Scrisoarea 13, 1895 - F.E. Belden

Scrisoarea 13, 1895 - F.E. Belden

Scrisoarea 13, 1895
13 noiembrie 1895,
Armadale,
Melbourne,
Australia

 CĂTRE F.E. BELDEN

 

Iubitul meu nepot,

Scrisoarea ta a ajuns la mine seara trecută. Am citit-o, şi mă bucur că vezi lucrurile în lumina clară. Am simţit profund problema cazului tău, şi simt sinceră simpatie faţă de toate întristările şi dezamăgirile tale. În legătură cu aceasta îţi trimit copii ale scrisorilor scrise în legătură cu moartea lui Byron. Am contat mult pe Byron şi pe Sarah. Ei au fost cu adevăraţi credincioşi în adevăr, gata să fie orice, sau să facă orice voia Domnul ca ei să facă. Byron a câştigat respectul tuturor celor ce l-au cunoscut, iar moartea lui m-a îndurerat mult, căci l-am iubit ca pe fiul meu, şi am iubit-o pe Sarah ca pe o fiică. Acum, mâinile credincioase, sincere, sunt încrucişate pe piept, iar ochii lui sunt închişi ca să nu mai vadă şi să nu se mai mâhnească la priveliştea dureroasă a răutăţii. Când ochii aceştia se vor deschide din nou, îl vor privi pe Împărat în frumuseţea Lui.

Am dorit foarte mult ca Byron şi Sarah să locuiască cu mine la Cooranbong. Ambii ar fi putut fi de mare ajutor pentru mine. El a fost un bun administrator financiar. A posedat aptitudini excelente de administrare, şi din acest motiv, fiecare adunare de tabără ce s-a ţinut a solicitat prezenţa lui Byron şi a lui Sarah ca să se îngrijească de hrană. În problemele de tranzacţii necesare pentru achiziţionarea de provizii pentru tabere şi pentru şcoală, era de neîntrecut. Dar am simţit că atât Byron cât şi Sarah trebuie să aibă ocazia de a se pregăti pentru lucrarea misionară. El a excelat în a fi superintendent al şcolilor de Sabat, în conducerea revistelor, şi a expus o claritate a gândirii [1469] şi o adaptabilitate, despre care am crezut că se va dovedi de mare folos. Când am stat de vorbă cu el, l-am făcut să spună ce are pe suflet. Dorea să frecventeze şcoala din Melbourne, şi i-am spus că pun la dispoziţia lui pentru a atinge acest scop, două sute de dolari. Dar amândoi au spus, „mătuşă Ellen, nu putem lua mijloace de la tine; tu investeşti în mod constant în cauza lui Dumnezeu; lasă banii tăi să fie folosiţi ca să ajute lucrarea prin educarea studenţilor şi clădirea de case de adunare, precum şi în diferite linii de lucrare pe care eşti chemată să le ajuţi. Iar Sarah împreună cu mine, vom merge mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi vom practica cea mai strictă economie. Am înţeles că el dorea să se angajeze în lucrare împreună cu alţi lucrători, în Sidney şi în suburbii. L-am întrebat cât cerea ca plată. El a spus, o liră pe săptămână. Am spus, atât nu este destul. El a zis, ba da, atât va fi suficient pentru el şi pentru Sarah. Deja plăteam 19 lire pe săptămână ca să întreţin în câmp mai mulţi lucrători. Ultima mare povară a lui Byron a fost aceea ca lucrătorii să nu cadă în descurajare sau să li se moaie inima. El a făcut orice efort ce sta în puterea lui ca să încurajeze perseverenţa şi credinţa. El nu voia nici să cadă, nici să se descurajeze, părea să facă parte din fiinţa lui.

Acum, dragul de el, doarme. Lucrarea lui s-a încheiat; dar a murit fiind iubit şi stimat de toţi cei ce l-au cunoscut. Sarah, copila dragă, a fost alături de el inimă şi suflet făcând cu râvnă tot ce putea face. Amândoi s-au adus pe altar ca o jertfă vie, mistuită prin foc, şi îşi vor avea răsplata lor. În curând Mântuitorul nostru va veni şi va chema pe cei morţi să iasă din închisoarea lor, la o nemurire plină de slavă. „Atunci ne vom întâlni din nou, pentru a nu ne mai despărţi niciodată, atunci dragostea îşi va împleti funiile ei peste noi în veşnicie.”

