Scrisoarea 116, 1890 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 116, 1890 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 116, 1890
Petoskey, Michigan,
27 august 1890

CĂTRE O.A. OLSEN

 

Iubite frate Olsen,

 Mărturia pe care am pus-o în plic am trimis-o special către Conferinţa Ohio, dar Domnul mi-a arătat că relele care sunt mustrate în acea Conferinţă există şi în alte Conferinţe. Bisericile au nevoie de evlavie personală şi de o experienţă mai profundă, mult mai profundă în adevăr şi în cunoaşterea lui Isus Hristos. Spiritul de împotrivire care a fost dat pe faţă când s-a prezentat neprihănirea lui Hristos ca singura noastră nădejde, a întristat Spiritul lui Dumnezeu, şi rezultatul acestei opoziţii a impus prezentarea acestui subiect cu mai multă seriozitate şi cu mai multă hotărâre, provocând la o cercetare mai profundă a subiectului şi la descoperirea de argumente despre care nici solul însuşi nu a ştiut că sunt atât de ferme, atât de depline, atât de profunde în ce priveşte subiectul îndreptăţirii prin credinţă şi al neprihănirii lui Hristos ca singura noastră nădejde. Subiectul a fost adus înaintea multor minţi. Partea tristă este că unii care ar fi trebuit să stea în lumina clară a acestui subiect, au lucrat de partea vrăjmaşului.

Mi-a provocat o mare tristeţe a inimii, vederea faptului că cei ce trebuiau să dea un sunet clar din trâmbiţă de pe zidurile Sionului, în deplin acord cu lucrarea ce trebuie făcută în timpul de faţă pentru a pregăti un popor să stea în ziua Domnului, sunt în întuneric şi au stat de pază ca să blocheze drumul şi să creeze confuzie şi înţelegere greşită. Satana vede că este momentul prielnic pentru el ca să dea lovitura. Fanatismul şi erorile se vor răspândi, iar bărbaţii care ar fi trebuit să stea în lumină, vocile lor să fie auzite de partea cea dreaptă a acestui subiect, au lucrat de partea cea rea ca să se împotrivească la ceea ce venea de la Dumnezeu, şi să opună rezistenţă în faţa soliei pe care o trimite Domnul. Foarte mulţi au impresia că această poziţie ar fi greşită şi strigă „Pericol, fanatism”, când în ea nu există nicio erezie şi niciun fanatism. Dar când vor apărea aceste rele cu adevărat, şi ei vor vedea pericolul şi vor încerca [703] să-l evite, nu vor putea. Mulţi vor fi bine ancoraţi în eroare şi vor spune că la fel s-a făcut şi când Domnul a trimis o solie poporului Său.

„A greşit atunci, greşeşte şi acum. Nu credem că el recunoaşte Spiritul şi nici ceea ce ar trebui să aibă tot timpul un sunet atât de clar, încât să i se dea atenţie când este auzit.” Satana a făcut ca totul să decurgă după planurile lui. Pentru că solia sorei White din mărturii nu s-a armonizat cu ideile lor, mărturiile nu au mai fost luate în seamă, decât dacă recomandau ideile lor. Cu atâta persistenţă au urmat căile lor în această direcţie, încât chiar dacă s-ar rosti vreo mustrare faţă de relele ce vor apărea, cei mustraţi vor spune „Mărturiile sorei White nu mai sunt demne de încredere. Fraţii Smith, Butler şi alţii dintre conducători, nu mai au încredere în ele.” Bărbaţii aceştia au semănat sămânţa, şi recolta va urma cu siguranţă.

Bisericile au acum în faţa picioarelor lor o piatră de poticnire care nu este uşor de înlăturat, iar dacă cei ce au pus această piatră de poticnire nu înţeleg şi nu îşi dau seama că au întristat Spiritul lui Dumnezeu, şi dacă nu îşi mărturisesc greşelile, cu siguranţă întunericul ce se va strânge peste sufletele lor va fi tot mai mare. Ei vor ajunge orbi şi vor numi lumina întuneric şi întunericul lumină, adevărului îi vor spune minciună şi minciunii adevăr, nu vor discerne lumina când va veni şi vor lupta împotriva ei. În ce priveşte mărturiile, Dumnezeu le-a dat toată lumina pe care o vor avea. Lumina aceasta ei au aruncat-o la o parte ca fiind nevrednică de consideraţia lor. Starea bisericilor este aceasta: dacă va fi adresată vreo mustrare celor greşiţi, ei vor cita pe conducătorii care nu primesc mărturiile. Şi în timp ce ei nu mai văd nicio ispită dacă nu mai sunt mustraţi, ei nu au decât puţină încredere în bărbaţii care s-au opus faţă de ceea ce ei cred că este adevăr. În felul acesta, chiar dacă bărbaţii aceştia ar spune şi ar face lucruri drepte în principiu, nu ar avea nicio greutate pentru unii.  În felul acesta lucrarea vrăjmaşului a făcut ca [704] lucrarea lui Dumnezeu să nu fie socotită că ar avea mare importanţă. Când ei vor recunoaşte aceasta şi îşi vor mărturisi greşeala, atunci Domnul va putea vindeca rănile făcute, şi înfrângerea lor va putea fi schimbată în biruinţă. Dar cât timp ei stau aşa cum stau, lucrarea lui Dumnezeu nu este apreciată şi rezultatul este confuzia şi lipsa de unitate.

Îţi trimit mărturia închisă în plic. S-ar putea să aibă efect asupra unora cu inimi sincere, ca să fie avertizaţi, să-şi corecteze greşelile şi să se reformeze. Poţi să iei un creion cu plumb, să ştergi ceea ce este personal şi să o citeşti la tabără, dacă găseşti că este potrivit. Las la aprecierea ta.

Mă bucur de aerul curat. Mi-ar fi plăcut dacă ai fi putut petrece cel puţin o lună aici ca să te fortifici înainte să vină anotimpul rece. Nicăieri nu am găsit un aer mai curat. L-am întrebat pe Willie dacă nu puteţi petrece puţin timp aici. Willie poate avea tot ajutorul de care are nevoie la scris, iar tu poţi vizita împrejurimile şi să vezi ce este aici în Petoskey şi în staţiunile din jur. Dacă locul acesta ar fi la mii de mile depărtare şi s-ar prezenta posibilităţile de înaintare a adevărului, s-ar cheltui mii de dolari pentru a se folosi ocazia prezentată. Dar pentru că este la îndemâna noastră, a fost trecut cu vederea şi nu s-a făcut nimic. Cred că este timpul să se trimită lucrători, colportori şi toţi cei ce ar fi trebuit să fie aici de trei luni şi să facă o lucrare serioasă. Dar am spus aşa de mult despre asta, încât mă voi opri. Eu nu pot face nimic, decât să-ţi prezint lucrurile. Sper şi mă rog ca Domnul să creeze interes ferm pentru misiunea internă care este teribil de neglijată.

Cu multă dragoste pentru Dumnezeu şi lucrarea Sa, rămân credincioasă la datorie,
Ellen G. White [705]