Scrisoarea 10, 1895 - F.E. Belden

Scrisoarea 10, 1895 - F.E. Belden

Scrisoarea 10, 1895

 CĂTRE F.E. BELDEN

 

Dragă nepoate,

Sunt foarte bucuroasă pentru că Domnul vine în întâmpinarea ta acolo unde te afli, dar m-am întristat să citesc cuvintele prin care negi că ar fi fost vreun egoism în legătură cu faptul că ai plecat de la Editură, şi mă învinuieşti că aş spune că Domnul mi-a arătat anumite lucruri când de fapt mi le-ar fi spus cineva. Tot ceea ce are legătură cu problema înseamnă prea mult pentru mine, având în vedere relaţia ta cu mine, ca să spun prea mult legat de aceasta. Dar ţi-am spus adevărul. Dacă tu îl negi, aceasta nu te va face corect. Cuvintele mele nu au avut nicio influenţă asupra ta când am fost la Minneapolis, şi ele pot să nu aibă mai mult efect acum. Dar ţi-am explicat cum înţeleg eu lucrurile.

Spiritul care te-a stricat la Minneapolis te-a însoţit în timpul slujirii tale la Biroul Editurii în Battle Creek. Confederaţia alcătuită tocmai din oamenii pe care acum îi condamni este cea care te-a condus să faci multe lucruri contrar cu principiile poruncilor lui Dumnezeu. Egoismul a fost ţesut în felul tău de acţiune, şi acesta este motivul pentru care astăzi nu mai eşti în legătură cu Biroul Editurii. Mâna Domnului a fost în aceasta.

Ştiu că nu ai fost tratat în mod cinstit, altruist şi creştinesc. Acelaşi spirit pe care confederaţia voastră l-a exercitat faţă de alţii, a fost exercitat faţă de tine, şi va continua să se manifeste până când influenţa purificatoare a Duhului Sfânt nu va face o schimbare decisivă în caracterul bărbaţilor care sunt în legătură acum cu lucrarea lui Dumnezeu. Administrarea lucrării îşi va produce rezultatele. Spiritul lui Dumnezeu nu a avut stăpânire asupra ta şi a lui Captain Eldridge pe când eraţi la Editură în Battle Creek. Voi aţi vrut uneori [1392] să vă supuneţi influenţei Lui, şi aţi făcut lucruri drepte, dar aţi vrut să faceţi şi lucruri care erau greşite, ceea ce sper că Duhul Sfânt vă va aduce aminte şi vă va da adevărata pocăinţă pentru aceasta.

Cât despre faptul că m-ai făcut să sufăr, nu am niciun sentiment în ce mă priveşte. Suferinţa adusă peste sufletul meu s-a datorat faptului că tu şi Captain Eldridge, împreună cu alţii, aţi îngrădit calea pentru ca solia lui Dumnezeu să nu poată ajunge la oameni. Aceste lucruri tu nu le-ai văzut în adevărata lor însemnătate. Ceea ce ai făcut, nu ai făcut împotriva mea, ci împotriva Mântuitorului meu, Cel care mi-a dat lucrarea de făcut. Tu trebuie să rezolvi cu Dumnezeu problema. Dar pentru că îmi scrii astfel de cuvinte ca acelea pe care le-am amintit, nu pot să cred decât că tu vezi lucrurile într-o lumină pervertită.

Dumnezeu să te ajute, dragul meu nepot, să faci o lucrare profundă şi serioasă, ca să poţi avea o legătură vie cu Dumnezeu, şi apoi vei putea avea o legătură sigură cu oamenii care sunt la fel de supuşi greşelii, ca tine. În ce priveşte infailibilitatea, niciodată nu am pretins-o. Dumnezeu singur este infailibil. Cuvântul Lui este adevărat, şi în El nu este schimbare, nici umbră de mutare.

O salut cu drag pe Hattie, şi pe tine. Am pus în plic copii ale unor scrisori, în care poţi vedea că au fost date de ani de zile mărturii directe în ce priveşte nedreptatea practicată de bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere faţă de cei despre care au presupus că au greşit. Dumnezeu să aibă milă pentru orbirea lor. [1393]