Scrisoarea 121, 1904 - Către J.E. White și soția sa

Scrisoarea 121, 1904 - Către J.E. White și soția sa

Scrisoarea 121, 1904
Sanatoriul „Elmshaven”,
California,
29 martie 1904

CĂTRE  J.E. WHITE  ŞI  SOŢIA  SA

 

Dragii mei Edson şi Emma,

M-am întors ieri de la Healdsburg, şi am fost în tren aproape întreaga zi. Nu am îndrăznit să folosim alt mijloc de transport, pentru că a plouat atât de mult, încât drumul de aici la Healdsburg, este aproape impracticabil. În ultimele două săptămâni nu s-a mai făcut nicio călătorie pe drumul direct. Toată luna martie am avut parte de ploaie continuă, cu excepţia a una sau două zile însorite.

Nu m-am simţit în stare să particip la întâlnirea de la Healdsburg, dar cu toate acestea, m-am dus. Am plecat de acasă spre Healdsburg, vineri, 18 martie.

În Sabat dimineaţa, am vorbit în biserica din Healdsburg. Îţi voi trimite o copie după înregistrarea predicii. Casa de adunare a fost ticsită, şi eu am avut multă libertate de a vorbi. Toţi au părut să aprecieze cuvintele rostite. Dar biserica nu este bine ventilată, este imposibil să se facă acea curăţare a aerului, care este necesară sănătăţii. În timp ce vorbeam, am simţit că sunt vătămată de otrava din multele [1803] respiraţii şi m-am temut că nu voi fi în stare să duc discursul meu până la capăt. Dar am făcut-o, şi efortul mi-a fost binecuvântat.

Am răcit după ce am vorbit, şi de-a lungul săptămânii m-a durut capul şi am tuşit  mult. Am făcut tratament intens de mai multe ori, şi pe la sfârşitul săptămânii, m-am simţit ceva mai bine.

Locuitorii din Healdsburg mi-au cerut să vorbesc duminică după-amiază, pe 27 martie, ca să mă poată auzi încă o dată. Ploaia a căzut continuu, toată săptămâna, iar duminica a fost ploioasă şi neplăcută. Eram bolnavă şi sub tratament viguros încă de Sabatul dinainte, dar m-am aventurat să ies, deşi eram atât de slăbită încât cu greu puteam sta pe picioare fără ajutor. Privind la marea mulţime adunată în biserică, m-am temut că nu mă voi putea face auzită de toţi. Dar Domnul m-a întărit, şi am vorbit mai mult de o oră, din primele două capitole din Apocalipsa. Cei prezenţi au fost tare interesaţi şi ei înşişi au exprimat faptul că discursul le-a făcut foarte bine. Am văzut lacrimi curgând pe mai multe feţe.

Duminică noaptea nu am putut dormi după ora 23. Luni dimineaţă am plecat din Healdsburg spre St. Helena şi am trecut în condiţii de siguranţă prin multele schimbări care trebuiau făcute între Healdsburg şi St. Helena, pe drumul prin Oakland. Am ajuns acasă în jurul orei opt. Am făcut o baie fierbinte şi am mers la culcare [1804], dar nu am putut dormi după ora 23 şi m-am ridicat din pat la ora 1.

Au fost câteva lucruri pe care am vrut să le spun pe parcursul întâlnirii de la Healdsburg cu privire la lucrarea în Sud, dar nu am putut să le spun căci capul îmi era obosit tot timpul. Am participat doar la cele două adunări despre care am vorbit.

Am avut câteva discuţii cu fraţii Daniells şi Prescott, cu privire la vizita mea la Washington, D. C. Le-am spus că e o întrebare serioasă pentru mine dacă ar trebui să plec de acasă pentru a face această călătorie. Le-am spus, de asemenea, că dacă voi merge, nu aş vrea să stau acolo mai mult de câteva luni decât dacă, văzând situaţia, mi-aş schimba gândul. Dacă decidem să mergem, vom fi pe drum peste aproximativ două săptămâni.

Ca răspuns la scrisoare ta, aş vrea să spun, să nu adopţi metode noi în legătură cu grupa pe care o menţionezi. Cei pe care i-ai menţionat ca făcând parte din această grupă, nu sunt în acea stare de curăţie şi sfinţenie, care să asigure succesul. Aşteaptă cu răbdare. Dacă decidem să mergem la Washington, vom participa la Conferinţa din Union Lake, care urmează să aibă loc, cred, la Berrien Springs. Sper să te văd acolo. Sper ca la această întâlnire, să fie făcută lucrarea cea mai stăruitoare, pentru a pune multe lucruri în ordine.