Frank, lucrarea noastră serioasă este să fim credincioşi lui Dumnezeu şi să rămânem în Isus [1470] şi cu Hristos în Dumnezeu, una cu Dumnezeu. Ce privilegiu este acesta!

17 noiembrie. Dragul meu nepot, mă simt mai liniştită în urma primirii scrisorii tale. Îţi voi trimite copii după scrisorile pe care deja le-am scris mai multor persoane din Battle Creek. Îţi trimit aceste copii, pentru că am muncit din greu aici şi, din cauza multelor lucruri confuze care se adaugă, nu sunt capabilă să scriu atât de larg după cum este înclinată inima mea să o fac.

Sunt afectată profund din cauza multor lucruri din Battle Creek. Casa de editură are nevoie să fie curăţată, aşa cum templul a avut nevoie de curăţire în zilele lui Hristos. Ştiu că orice suflet care crede adevărul ar trebui să fie acum la postul datoriei lui, foarte treaz, vigilent, veghetor, în rugăciune; aşteptând, veghind, lucrând.

M-am gândit că am fost severă cu tine, dar am simţit că Duhul lui Dumnezeu îmi cere să pun înaintea ta ceea ce ştiam că mi-a prezentat în trăsături care nu dau greş. Prezentarea arăta că, dacă tu şi Hattie nu vă treziţi şi nu vedeţi lucrurile în cu totul altă lumină, veţi continua să aveţi idei greşite şi să fiţi înşelaţi şi amăgiţi de inamic.

Am citit articolul din ziar şi consider că vezi lucrurile într-o lumină corectă. Sunt recunoscătoare, atât de recunoscătoare, pentru că vreau să fii în poziţia în care Domnul să te poate umple cu Duhul Lui cel Sfânt, şi să fii în poziţia în care să te poată folosi spre onoarea şi slava numelui Său. Vă iubesc, copii, dar multă vreme nu am simţit nicio legătură specială cu voi. Nu ar fi trebuit să fie aşa. Am vorbit în mod clar celor aflaţi în poziţii de răspundere, şi le-am spus că nu te-au tratat în mod corect. Felul în care au tratat cu tine în legătură cu cărţile tale, a fost după spiritul care controlează minţile omeneşti, şi nu după legea lui Dumnezeu şi neprihănire. [1471]

Pentru ca adevărul lui Dumnezeu să regleze viaţa şi să formeze caracterul, trebuie să fie plantat în inimă. O mărturisire a lui cu gura, nu este nimic în ochii unui Dumnezeu sfânt. Dacă adevărul nu produce frumuseţea sufletului şi a caracterului, nu aduce niciun bine celui ce pretinde a crede în el.

Îi scriu lui Harmon Lindsay. Am de ceva vreme o mărturie pentru el, dar nu am fost capabilă să o las să plece din mâinile mele. Trimit ceva cu această poştă. Nu mai sunt în legătură cu Fannie în lucrarea mea; ea mi-a adus multă întristare, şi nu am acum pe altcineva ca să-mi editeze articolele, aşa că s-ar putea să nu trimit mult luna aceasta.

Harmon Lindsay fie va fi convertit la adevăr, fie va fi scos din lucrare. A.R. Henry şi Harmon Lindsay nu cred solia îngerului al treilea. Ei spun în inimile lor, „Domnul întârzie să vină”, prin spiritul lor, prin cuvinte şi acţiuni, oriunde merg. Mă doare să văd aceste două trupuri ale morţii trimise din loc în loc pentru a face tranzacţii importante în legătură cu cauza lui Dumnezeu, deşi sunt îmbibaţi de spiritul lui Satana care lucrează în ei în secret. Ei nu au Duhul lui Dumnezeu. Ei sunt, şi au fost despărţiţi de Dumnezeu, de la adunarea de la Minneapolis încoace, şi umblă după închipuirile inimilor lor. Isaia 50:10, 11.

Când bărbaţii aceştia vor fi convertiţi sau dacă nu, îndepărtaţi din lucrare, atunci vor avea loc dezvăluiri care vor descoperi o stare de lucruri în starea financiară a Conferinţei Generale care va uimi pe mulţi.  Mai departe nu am libertatea să merg. Sunt două clase, una fiind insuflată de Spiritul Domnului, primind din partea Domnului şi [1472] transmiţând altora. Aşa cum este declarat în Apocalipsa, Domnul va lucra pentru a lumina pe poporul Său. „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu Sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.” Aşa este lucrarea. Îngerul nu este vizibil, dar mesagerul lui Dumnezeu prin care comunică îngerul, este vizibil şi el face să răsune solia îngerului care stă lângă el. Domnul are o solie decisivă pentru timpul acesta, şi trâmbiţa trebuie să dea un sunet clar.

