Scrisoarea 112, 1890 - Către W.C. White, J.E. White şi soţia

Scrisoarea 112, 1890 - Către W.C. White, J.E. White şi soţia

Scrisoarea 112, 1890
22 decembrie 1890,
Washington, D.C.

 CĂTRE W.C. WHITE, J.E. WHITE ŞI SOŢIA
ADUNĂRI LA WASHINGTON, D. C.;
NEVOIA DE A PRIMI DUHUL SFÂNT; EVENIMENTELE FINALE

 

Am plecat din Lynn, joi seara, 18 decembrie. Am avut tot ajutorul necesar ca să ajungem la Boston şi să ne urcăm în vagonul de dormit. Întrucât preţul unei cuşete era de trei dolari până la Washington, Sara s-a hotărât să economisească cei trei dolari şi să meargă într-un compartiment de zi. Însoţitorul vagonului de dormit i-a spus să nu meargă în vagonul de zi, pentru că erau multe cuşete libere. I-a spus că după ce conductorul vagonului de dormit va verifica cuşetele, el îi va face şi ei un loc la cuşetă. Ea a refuzat să accepte aşa ceva. I-a spus că nu ar fi cinstit din partea ei şi că va căuta un loc în vagonul de zi. Atunci însoţitorul s-a dus la conductor şi a vorbit cu el, iar conductorul i-a cerut să rămână. Nu i-au dat loc în cuşetă, dar i-au dat două scaune pe care a stat atât de confortabil cât s-a putut. Ea a dormit bine toată noaptea. Eu nu am dormit aşa bine ca de obicei, pentru că braţele îmi erau aproape ca paralizate din cauza patului tare. Am fost obligată să le frec şi să le mişc, căci păreau ca neputincioase.

Am avut o vreme frumoasă. Aerul a fost răcoros şi înviorător, iar vagoanele nu erau supraîncălzite. Dimineaţa ne-am dat seama că nu ajungeam la timp în Washington, la ora unsprezece, pentru că aveam trei ore întârziere. Am zăbovit o oră în Baltimore şi am ajuns la Washington la ora trei după amiaza. Pentru că nu ne aştepta nimeni, însoţitorul a chemat o birjă, iar birjarul ne-a [758] dus la misiune. Am mulţumit Domnului pentru că bagajele noastre şi totul a fost aranjat înainte de Sabat, dar de acum ne vom strădui să aranjăm lucrurile întotdeauna în aşa fel încât să ajungem joi la destinaţie.

Ei aproape că nu mai sperau că vom sosi, dar s-au bucurat mult când ne-au văzut. În Sabat am vorbit din Isaia 58. Am avut libertatea pe care o am de când vorbesc în acest turneu. Sala a fost foarte plină, şi am avut o adunare de părtăşie frumoasă. Ştim că prezenţa Domnului a fost în adunare. Influenţa îmblânzitoare şi cuceritoare a Spiritului Sfânt a fost de faţă, iar mărturiile rostite au fost bune.

Am fost la adunarea de duminică înainte de masă. Citirea articolului fratelui Olsen a fost amânată pentru ziua aceasta. Fratele J. S. Washburn a selectat articolul pe porţiuni, ca să fie citit de către mai mulţi. Un vorbitor metodist împreună cu soţia lui, sunt în mod clar convertiţi la adevăr – Baker, cred, este numele lui. Pe când citea porţiunea care i-a revenit lui, care era un citat din Mărturii, a încercat şi iar a încercat să citească, dar trebuia să-şi şteargă lacrimile atât de des, şi apoi ochelarii care i se abureau, iar când a ajuns la anumite părţi din citat, pur şi simplu a izbucnit şi a plâns. S-a întors către fratele Washburn, i-a dat revista şi i-a spus „Ia-o, nu pot să citesc.” Dar toate aceste pauze nu au făcut decât ca efectul să fie mai puternic. Fratele Washburn i-a spus că este ocazia lui, şi să citească mai departe. După lectură, am avut momente solemne de rugăciune. Eu am avut un spirit de mijlocire, şi în adunare au existat sentimente profunde. Apoi am vorbit cam treizeci de minute, timp în care Spiritul Domnului a fost în mare măsură peste mine. Toţi spun despre aceste două ocazii că au fost excelente.

