Scrisoarea 130, 1910 - Către G.I. Butler

Scrisoarea 130, 1910 - Către G.I. Butler

Scrisoarea 130, 1910
Sanatoriu, Calif.,
23 noiembrie 1910

CĂTRE  G.I. BUTLER

 

Dragă frate Butler,

Am primit şi am citit scrisoarea ta. A fost plină de interes pentru mine, şi am fost foarte bucuroasă să aud de tine. Am apreciat foarte mult scrisoarea ta, şi am aşteptat o ocazie ca să răspund.

Mă bucur să îţi spun că puterea începe să îmi revină. Lucrez din greu, atât cât pot. Vrăjmaşul încearcă să mă descurajeze din cauză că nu pot să călătoresc şi să vorbesc continuu. Dar curajul meu e bun. Mă strădui să umblu cu prudenţă şi să fac mai puţin decât am făcut în trecut. Privind asupra scrierilor mele, văd multe lucruri importante de care are nevoie poporul acum. Sunt hotărâtă să-mi pun încrederea în Domnul.

În a 26-a zi a acestei luni, voi împlini 83 de ani. Acum o săptămână am vorbit la capela Sanatoriului. Capela a fost mărită, şi pot sta pe scaune mai mulţi decât înainte. Am vorbit timp de o oră. Casa a fost plină de ascultători interesaţi, şi am fost mult binecuvântată în vorbire. În urmă cu o săptămână, am vorbit la Pacific Union College. Aceasta este proprietatea pentru şcoală, ce a fost recent achiziţionată de poporul nostru. Suntem tare mulţumiţi cu această proprietate. Domnul mi-a dat Duhul Său cel Sfânt, şi am avut libertate în vorbire, către cei adunaţi.

Nu mi-am pierdut credinţa în tine, frate Butler. Am foarte mult dorinţa ca soldaţii în vârstă, care au încărunţit în slujirea Învăţătorului, să-şi ducă mărturia lor până la capăt, pentru ca tinerii în credinţă să poată înţelege că soliile pe care Domnul ni le-a trimis în trecut, sunt foarte [1811] importante pentru acest timp al istoriei pământului. Experienţa noastră trecută, nu a pierdut nicio iotă din forţa ei. Mulţumesc Domnului pentru fiecare frântură de literă a Cuvântului inspirat. Nu m-aş da înapoi din faţa părţilor grele ale experienţei noastre.

Tu nu trebuie să lucrezi peste puterile tale. Presupun că în viitor, experienţa noastră va fi diferită, dar cred că tu şi eu, ca unii care am îmbătrânit în slujirea lui Hristos, în a face voia Lui, obţinem o experienţă de cea mai mare valoare şi de cel mai intens interes.

Judecăţile Domnului sunt pe pământ. Noi trebuie să lucrăm cu credincioşie din toată inima, dând întreaga noastră fiinţă pentru a ajuta pe alţii să meargă înainte şi în sus. Să împingem lupta până la porţi. Să fim întotdeauna pregătiţi să rostim cuvinte de încurajare pentru cei zăbavnici şi pentru cei obosiţi. Noi putem umbla în siguranţă, numai dacă umblăm cu Hristos. Nu lăsa nimic să micşoreze curajul tău. Ajută pe cei cu care vii în contact, ca să lucreze cu credincioşie.

Sper că în viitor te voi întâlni la unele din adunările noastre. Tu şi cu mine suntem printre cei mai în vârstă dintre cei vii, care au ţinut îndelung credinţa. Dacă nu vom trăi pentru a vedea venirea Domnului, totuşi, după ce am făcut lucrarea cerută, vom pune jos armura noastră cu demnitate sfinţită. Să facem totul cât de bine putem, şi să o facem cu credinţă şi nădejde. Inima mea este plină de recunoştinţă faţă de Domnul pentru că a cruţat viaţa mea atât de mult timp. Mâna mea dreaptă poate urmări încă subiectele Bibliei, fără să tremure. Spune tuturor că mâna sorei White încă mai scrie cuvinte de instruire pentru popor. Finalizez o altă carte despre istoria Vechiului Testament.

Fie ca Domnul să te binecuvânteze şi să te ţină în nădejde şi curaj.

Ellen G. White [1812]