Apocalipsa este o carte care necesită studiu. Apoc. 1:1,3. Scenele solemne pe care le-a descoperit Isus lui Ioan sunt importante şi pline de interes pentru fiecare suflet. Ar trebui să ştim mai mult despre aceste solii solemne, pline de greutate şi care ne supun la încercare. Ar trebui nu doar să ştim ci, cu zel serios, să-i lăsăm pe cei cu care venim în contact, să vadă şi să înţeleagă că noi credem profeţia acestei cărţi exact aşa cum este scrisă, şi că ea este o revelaţie pentru noi, o realitate vie.

Nu am de spus cuvinte moi, de pace şi siguranţă, făţarnicilor din Sion a căror treabă este să schimbe adevărul lui Dumnezeu în minciună, a căror cuvinte şi fapte sunt de partea Satanei. Bărbaţi care au avut îngrămădite dovezi peste dovezi în ce priveşte faptul că Domnul a lucrat în mijlocul poporului Său, şi totuşi au urât mesagerul şi solia pe care Dumnezeu i-a dat-o să o vestească. Nu este nicio scuză pentru calea pe care au urmat-o şi încă plănuiesc să o urmeze. Şi tocmai aceşti bărbaţi care lucrează contrar cauzei lui Dumnezeu, aceşti bărbaţi egoişti, sunt aceia cu care ai colaborat tu ca să primeşti din mijloacele tezaurului. Am ştiut că glasul tău a făcut mai mult decât orice alt glas pentru a jefui tezaurul lui Dumnezeu şi a pune mijloacele în mâini egoiste, în mâinile oamenilor [1473] care nu erau sfinţiţi prin adevăr. Acesta este motivul, Frank, pentru care nu am putut să te susţin. Timpul îţi va descoperi lucrurile în curând. Poate că se pune întrebarea, Cine i-a spus sorei White? Nu cred că cineva ştie cu adevărat ce se ascunde în aceste lucruri, nici măcar cei ce le fac. Este o mreajă care se strânge în jurul sufletelor unora. Dar poate că am spus prea mult. Pentru un lucru sunt recunoscătoare, şi anume pentru că ai plecat de la editura Review and Herald atunci când ai plecat, ca să nu ajungi şi mai corupt. Dumnezeu va lucra pentru tine, dacă vei umbla în umilinţă înaintea Lui. Te implor, stai lângă Isus, ca să fii o mireasmă de viaţă spre viaţă. Pune-ţi mâna în mâna lui Isus Hristos şi spune, „Condu-mă Tu, călăuzeşte-mă Tu.” Roagă-te cu mai multă fervoare, ungere şi putere, căutând umilinţa, blândeţea şi smerenia inimii ca să nu fii amăgit. Sufletul tău este preţios; tu nu ştii cât timp mai este cruţată viaţa ta. Niciunul dintre noi nu s-a gândit că Byron era bolnav în vreun fel, dar el a fost doborât. Ce consolare pentru Sarah, soţia lui, şi ce consolare este pentru mine că avem dovada faptului că a fost consacrat lui Dumnezeu cu suflet, trup şi spirit.

Apelez la tine, Frank, pentru tot ce este mai drag, preţios şi sfânt, să faci o lucrare profundă şi să stai în Mântuitorul tău ca un om liber. O, dacă toţi cei ce au călcat pe cărări false la întâlnirea memorabilă de la Minneapolis şi au simţit acelaşi spirit care-i înfăşura, ar fi lăsat lumina cerului să intre în sufletele lor, care i-ar fi făcut să înţeleagă adevăratul sens al căii lor de acţiune şi spiritul pe care îl au de atunci încoace! O, dacă ar fi vrut, înainte să fie prea târziu ca relele să fie îndreptate, să mărturisească în taină lui Dumnezeu, care vede în ascuns planurile, imperfecţiunile şi păcatele acelor acţiuni care l-au făcut pe Isus [1474] să-I fie ruşine să-i numească fraţi! Au urât pe Isus Hristos în înfăţişarea sfinţilor Săi! O, cum va descoperi Dumnezeu toată afacerea aceasta într-un loc spre care ei nu vor să privească? Dar voi încheia.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu, dragul meu nepot, pentru că vii la lumină.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. [1475]