Duminică seara a fost obţinută o sală mai mare şi am vorbit unui număr frumos de persoane atât din afară, cât şi din biserică. Am avut multă libertate şi toţi au ascultat ca [759] fermecaţi. Nu am ales eu să vorbesc în timpul serilor, dar nu văd nicio altă posibilitate de a strânge adunarea. S-a strâns o colectă care a acoperit mai mult decât costurile sălii. Este o sală care trei seri pe săptămână este ocupată. Sala aceasta a fost închiriată pentru o seară. Este o sală pentru dans, dar are o ventilaţie bună. Toţi au avut plăcere de adunarea de seara trecută.

În seara aceasta am programată o întâlnire. Duminică a plouat puţin, dar spre seară s-a înseninat. Tot ajutorul pe care îl am aici este fratele Washburn. Aceasta va face să fie nevoie de eforturi considerabile din partea mea, dar voi încerca să fiu atentă. Am avut un atac de malarie, dar nu a fost ceva serios. Mă simt destul de tare şi am curaj în Domnul. Am încercat să-mi de-a drumul în două seri din săptămâna aceasta, ca să vorbesc de două ori în Baltimore, dar ei nu vor să mă lase să plec, aşa că sunt aici pe Sabatul viitor şi pe duminică.

Toţi au fost dezamăgiţi pentru că tu nu ai venit. Şi pentru că nu ai venit de la început, nu cred că este înţelept să vii acum. M-am gândit că nu ar fi bine să vizităm Philadelphia după adunarea aceasta de la Washington, pentru că ar trebui să ne întoarcem înapoi aici ca să ne folosim de permisiune, aşa că vom merge prin Ohio şi Cincinnati şi vom vizita Battle Creek, după care putem face aranjamente pentru o altă plecare, dacă pare a fi o datorie pentru noi. Trei luni am fost departe de casă, angajată în muncă neîncetată.

Aştept o scrisoare de la voi, cât de repede poate să ajungă aici. Acesta este un loc important, şi poate că este bine să îmi folosesc puterea de a munci în acest loc, în măsura în care Domnul mă va susţine prin harul şi puterea Lui.

Fratele Davis se va îngriji de dinţii mei cât timp voi sta aici. Sunt multe cazuri aflate în valea deciziei. Sperăm că se vor decide să asculte de Dumnezeu. [760]

Sabatul viitor va fi o zi specială de post şi rugăciune şi de efort serios din partea mea. Mă voi încrede în Dumnezeu, Cel care este ajutorul şi Dumnezeul meu, ca să-mi dea putere. El m-a ajutat cu îndurare, şi cred că încă mă va mai ajuta. În mod anticipat, mă bucur pentru că scenele din ziua Cincizecimii se vor repeta, şi pentru că puterea şi harul lui Dumnezeu vor fi revărsate într-un mod minunat.

Mă gândesc la meditaţia lui Hristos şi la făgăduinţa: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14:18). Agenţia Duhului Sfânt se va combina cu efortul omenesc, şi tot cerul este angajat în lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în aceste zile de pe urmă. Sfârşitul este aproape, şi noi trebuie să avem în vedere lumea viitoare. Povara rugăciunii mele este ca bisericile să fie trezite din toropeala lor morală, şi să fie angajate într-o străduinţă serioasă, interesată. Oh, dacă ar putea să vadă şi să înţeleagă că în ultimul conflict Căpetenia Oştirii Domnului conduce armatele cerului, pătrunde în rândurile noastre şi luptă pentru noi, luptele noastre! Vom avea căderi de la credinţă; ne aşteptăm la aşa ceva. „Ei vor ieşi din mijlocul nostru, pentru că nu erau dintre ai noştri.” (cf. cu 1 Ioan 2:19) „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.” (Matei 15:13).