Domnul i-a însărcinat pe fraţii Butler şi Haskell cu soţia să lucreze în Sud, şi ar putea fi o unire potrivită între tine şi ei. Fratele Wales nu ar fi omul cel mai bun pentru lucrarea pe care o menţionezi. Sper că [1805] el şi fratele Palmer vor avea în viitor experienţe mai sfinţite decât cele pe care le-au avut în trecut. Dacă nu va fi aşa, niciunul din ei nu va fi biruitor.

Eu sper, Edson, că până când nu este dată lumină clară, nu vei duce la îndeplinire planurile pe care mi le-ai spus în scrisoarea ta. Sunt îndemnată să nu te încurajez pentru a face acest pas, pentru că vei regreta profund dacă îl faci. Dacă aş fi în locul tău, aş refuza în mod categoric să mă leg împreună cu persoanele pe care le-ai numit. Nu vrei să te sfătuieşti cu fratele Haskell şi fratele Butler?

Mai am o vorbă să îţi spun. Nu vrei să-ţi iei angajamentul că nu vei mai slăbi sau strica templul Domnului, lucrând atunci când ar trebui să te odihneşti? Pentru a avea gânduri potrivite, pentru a rosti cuvinte potrivite, trebuie să dai creierului tău odihnă. Tu nu îţi iei suficient timp pentru odihnă. Creierul obosit şi nervii epuizaţi ar putea fi revigoraţi dacă ai face o schimbare în acest sens. Aş vrea ca tu şi Emma să puteţi petrece vara cu noi aici, la St. Helena.

Noi trebuie să studiem cu atenţie cum să ne autodisciplinăm, refuzând să facem ceea ce ne-ar slăbi puterea fizică, mentală şi morală. Tu ai nevoie de o minte clară, răbdătoare, ca să rabde tot ceea ce poate să apară. Tu ai nevoie de putere de sus. Exercită credinţa, şi lasă rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Dacă ai făcut [1806] ce ai putut mai bine, fii curajos. Crede, crede, şi ţine-te tare. Vrăjmaşul va încerca să te împingă să faci anumite mişcări care înseamnă înfrângere, dar tu nu îţi poţi permite să faci acest lucru. Nu îţi poţi permite să faci mişcări nesigure. Tu ai nevoie de influenţa pe care o vei obţine dacă vei da pe faţă înţelepciune şi prevedere. Va veni timpul când vei face mişcări similare cu ceea ce îţi propui, dar acest timp încă nu a sosit.

Edson, Domnul nu vrea să te îngrijorezi sau să te agiţi în privinţa unor lucruri pe care nu le poţi schimba. El vrea să mergi înainte din putere în putere, şi aşa va fi, dacă vei face cu credinţă tot ce poţi mai bine. Învaţă lecţia încrederii din minunea făcută cu ocazia hrănirii mulţimii cu cinci pâini şi doi peşti. Au fost de hrănit cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii, şi cele cinci pâini şi cei doi peşti erau tot ce a avut Hristos; mai mult, după ce au fost hrăniţi, s-au adunat douăsprezece coşuri pline cu firimituri.

Edson şi Emma, voi trebuie să Îl aveţi în voi pe Hristos, nădejdea slavei. Apoi, ceea ce vi se părea a fi o hrană sărăcăcioasă, se va dovedi o masă bogată. Voi înşivă, veţi fi săturaţi şi veţi avea ce să daţi celorlalţi. Umblaţi cu umilinţă împreună cu Hristos, învăţând zilnic lecţia blândeţii şi a smereniei. Astfel, inima voastră va deveni un templu pentru Duhul Sfânt, şi nimeni altul decât Dumnezeu va umple templul în care Dumnezeu locuieşte.

Vă implor, nu priviţi partea întunecată a lucrurilor. Când israeliţii [1807] au fost mulţumiţi cu porţia de mană pe care le-a dat-o Dumnezeu, au găsit că era dulce şi foarte hrănitoare pentru trup şi suflet. Când nu s-au mulţumit cu atât, mana a făcut viermi. Mulţumirea este o binecuvântare, nemulţumirea este un blestem.

