Scrisoarea 116, 1901 - W.M. Healey

Scrisoarea 116, 1901 - W.M. Healey

Scrisoarea 116, 1901
Los Angeles, Cal.,
21 august 1901

CĂTRE  W.M. HEALEY

 

Iubite frate,

Nu mai pot dormi de la ora unu. Am cuvinte pe care trebuie să ţi le spun. De mulţi ani sunt instruită că tu eşti în pericol să vezi lucrurile într-o lumină greşită. Aceasta te face să nu fii un sfetnic înţelept. Tu ai trăsături de caracter ce trebuie să fie schimbate cu totul, altfel vei fi o piedică pentru lucrare, conducând pe unii să întreţină suspiciuni, şi să dea curs unor căi independente de acţiune. O astfel de acţiune este cu siguranţă o greşeală, şi dacă va fi urmată vor apărea dificultăţi ce nu vor fi uşor de administrat.

Nu este în acord cu lumina pe care a dat-o Domnul, ca tu să te uneşti cu instituţiile noastre. Este pentru tine o lucrare de făcut în câmpuri noi. Dacă acţionezi ca un supraveghetor, atunci împiedici lucrarea şi pui pietre înaintea roţilor în loc să le dai înapoi. Ideile tale nu sunt întotdeauna după rânduiala lui Dumnezeu. Dacă ele ar fi duse la îndeplinire, ar fi create precedente care ar produce o stare de lucruri dificil [1757] de administrat. Ar apărea dificultăţi care vor duce la separarea acestei Conferinţe de Conferinţa din partea de nord a Statului. Separarea aceasta este bună, şi va fi o mare binecuvântare, dacă minţi neînţelepte nu ar crea suspiciuni, şi nu ar zice, „Dar”, şi „Să zicem”, prezentând cutare şi cutare pericol, făcând un munte dintr-un muşuroi de cârtiţă.

Dacă Îl cauţi pe Domnul cu toată inima, El va rămâne cu tine. Dar temperamentul tău este de aşa natură încât îţi vine greu să lucrezi în unire creştină cu fraţii tăi. Tu ai o mare varietate de lucruri negative, născocite de tine, care dacă vor fi introduse în alte minţi, vor pune în mişcare un lanţ de gândire opus planului lui Dumnezeu. Ai grijă, că arunci în inimile fraţilor tăi seminţele suspiciunii şi îndoielii. Nu este de folos să te ţii de întrebări şi supoziţii. Nu arunca, prin criticile tale, ceaţa pe calea pe care Dumnezeu doreşte să-şi conducă poporul.

Acesta este obstacolul ce apare în construcţia ta. Tiparul tău nu trebuie să fie pus pe lucrare. Sanatoriul trebuie să fie sub supravegherea unor bărbaţi cu judecată prevăzătoare.

Dacă tu semeni în alte minţi seminţele tale de suspiciune, aceste seminţe, când vor răsări, vor produce roade de un caracter foarte criticabil. O, dacă ai putea să vezi nevoia de a te despărţi de orice [1758] fel de suspiciune. Nu este nimic în ea, care să ducă la înaintarea lucrării. Dacă ai sta departe de ea, ai fi mai bine pregătit pentru a purta responsabilităţi. Tu ai stat adesea de partea negativă, şi vei continua să stai acolo atât timp cât vei socoti că trebuie să inventezi ceva diferit faţă de lucrarea fraţilor tăi. Dacă ai dori să bei din temelia apei vii, aceasta îţi va domoli setea de a-ţi fi privită înţelepciunea ca şi cum ar fi superioară.

Nu este în acord cu gândul Domnului să încurajăm suspiciunea, gelozia, invidia şi bănuiala rea. Domnul doreşte ca poporul Său să se unească şi să privească continuu la Isus. Ei trebuie să lucreze în simpatie şi iubire, având deplină încredere unii în alţii. Hristos declară, „Voi toţi sunteţi fraţi”.

Fratele meu, Domnul doreşte să vii pe direcţie. Învaţă să nu te mai aşezi de partea negativă. Dacă planurile tale nu sunt urmate, îţi vine la fel de uşor să faci aşa, ca şi cum ai respira.

Supoziţiile tale în ce priveşte poziţia şi lucrarea fraţilor A.T. Jones şi E.J. Waggoner, au fost incorecte. Scrisorile tale către fratele Butler, scrise pentru a-l avertiza faţă de nu ştiu ce, l-au condus cu totul greşit. El a ars aceste scrisori, aşa ca nimeni să nu poată afla care este sursa luminii lui. Scrisorile acestea au dus la întârzierea [1759] cu ani de zile a lucrării  lui Dumnezeu, şi m-a obligat la eforturi severe şi obositoare.

O singură experienţă de felul celei pe care am avut-o la Minneapolis ca rezultat al scrisorilor tale neînţelepte, este suficientă. Experienţa aceasta a lăsat impresia ei pentru acum şi pentru eternitate. O, fratele meu, te rog, pentru Hristos, să ai grijă să nu semeni în alte minţi seminţele necredinţei care să aducă rezultate la fel de triste ca acelea pe care le-am văzut în trecut.

Domnul doreşte ca această Conferinţă să susţină o relaţie cu asociaţia misionară medicală din California, la fel cu aceea pe care o susţine Conferinţa din nord. Inspirată de un singur scop, ea trebuie să fie în unitate perfectă cu alte părţi ale lucrării.

În Conferinţa California a pătruns un spirit de judecată, o înclinaţie de a se da la o parte. Sunt unii care, dacă lucrurile nu par drepte în ochii lor omeneşti, se dau la o parte faţă de fraţii lor slujitori. În felul acesta Dumnezeu este dezonorat. Tu crezi că vezi pericole care apar uneori, şi spui cuvinte de critică, semănând seminţe care, ca şi seminţele de muştar, cresc ca nişte copaci mari. Consacră-ţi mintea pentru unificare şi nu pentru separare. Dumnezeu doreşte ca acest spirit de critică, care produce o neghină ce seamănă cu grâul, să fie îndepărtat cu totul. [1760]

„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” „Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.”

Fiecare suflet să remarce importanţa nevoii de a avea o rezervă de ulei. Umpleţi-vă lămpile cu uleiul sfânt care curge din cei doi măslini. Uleiul este simbolul Duhului Sfânt care este turnat în minţile credincioşilor, ca să poată fi împreună lucrători cu agenţiile cereşti. Fecioarele înţelepte, cele care au aşteptat, au avut credinţa, iubirea şi răbdarea hrănite de uleiul Duhului lui Dumnezeu. Aşa trebuie să fie cu oricine va fi mântuit. Doar prin Duhul, agenţia plină de har a cerului, lampa este păzită ca să nu pâlpâie.

Credincioşii trebuie să lumineze ca nişte lumini în lume, în pregătirea lor pentru venirea Domnului. Pregătirea pentru arătarea Domnului trebuie să fie acum căutată cu seriozitate.  Biserica Dumnezeului celui viu trebuie să-şi îmbrace hainele ei cele frumoase – haina albă a neprihănirii lui Hristos – ca să poată fi gata şi să aştepte să primească citaţia. [1761]