Îngerul cel puternic din cer va lumina pământul cu slava lui în timp ce strigă cu glas tare „a căzut, a căzut Babilonul cel mare” (Apoc. 18:2). Oh, cât de mult doresc ca biserica să se ridice şi să lumineze, pentru că slava Domnului răsare peste ea! Ce nu putem să facem în Dumnezeu, dacă fiecare agent uman face tot ce poate face! „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Noi ne putem pierde credinţa şi curajul în timpul conflictului dacă nu suntem susţinuţi de puterea lui Dumnezeu. Orice formă a răului va izbucni [761] într-o activitate intensă. Îngeri răi îşi unesc puterile cu oamenii răi, şi pentru că ei au fost într-un conflict continuu şi au obţinut o experienţă în cele mai bune metode de amăgire şi de luptă, şi pentru că timp de secole s-au întărit, nu vor renunţa la ultimul mare conflict fără o luptă disperată. Toată lumea va fi angajată fie de o parte, fie de cealaltă a conflictului. Bătălia de la Armaghedon va fi luptată, şi ziua aceea nu trebuie să găsească pe niciunul dintre noi dormind. Trebuie să fim foarte treji, ca fecioare înţelepte care avem ulei în vasele noastre împreună cu lămpile noastre. Ce este acesta? Har, har.

Puterea Duhului Sfânt trebuie să fie peste noi, şi Căpetenia oştirii Domnului va sta în fruntea îngerilor din cer ca să conducă bătălia. Evenimentele solemne aflate în faţa noastră rămân încă să se arate. Trâmbiţă va răsuna după trâmbiţă, potir după potir este vărsat unul după altul peste locuitorii pământului.

Scene de un interes copleşitor sunt chiar asupra noastră, şi aceste lucruri vor fi cu siguranţă indicatoare ale prezenţei Celui care a avut controlul în orice mişcare agresivă, (a Celui) care a însoţit marşul cauzei Sale de-a lungul veacurilor, şi care S-a angajat să fie cu poporul Său în toate conflictele lor, până la sfârşitul lumii. El Îşi va apăra adevărul. Îl va face să triumfe. El este gata să aprovizioneze pe cei credincioşi ai Săi cu motivele şi puterea ţintei, insuflându-le curaj, nădejde şi dârzenie într-o activitate tot mai intensă, pentru că vremea este aproape.

Înşelăciunile, iluziile, falsurile vor fi tot mai multe. De peste tot se vor auzi strigăte „Iată-l pe Hristos aici! Iată-l acolo!” Dar, spune Hristos, „să nu vă duceţi după ei.” Va exista o bătălie aprigă înainte ca omul păcatului să fie arătat în faţa lumii ca să se vadă cine este el şi care [763] este lucrarea lui. În timp ce lumea protestantă dovedeşte multă duioşie şi afecţiune faţă de omul păcatului, îşi va ocupa poporul lui Dumnezeu locul, ca soldaţi îndrăzneţi şi dârzi ai lui Isus Hristos, ca să dea piept cu ceea ce trebuie să vină, având vieţile ascunse cu Hristos în Dumnezeu? Babilonul mistic nu cruţă sângele sfinţilor şi, vom fi noi destul de treji ca să prindem razele care se revarsă din lumina îngerului care va lumina pământul cu slava Lui?

Treziţi-i pe bărbaţii cei puternici. Lăsaţi ca soliile care au răsunat în ultimii 50 de ani să fie văzute în adevărata lor forţă şi însemnătate, prin repetarea lor. Lăsaţi spiritul care a însoţit aceste solii să pătrundă în inimile noastre în aceste zile de pe urmă. Lucrurile acestea nu trebuie să fie menţionate cu mâhnire şi tristeţe.

Trebuie să ne gândim cum priveşte cerul aceste evenimente, şi să căutăm să fim în armonie cu tranzacţiile care se petrec în cer pentru pregătirea unui popor care va putea sta în picioare în faţa acestora, în ziua Domnului, şi care a făcut tot ce se putea face pentru a rezista (Efes. 6:13). Lăsaţi lumina şi puterea razelor Soarelui neprihănirii să pătrundă în suflet. (este citat Apoc. 19:1-6)

Noi nu trebuie să avem o înfăţişare tristă. Noi nu trebuie să plângem şi să ne tânguim din cauza încercărilor noastre, cu toate că vom plânge şi vom suspina din cauza urâciunilor care se fac în ţară. Dar nu mă gândesc să scriu despre aceasta. Mă voi opri chiar aici. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă să staţi fermi, cu totul de partea Domnului. Clopoţelul sună pentru micul dejun. [764]