Fiul meu, tu ai nevoie de pacea lui Hristos. Dumnezeu este Tatăl tău. El vrea să ai mai mult timp de odihnă, ca să poţi avea o experienţă spirituală sănătoasă. El te iubeşte cu o dragoste profundă şi duioasă. Oh, copiilor, sunt lucruri măreţe înaintea noastră. Edson, nu permite în vreun fel ca mintea ta să devină bolnavă. Dumnezeu vrea ca mintea ta să fie limpede, temperamentul tău să fie dulce, iar dragostea ta să fie îmbelşugată. Atunci, pacea care întrece orice cunoştinţă, va curge din tine pentru a binecuvânta pe toţi cei cu care vii în contact. Atmosfera care înconjoară sufletul tău, va fi revigorantă. Cuvintele tale vor fi o mireasmă.

Tu ai nevoie de viaţă spirituală. Aceasta va da vigoare sufletului şi trupului tău. Viaţa spirituală va da posesorului ei ceea ce toată lumea caută, dar care nu se poate obţine niciodată fără o predare totală lui Dumnezeu. Vei spune mai des decât ai spus vreodată: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Aceasta va da sufletului tău odihna dorită. Îţi va da mulţumire în ceea ce vei face cum poţi mai bine.

Viaţă spirituală – ce este aceasta? Este contemplarea Celui care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, pentru ca vieţile noastre [1808] să poată fi o mireasmă dulce, pentru a avea putere să dezvoltăm o experienţă creştină neegoistă, şi ca alţii să poată învăţa de la noi să facă bine.

Lucrarea dată ţie este să reprezinţi pe Hristos. El a venit în această lume pentru a pune peste tine propria Sa strălucire şi pace. Închide fereastra inimii tale în faţa atmosferei de necredinţă, şi deschide-o înaintea cerului. Este privilegiul tău să reflecţi lumina, să vorbeşti despre lumină şi credinţă.

Fii amabil şi plin de compasiune. Lasă chipul tău să reflecte bucuria Domnului. Vorbeşte despre bunătatea Lui şi despre puterea Lui. Atunci lumina ta va străluci din ce în ce mai clar. Mai presus de încercările şi dezamăgirile tale, va fi descoperită reflectarea unei vieţi religioase curate şi sănătoase. Înăuntrul tău va fi o pace minunată şi bucurie. Tu poţi reflecta frumuseţea caracterului Domnului tău înviat care, deşi era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să putem fi îmbogăţiţi în harul cerului. Pe măsură ce te ridici deasupra deznădejdii, în lumina clară a prezenţei lui Hristos, vei da pe faţă slava lui Dumnezeu.

Noi putem, da! Noi putem da pe faţă asemănarea cu Domnul nostru divin. Noi putem cunoaşte ştiinţa vieţii spirituale. Noi putem preamări pe Dumnezeu în trupul şi în spiritul nostru, care sunt ale Lui. Facem noi aceasta? Oh, ce exemplu ilustru avem în viaţa pe care Hristos a trăit-o pe acest pământ. El ne-a arătat ce putem [1809] realiza prin cooperare cu El. Noi trebuie să căutăm acea unire cu El despre care vorbeşte când spune: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi.” Această unire este mai profundă, mai puternică şi mai adevărată decât orice altă unire. Inima trebuie să fie umplută cu harul lui Hristos. Voinţa Lui trebuie fie cea care să ne stăpânească, să ne mişte prin dragostea Sa pentru a suferi cu cei care suferă, pentru a ne bucura cu cei care se bucură, pentru a simţi o adâncă sensibilitate pentru fiecare om aflat în slăbiciune, în durere sau în suferinţă.

Fiind părtaşi ai naturii divine, aceasta ne va face să fim întotdeauna dispuşi să întindem o mână de ajutor celor care sunt în nevoie. Inima lui Hristos a fost întotdeauna atinsă de milă, la vederea durerii omeneşti. El a murit pe crucea Calvarului pentru a ridica de la om pedeapsa călcării de lege. El a venit în lumea noastră pentru a face posibil ca fiinţele omeneşti păcătoase, să obţină mântuire. El a plâns pentru durerea şi suferinţa pe care a văzut-o peste tot. El S-a înfiorat în Sine pentru cel încercat şi ispitit, dar nu a eşuat şi nu S-a descurajat. A trebuit să creadă şi să meargă înainte, pentru a face posibilă pentru ei câştigarea vieţii veşnice.

Viaţa lui Hristos pe acest pământ este o reflectare desăvârşită a Legii divine. În El este viaţă, speranţă şi lumină. Priveşte-L, şi vei fi schimbat după asemănarea Lui, din caracter în caracter. [1810]