu Hristos, oameni care se apleacă cu reverenţă în faţa standardului divin al neprihănirii. Religia pură şi neîntinată să conducă practica lor; ei să onoreze pe Dumnezeu, onorând lumina pe care El le-o trimite, practicând principiile puse înaintea lor, şi ferindu-se de tot ce este necinstit şi nedrept. Asemenea oameni nu vor neglija interesele importante ce sunt sub paza lor, şi al căror succes sau eşec depinde de administraţia lor. Ei nu vor lăsa ca, de dragul unui avantaj financiar de moment, să fie exclusă de la popor lumina dată. Ei vor fi întăriţi pentru datorie prin adevărul lui Dumnezeu, şi nicio influenţă din nicio altă sursă, nicio implorare şi niciun favor, nu-i poate determina să se întoarcă de la lucrarea despre care ei ştiu că este dreaptă şi consistentă.

Vă spun, în frică de Dumnezeu, că am tăcut atât timp cât am îndrăznit să fac astfel. Nu voi mai încredinţa în mâinile voastre interesele importante care înseamnă atât de mult pentru mine, dacă voi continuaţi să le trataţi cu atâta indiferenţă, cum le-aţi tratat până acum.

Dacă nu aţi intenţionat să lucraţi ca volumul IV să fie dus înaintea oamenilor, de ce nu aţi spus de la început, „sora White, noi nu vedem cărţile pe care le-ai scris ca fiind de o aşa mare importanţă. Noi vom vinde cărţi care aduc mai mulţi bani casei de editură, şi îţi permitem să duci cărţile înaintea oamenilor aşa cum poţi.  Noi nu vedem că e mare nevoie să ne grăbim să le ducem lumii.” Dacă aţi fi făcut aşa, v-aţi fi purtat mult mai onorabil cu mine. Aţi ştiut că aveam nevoie de banii pe care mi i-ar fi adus vânzarea cărţilor. Voi v-aţi angajat să administraţi vânzarea pentru mine, şi dacă v-aţi fi purtat corect cu mine, aş mai fi făcut asemenea înţelegeri. [661]

Acum am câteva lucrări care vor fi gata în curând pentru vânzare, dar ce motiv am să sper că veţi simţi vreo povară mai mare să le difuzaţi, decât aţi avut faţă de volumul IV?

Eu ştiu că Domnul m-a îndemnat să scriu, şi dacă va fi lăsată pe mine povara de a aduce aceste cărţi în atenţia poporului, o pot face, deşi ştiu că această lucrare ar trebui să o poarte alţii. Acum îi întreb pe fraţii mei, vor merge lucrurile la fel cum au mers în ultimii doi ani? Aş vrea să ştiu cum, pentru că simt de datoria mea să iau imediat cartea faţă de care voi nu manifestaţi niciun interes. Dacă aş fi înţeles chiar de la început, cursul ce va fi luat pentru Bible Readings, aş fi putut lua lucrarea mea în mâinile mele, şi astfel aş fi evitat această lungă întârziere. Copiii mei m-au sfătuit să mai aştept un pic până să vorbesc, dar nu îndrăznesc să fac astfel. Am privit şi aşteptat că poate cineva va pune volumul IV în poziţia în care ar trebui să fie, până când speranţa a murit în inima mea.

După ce am purtat povara de a scrie această carte şi de a o tipări, am crezut că o voi putea lăsa apoi în mâinile fraţilor mei – că ei vor înţelege şi vor aprecia importanţa ei, şi îşi vor face partea lor de lucrare fără ca eu să-i împing. Dar dacă doar eu singură am fost făcută să simt importanţa solemnă de a răspândi razele de lumină în acest timp de pericol, fie ca Domnul să mă întărească pentru lucrare. Eu nu voi mai întârzia, ci voi privi la Căpetenia mântuirii mele şi voi asculta cu promptitudine.

Îi întreb pe preşedinţii diferitelor conferinţe dacă au [662] vreun interes să corecteze tendinţele rele manifestate în lucrarea noastră de colportaj. Arătaţi colportorilor că ei nu trebuie să ducă lucrurile în extreme; să nu arunce cărţile de care poporul are atâta nevoie, impulsionând o lucrare nouă, care poate satisface doar o sferă limitată, şi prin aceasta să îndepărteze de popor avertizările speciale pe care Dumnezeu le-a trimis pentru ei în acest timp.

Eu am dovada că Domnul impresionează inimile acelora care citesc ce este scris în volumul IV în legătură cu scenele de interes cutremurător – lucrurile care sunt şi cele care vor fi. Dacă aceia care pretind să creadă solia îngerului al treilea vor citi cu grijă şi cu rugăciune adevărurile solemne şi importante ce privesc acest timp, aşa cum sunt prezentate în volumul IV, şi vor lua seama la acestea, vor fi conduşi să cerceteze Scripturile mult mai serios şi cu rugăciune, vor înţelege mai     bine cuvântul lui Dumnezeu, şi scenele de încercare dinaintea noastră.

(semnat) Ellen G. White [663]

Pentru că am văzut cursul pe care l-au luat lucrurile în ultimii doi ani, am aşteptat, m-am rugat, şi mi-am spus: Domnul va rezolva lucrurile. Dar eu ştiu că fraţii noştri nu-şi fac datoria. Ce curaj să mai am, să particip la tabere? Ce motiv am să sper că mărturia mea va fi primită şi respectată mai mult decât a fost volumul IV? Am cerut zilnic înţelepciune de la Domnul, i-am cerut să nu mă lase complet descurajată, ca să nu cobor în mormânt cu inima zdrobită, ca soţul meu.

(semnat) Ellen G. White [664]